1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Noțiunea și formele traficului de ființe umane

Conform dispozitiei art. 165 Cod Penal al Republicii Moldova traficul de fiinte umane constă în recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane în scop de exploatare sexuală, comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forțate, în sclavie sau în condiții similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activități criminale, de prelevare a organelor sau țesuturilor pentru transplantare.

După forma de exploatare a victimei traficul cunoaște următoarele aspecte:[1]

  • traficul de persoane în vederea prostitutuării acestora și a altor forme de exploatare sexuală;
  • traficul de femei în scopul căsătoriilor forțate;
  • traficul de femei gravide și mame surogat;
  • traficul de copii în scopul adopției ilegale;
  • traficul de copii în scopul militar;
  • traficul de copii și persoane inapte de muncă în scopul cerșetoriei;
  • traficul în scopul prelevării de organe.

Cele enumerate mai sus reprezintă o clasificare sumară a victimelor traficului de ființe umane. Ceea ce ține de clasificarea organizării traficanților putem deosebi: [2]

  • trafic ocazional care se caracterizează numai prin transportul victimelor;
  • trafic realizat de bande sau grupuri mici de traficanți, caracteristic cărora este organizarea slaba la nivelul grupului, lipsa de specializare a membrilor acestuia. De obicei, aceste grupuri se folosesc de aceeași schemă, aceasta este, deseori, cauza descoperirii lor.
  • traficul realizat în rețele internaționale organizate special în acest scop (forma cea mai periculoasă). Grupurile sunt organizate foarte riguros și desfașoară activitatea prin intermediul rețelelor mondiale.

Evaluarea datelor primare și pornirea urmăririi penale

Traficul de persoane reprezintă un tip de activitate infracțional specific, realizat în mai multe etape succesive, constituind un singur act infracțional sub aspect juridico-penal.

Recrutarea - este etapa întâi și constă în ademenirea potențialelor victime, care urmează a fi exploatate în vederea obținerii de profit. Metodele de recrutare ale persoanelor sunt variate și depind de nivelul de organizare al traficanților și de categoria victimei. Recrutorul poate aparține unei structuri organizate, poate însă activa și în mod individual sau în calitate de agent al diferitor firme fantome.[3]

Transportarea. În marea majoritate a cazurilor transportarea este efectuată cu vehicole auto, sau cu trenul deoarece aceste mijloace de transport sunt mai flexibile. Traversarea hotarelor și intrarea în țară de destinație poate fi: legală (sub pretextul unei călătorii sau deplasări de serviciu, la studii, în cazul posedării pașapoartului cu viza de turist sau respectiv-student), sau ilegală (cu pașapoarte false sau vize false, sau chiar în lipsa acestora, având aranjamente cu ofițerii de la vamă).

Exploatarea are loc după ce victima a piredut orice contact cu anturajul obișnuit acesteia, atunci când traficanții își dau seama că ea în totalitate acum depinde de ei. Când acest scop este atins, adică acapararea puterii depline asupra persoanei, se trece la izolarea acesteia și exploatarea propriu-zisa, în unele cazuri[4], sau transmiterea victimei ”din mâna în mâna” până se ajunge la destinația finală.

Studiile de caz [5] arată că, de obicei, organele de urmărire penală pornesc urmărirea penală fiind sesizate prin una din modalitățile prevăzute de legea penală, și anume prin plângere sau denunț, depuse de către victimele traficului sau de către persoane apropiate ale victimelor.

Cu parere de rău, cazuri când infracțiunea este depistată de către lucrătorii organelor de urmărire penală sunt destul de rare. Aceasta pentru că structurile date duc lipsa de personal special instruit pentru a activa în asemenea situații.

Rolul activității investigațiv-operative la etapa inițială a cercetării traficului cu ființe umane

Legea cu privire la activitatea operativă de investigație prevede în art.6 alin.(4), că în procesul efectuării măsurilor operative de investigație se face uz de sisteme informaționale, de aparate de înregistrare video, aparate de fotografiat și de alte mijloace tehnice moderne.Pentru aceasta sunt folosite:

  • înregistrarea video a operațiunii de supraveghere;
  • sisteme video poziționate pe stradă;
  • sisteme video ale localurilor vizitate;
  • consolidare documentară.[6] [7]

O înregistrare video formează o înregistrare incontestabilă a probei, care practic face imposibilă atacarea acesteia de către apărarea banuitului.

