1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Noțiunea și caracteristica criminalistică a infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice

Circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, este prevăzută de art. 217 CP al RM. Alineatul 1 al acestui articol: Activitatea ilegală privind circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, adică cultivarea de plante care conțin substanțe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, elaborarea, producerea, fabricarea, extragerea, prelucrarea, deținerea, păstrarea, eliberarea, comercializarea, distribuirea, procurarea, livrarea, expedierea, importul, exportul, nimicirea substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, supuse controlului în conformitate cu legislația, precum și organizarea consumului de asemenea substanțe fără autorizație, se pedepsește cu amendă sau cu închisoare sau cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

După câte menționează autorul rus A.N. Vasiliev, „caracteristica criminalistică a infracțiunilor” cuprinde următoarele elemente interdependente:

  • metoda de săvârșire a infracțiunii;
  • circumstanțele comiterii infracțiunii;
  • obiectul nemijlocit asupra căruia se răsfrânge atentatul criminal;
  • condițiile de pază a acestuia (inclusiv caracteristica deplină a persoanelor însărcinate cu asigurarea integrității și inviolabilității bunurilor materiale);
  • personalitatea subiectului infracțiunii (infractorului);
  • activitatea de mascare, îndreptată spre ascunderea urmelor infracțiunii și a persoanelor vinovate întreprinsă în procesul pregătirii infracțiunii, la momentul comiterii acesteia, cât și ulterior.[1]

Caracteristica criminalistică a traficului de substanțe narcotice are o importanță primordială, deoarece, ne oferă posibilitatea de a înțelege, care elemente necesită a fi clarificate, esența și particularitățile fiecărui element, alte chestiuni cu privire la fapta săvârșită.

împrejurările ce urmează a fi stabilite în cadrul cercetării infracțiunilor de trafic de substanțe narcotice

Este cunoscut faptul că metodica criminalistică are la temelie un șir de principii - puncte de reper, idei fundamentale, bazate pe respectarea legii, care indică direcția de activitate, ce fel de recomandări criminalistice să folosim în cazul cercetării unei categorii de infracțiuni sau alta.[2]

Un set de circumstanțe ce trebuie stabilite o prezintă grupa circumstanțelor cu caracter precriminal. Ele se stabilesc în urma clarificării următoarelor probleme:

  • când, în ce circumstanțe, pe ce cale, în ce condiții au ajuns drogurile în acel loc (apartament, depozit, încăpere) cu ce scop, de unde, de la cine și de către cine au fost aduse;
  • ce persoane pot comunica anumite informații cu privire la apariția drogurilor sau altor izvoare ce conțin asemenea date;
  • persoanele care au preluat drogurile;
  • ce împrejurări (evenimente, procese, fapte, etc.) au contribuit (stimulat) la apariția intenției criminale, a tendinței de a efectua operații cu drogurile;
  • ce persoane dispun de anumite informații cu privire la droguri (circulația, prețul, locul aflării, măsurile de asigurare a integrității lor etc.);
  • care este modul de viață și cu cine întreține relații persoana implicată în afacerile cu droguri, precum și dacă n-a săvârșit anterior alte infracțiuni inclusiv din rândul celor nedescoperite.

Reguli metodice generale recomandate la cercetarea infracțiunilor de trafic de substanțe narcotice

Conținutul recomandărilor metodice criminalistice, referitoare la activitatea de cercetare a infracțiunilor privind traficul de droguri, include:

