1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Noțiunea și importanța participației în dreptul penal. Trăsăturile obiective și subiective ale participației. Particularitățile legăturii obiective și subiective dintre faptele participanților și consecințele survenite.

Categoriile participanților și criteriile subdiviziunii lor. Noțiunea autorului, organizatorului, instigatorului și complicelui. Semnele obiective și subiective ce caracterizează faptele lor.

Formele participației. Noțiunea participației simple, complexe, grupului criminal organizat și organizației (asociației) criminale.

Răspunderea penală a participanților. Calificarea acțiunilor participanților. Individualizarea răspunderii și pedepsei penale a participanților.

Participația la infracțiune cu subiect special. Excesul autorului. Participația cu o circumstanță personală. Eșecul acțiunilor organizate, instigatoare și de complicitate.

Implicarea la infracțiune. Noțiunea și modalitățile implicării la infracțiune. Noțiunea favorizării infracțiunii. Condițiile răspunderii penale pentru toleranța (îngăduirea) infracțiunii.

Noțiunea și importanța participației în dreptul penal

Denumirea de participatie penală este dată acelei pluralităti de infractori ce se reatize aza atunci când, deși o faptă poate fi săvârșită de o singură persoană ori de un număr determinat de persoane (ca și în cazul pluraltății constituite sau naturale), ea este săvârșită ocazional de un număr mai mare de persoane decât acela care este necesar potrivit naturii faptei.

Activitatea în comun nu este altceva decât o interacțiune care, de fapt, este o prerogativă a psihologiei, aspect ce ține de latura subiectivă, deoarece interacțiunea este caracteristicâ în primul rând lui homo sapiens, care posedă conștiință și voință. De aici, trăsătura "activitatea în comun" înseamnă activitatea când fiecare participant prin acțiunile sale contribuie la săvârșirea infracțiunii. Așadar, participanții pot acționa atât ca coautori, atunci când fiecare dintre ei concomitent sau în timp diferit, total sau partial, execută latura obiectivă a infracțiunii, cât și cu împărțirea rolurilor, când latura obiectivă este executată doar de autor, iar ceilalți participanți activează în calitate de organizatori, instigatori sau complici.

Categoriile participanților și criteriile subdiviziunii lor

In teoria dreptului penal și m practica judiciară a Republicii Moldova, autori ai infracțiunii sunt recunoscuți:

- cei ce săvârșesc nemijlocit infracțiunea (reieșind din prevederile art. 42 alin. 2CPRM);

 

- cei ce participă nemijlocit la săvârșirea infracțiunii împreună cu alte persoane (coautori); cei ce săvârșesc infracțiunea prin intermediul altor persoane ce nu pot fi supuse răspunderii penale în virtutea unor circumstanțe prevăzute de legea penală (art. 42 alin. 2 CP RM).

Conform art.42 al.3 CP, se consideră organizator persoana care a organizat săvârșirea unei infracțiuni sau a dirijat realizarea ei, precum și persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizație criminală ori a dirijat activitatea acestora

Codul Penal al Republicii Moldova, definește instigatorul, prin dispoziția înscrisă în art. 42 al.4, ca fiind persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană să săvârșească o infracțiune. Pe baza formulării legale menționate, instigarea poate fi, la rândul sâu definită ca fiind acea formâ a participstiei care constă în activitatea unei persoane de a determina cu intenție pe o alta, să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

Complicitatea reprezintă modalitatea de participație cea mai des întâlnită în practica judiciară și constă în fapta persoanei care, cu intenție, înlesnește sau ajutâ în orice mod la sâvârșirea unei fapte prevâzute de legea penală, inclusiv prin promisiunea de a tăinui bun urile parvenite din săvârșirea faptei, sau de a favoriza infractorul, promisiune fâcutâ anterior începerii executării sau in timpul realizării acesteia. în acest sens, complicitatea este definită indirect prin intermediul definirii calității complicelui prin art. 42 CP, potrivit câruia complice este persoana care „a contribuit la săvârșirea infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare de informații, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum și persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte”.

Formele participației

Participația penală se poate configura în mai multe genuri sau feluri, în funcție de natura contribuției, atitudinea subiectivă a participanților ori modul în care contributiile acestora se integrează în activitatea infractională care a dus la sâvârșirea faptei penale.

În funcție de gradul de coordonare a acțiunilor participanților se deosebesc următoarele forme de participație (art.43 CP):

  1. participație simplă,
  2. participație complexă,
  3. grup criminal organizat,
  4. organizație (asociație) criminală.

Art. 44 CP reglementează forma participației simple, unde „infracțiunea se consideră săvârșită cu participație simplă dacă la săvârșirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracțiunii”.

Participația complexă se referă la săvârșirea infracțiunii de către mai multe persoane cu înțelegere prealabilă. Astfel art. 45 CP prevede că infracțiunea se consideră săvârșită cu participație comlexă dacă la săvâerșirea ei participanții au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice. La acest tip de participație nu are importanță dacă latura obiectivă este realizată de un singur autor ori de doi sau mai mulți autori.

Conform prevederilor art.46 CP „grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni”.

Legiuitorul nostru a formulat definiția organizației criminale în articolul 47 CP, astfel „se consideră organizație (asociație) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizației și structurile ei, a funcțiilor de administrare, asigurare și executare a intențiilor criminale ale organizației în scopul de a influența activitatea economică și de altă natură a persoanelor fizice și juridice sau de a controla, în alte forme, în vederea obținerii de avantaje și realizării de interese economice, financiare sau politice”. Astfel infracțiunea se consideră săvârșită de organizația criminală chiar dacă ea a fost comisă numai de un membru al acesteia în interesul ei.

După felul în care contnbutia participanților se integrează procesului infra-țional, se face distincție între participația materială sau participația morală, după cum contribuția vizează latura obiectivă ori subiectivă a infracțiunii.

După felul constituirii voinței criminale a participanților, se face distinctie între participația preordonată, care presupune o înțelegere prealabilă (concert fraudulos) începerii executării, și participația spontană, care poate surveni în timpul executării.

După momentul in care intervine contribuția la săvârșirea infractiunii față de începutul de executare, se face distincție între participstia anterioară și cea concomitentă. Prima vizează, de obicei, procurarea de mijloace sau crearea de conditii în vederea trecerii autorului la executare pentru a-i consolida curajul și eficienta acțiunii criminale (cum ar fi, de pildă, atragerea, imobilizarea, amenintarea sau dezarmarea victimei, asistarea făptuitorului în timpul săvârșirii acțiunii, asigurarea pazei, transmiterea unor instrumente pentru a spori efciența actelor de executare etc.)

Felurile sau genurile de participație sus-menționate se bucură de o largă recunoaștere și circulalie, atât în știința dreptului penal, cât și în practica judiciară, dispozițiile legale care reglementează participația penală stabilind cadrul normativ necesar de identificare și sancționare.

Una dintre cete mai interesante și, aparent, complicate distincții operează însă, după criteriul atitidinii psihice a participanților, între participația proprie și cea improprie.

Participația este numită proprie sau perfectă atunci când toți făpuitorii acționează cu aceeași formă de vinovăție, adică toți cu intenție (idem animus), fie toți din culpă (eadem culpa). Dimpotrivă, participatia este numită improprie sau imperfectă atunci când unii dintre fâptuitori acționează cu intentie (celpuțin unul), iar alții - din culpă ori chiar fârâ vinovăție.

Loading...