Pe parcursul cercetării infracțiunilor din domeniul traficului de ființe umane trebuie sa fie cunoscute și elucidate următoarele circumstanțe:

  • organizarea infractorilor;
  • cine a savârșit infracțiunea;
  • modul de tăinuire a urmelor infracțiunii;
  • instrumentele și mijloacele folosite în săvârșirea infracțiunii;
  • imprejurările și premisele care contribuie la săvârșirea infracțiunii;
  • profitul infractorului;
  • motivul și scopul infracțiunii;
  • tendințele noi apărute în modul de operare al infractorilor.

Coordonarea și planificarea activității de urmărire penală

Pentru aceasta el întocmește un plan în care se includ toate aspectele ce urmează a fi 81

stabilite, și anume:

  • fapte referitoare la existența elementelor infracțiunii precum și cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;
  • circumstanțele agravante sau atenuante prevăzute de lege care influențiază raspunderea penală a făptuitorului;
  • date personale care caracterizează înculpatul și victima;
  • mărimea daunei cauzate prin infracțiune;
  • existența bunurilor dobândite prin infracțiune;
  • stabilirea circumstanțelor relevante la individualizarea pedepsei;
  • stabilirea cauzelor și condițiilor care au contribuit la savârșirea infracțiunii.

Activitățile de administrare a probelor desfășurate la etapa ulterioară de cercetare

Percheziția și ridicarea de obiecte și documente. Efectuarea percheziției este unica activitate destinată strângerii probelor infracțiunii, efectuarea căreia presupune utilizarea anumitor forme de constrângere.[8]

Identificarea, reținerea și audierea persoanelor implicate în traficul de ființe umane. Identificarea persoanelor implicate în infracțiunea dată este complicată și multilaterală. Operațiunile întreprinse de către organul de urmărire penală, de altfel, în mare parte, sunt similare cu procedeele efectuate în cadrul cercetării și altor categorii de infracțiuni.

Dispunerea și efectuarea expertizelor judiciare. În situația dată, organul de urmărire penală poate apela la cunoștințele unui specialist dispunând efectuarea expertizei judiciare sau a constatării tehnico-științifice sau medico-legale.

Prezentarea spre recunoaștere a persoanelor și obiectelor - este o activitate des aplicată în cadrul cercetării infracțiunilor de trafic de persoane. Aceasta contribuie în mod direct la stabilirea infractorului, a modului de operare și a împrejurărilor în care s-a activat.

Interacțiunea organelor competente în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane pe plan intern si internațional.

 

[1]     M. Avram, T. Popovici, V. Cobâșneanu. Cercetarea infracțiunilor contra persoanei. Ghidul ofițerului de urmărire

penală. - Chișinău: Editura „Arc”, 2004, p. 143.

[2]     P. Holmes. Îndrumar pentru colaboratorii organelor de drept ale Republicii Moldova privind cele mai eficiente

metode de combatere a traficanților de persoane. - Chișinău: Editura „Combinatul Poligrafic”, 2005, p. 324.

[3]     3- Mncan.r-Hni<nTHH. A. Pcbchko, B. Ceyua, A. fopuar. npojOTBpamcHne ToproB.rn •/Kcumnuaun. - KnmnHay,

2003, c. 33.

[4]     A se vedea: Dosar penal nr. 2011031935 Comisariatul de Poliție al sectorului Buiucani, Chișinău.

[5]     A se vedea: Dosar penal nr. 201103156 Comisariatul de poliție al sectorului Buiucani, Chișinău; Dosar penal

  1. 2011032128 Comisariat de Poliție al sectorului Buiucani, Chișinău.

[6]      www.scribd.com // C.Stamate Popescu. Trafic cu ființe umane, p. 9.

[7]     H. CennBanoB, A. ^bopkhh. Hocodne gna cnegoBarenn. - MocKBa 1999, c. 208.

[8]     S. Doraș. Criminalistica. Elemente de tactică. Vol. II. - Chișinău: Editura „Tipografia Centrală”, 1995, p. 85.

Loading...