  1. Acumulatrea de informații cu privire la direcția principală a activității criminale privind traficul de droguri.
  2. Asigurarea rolului practic al recomandărilor metodice în activitatea de cercetare a acestor infracțiuni, presupune crearea unui sistem viabil al activității de combatere a crimelor, care ar putea să asigure superioritatea, în plan strategic și tactic a organelor abilitate cu asemenea împuterniciri, pentru a avea posibilitatea să anihileze posibilele încercări de a împiedica cercetarea.
  3. Folosirea iscusită a unor procedee, care anterior în cazuri similare au dat rezultate pozitive.
  4. Necesitatea evidenței activității criminale anterioare. În activitatea de planificare curentă, trebuie să se țină cont de specificul tuturor infracțiunilor de acest gen săvârșite anterior. În dependență de specificul activității infracționale, trebuie planificată și activitatea de administrare a probelor. De exemplu, o grupare criminală specializată în săvârșirea infracțiunilor din domeniul rotației substanțelor narcotice, va parcurge un ciclu de operații ca: creșterea materiei prime; strângerea și prelucrarea; traficul și realizarea substanțelor narcotice. Cunoașterea acestui mecanism (ciclu) ne poate orienta spre luarea unor măsuri eficiente de documentare a membrilor grupării criminale.
  5. Necesitatea asigurării interacțiunii colaboratorilor mai multor servicii. În activitatea de combatere a activității infraționale a grupărilor traficanților de droguri, interacțiunea are o importanță deosebită, deoarece cât nu ar fi de mare dorința unui singur organ de urmărire penală să cerceteze, sub toate aspectele, activitatea criminală a unei grupări, acest lucru nu-i va reuși.

Activitățile de urmările penală efectuate la etapa inițială a cercetării infracțiunilor de trafic de substanțe narcotice

Printre acțiunile etapei inițiale de cercetare pot fi enumerate:

  • reținerea și luarea măsurilor de reprimare față de infractori;
  • percheziția corporală a infractorilor;
  • cercetarea la fața locului;
  • audierea bănuiților, martorilor-oculari și a altor persoane;
  • examinarea obiectelor și documentelor;
  • percheziția și ridicarea de bunuri și obiecte ș.a.

Continuarea cercetărilor, după efectuarea activităților care nu suferă amânare, în fiecare caz aparte, este condiționată de specificul situațiilor de urmărire penală, de măsurile preconizate în scopul verificării lor și de caracterul măsurilor operative de investigație.

Activitățile de administrare a probelor desfășurate la etapa ulterioară de cercetare a acestei categorii de infracțiuni

Etapa ulterioară a cercetării începe, de obicei, după punerea sub învinuire a făptuitorilor.[3]

Acțiunile procesuale ulterioare reprezintă o totalitate de acțiuni ale organului de urmărire penală, care se efectuează după punerea sub învinuire a făptuitorilor, în scopul cercetării faptei sub toate aspectele, pentru stabilirea și identificarea tuturor infractorilor, administrarea materialului probant despre infracțiuile săvârșite și tragerea la răspundere penală a acestora.

În cadrul etapei ulterioare, la cercetarea infracțiunilor de trafic de substanțe narcotice, eforturile organelor de urmărire penală și celor cu funcții operative de investigații, sunt îndreptate spre examinarea, verificarea și aprecierea materialului acumulat la etapa inițială de cercetare, planificarea unor noi acțiuni, în scopul clarificării tuturor circumstanțelor faptei săvârșite, stabilirea condițiilor care au favorizat săvârșirea faptei.

Printre acțiunile întreprinse de organul de urmărire penală, la această etapă, distingem:

  • audierea învinuitului;
  • reconstituirea faptei;
  • ridicarea unor obiecte și documente;
  • prezentarea spre recunoaștere a persoanelor și obiectelor;
  • confruntarea;
  • verificarea declarațiilor la locul săvârșirii faptei;
  • obținerea unor modele experimentale de comparație;
  • dispunerea și efectuarea expertizelor judiciare;
  • experimentul judiciar ș.a.

 

[1]     Baen.ibCB A.H., npoo.ieubi mctqjhkh paccnegoBanna orjc.ibHbix bujob npceryn.iCHnii. M., 1978, p. 46.

[2]     A.H. KonecHHHCHKo, Domne nonomenua mctojhkh paccnegoBaHna oTje.ibHbix bhjob npecTynneHMn, XapbKoB, 1965, p. 27.

[3]     B. ^hchhchko. CoBeTCKaa KpnMHHanncTHKa, Khcb, 1988, p. 103.

Loading...