1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

1  Asociatia Economica A Liberului Schimb (AELS)    

          De la înfiinţarea AELS în 1960, Comunitatea Europeană a fost cel mai important partener comercial al acesteia. În 1972, ţările AELS au semnat, cu titlu individual, acorduri de liber schimb cu CEE cu scopul de a elimina taxelele vamale la importul produselor industriale. Acest scop a fost atins, in linii generale, în 1977.

           La mijlocul anilor ‘80, Comisia Europeană şi-a lansat ambiţiosul proiect al unei pieţe interne complet integrată. Planul a fost stabilit prin Actul Unic European, semnat în 1986. În 1984, statele AELS şi CE au adoptat o declaraţie privind înfiinţarea comuna a unui Spaţiu Economic European (SEE), care enumera posibilele căi de cooperare, în special în domeniul comerţului cu mărfuri.

           Statele AELS au inteles determinarea politică a UE de a finaliza crearea pieţei interne pana la 1 ianuarie 1993 şi au decis să continue dezvoltarea relaţiilor CE-AELS în paralel cu evolutiile interne ale UE.

          Între 1984 şi 1989 s-a realizat eliminarea barierelor din calea comerţului, caz cu caz. Totuşi, a devenit dificil pentru statele AELS şi pentru CE să coopereze în conditiile în care unele domenii erau alese pentru cooperare, iar altele nu. Ca urmare, în 1989 Jacques Delors, Preşedintele Comisiei Europene, a propus o nouă formă de parteneriat, mai structurată, care avea să devină Acordul SEE. Statele AELS din acea vreme (Austria, Finlanda, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia şi Elveţia) au salutat idea şi negocierile oficiale au început în iunie 1990.

           Acordul privind Spatiul Economic European a fost semnat la 2 mai 1992 la  Oporto şi a intrat în vigoare la 1 Ianuarie 1994.

            Elveţia a votat în decembrie 1992 împotriva statutului de membru al SEE şi ulterior şi-a menţinut şi dezvoltat relaţiile cu UE pe bază de acorduri bilaterale.

          De la 1 ianuarie 1995, Austria, Finlanda şi Suedia au participat la SEE ca state membre ale UE. Liechtenstein a devenit participant cu drepturi depline în SEE la 1 Mai 1995.

         Negocierile pentru extinderea SEE au avut loc in perioada ianuarie-iulie 2003. Incepând cu 1 Mai 2004 Uniunea Europeană şi SEE au fost extinse cu zece noi membri.

2 Acordul Schengen

       La 14 iunie 1985, Republica Federala Germania, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda au semnat Acordul Schengen (Schengen fiind o localitate din Luxemburg) cu privire la abolirea treptata a controlului vamal comun acestor tari.

          La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen. Punctele cheie ale acordului vizeaza masurile de creare, in urma abolirii controlului vamal comun, a unui spatiu comun de securitate si justitie.

          Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen a intrat in vigoare la 1 septembrie 1993, dar prevederile lui nu puteau avea un efect practic totusi, pana cand conditiile tehnice si legale (precum datele bancare si

datele relevante privind protectia autoritatilor) nu erau indeplinite.

          Astfel, Conventia a inceput sa aiba efect practic la 26 martie 1995 atat pentru partile originare ale Acordului Schengen, cat si pentru Spania si Portugalia.

Din 1995, Italia, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda si Suedia au aderat la  Conventie, care a intrat in vigoare pentru cele trei tari nordice abia la 25 martie 2001.

         Odata ce controlul vamal este complet abolit, detinatorul vizei comune este indreptatit sa stea in cele 15 state mai sus mentionate care aplica Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen pentru maximum 90 zile intr-o perioada de sase luni, in timpul in care e valabila viza.

Loading...