1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Dobânda este forma de remunerare a creditorului de către debitor pentru folosirea capitalului de împrumut, este „preţul” capitalului de împrumut, al valorii de întrebuinţare a acestuia. Teoretic, dobânda a fost analizată de pe poziţiile mai multor orientări doctrinare şi a fost şi este practicată în cadrul unor sisteme economice esenţial diferite.

Un aport teoretic la dezvoltarea teoriei dobânzii aduce Irving Fischer, acesta acordă o importanţă deosebită aprecierii diferite a dobânzii nominale vis-a-vis de dobândă reală.

Din punctul de vedere al băncii se deosebesc două categorii de dobânzi[1]:

  • dobânda bonificată;
  • dobânda percepută.

 

 

 

 

                          1.3.1.Dobânda nominală şi reala

După Fischer, rata reală a dobânzii este determinată de productivitatea marginală a capitalului fizic, care depinde de înclinaţia spre economii a populaţiei şi starea tehnologică.

Rata reală a dobânzii este după Fischer, rata fundamentală a acestuia, pe când rata nominală este în esenţă o secundantă a ratei reale.

Rata nominală a dobânzii încorporează o frână a inflaţiei, expresie a echilibrului monetar.

Relaţia între dobânda reală şi cea nominală este un element esenţial al teoriilor contemporane asupra dobânzii.

Rata dobânzii nominale este definită ca rată de schimb dintre o unitate monetară astăzi şi o unitate monetară la timpul viitor.

Rata reală a dobânzii, pe de altă parte, este rata de schimb între bunuri şi servicii astăzi şi bunurile şi serviciile la o dată viitoare.

Dacă nu ar exista inflaţie sau deflaţie, rata nominală a dobânzii este egală cu rata reală a dobânzii.

Perioada actuală caracterizată prin intense, permanente şi generalizate pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor. Riscul eroziunii capitalului se reflectă la posibilitatea pierderilor pe care creditorii le pot suferi prin faptul că valoarea reală ( la momentul de referinţă ) a ratelor de rambursare a împrumutului nu poate acoperi integral capitalul împrumutat, evaluat în aceeaşi termeni. În aceste condiţii creditorul nu renunţă a-şi valorifica capitalul prin împrumuturi, dar, va căuta, prin condiţiile creditului, să-şi asigure o compensare pentru pierderile suferite prin deprecierea monetară, prin ridicarea nivelului dobânzii etc.

Astfel, se desprinde concluzia că în condiţiile procesului inflaţionist rata dobânzii implică două ipostaze[2]:

  • dobânda nominală, exprimată ca atare prin rata curentă de

                  piaţă;

  • dobânda reală, ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul

                   de eroziune a capitalului, determinat de evoluţia procesului   

                   inflaţionist.

Relaţia dintre rata nominală a dobânzii şi rata reală a dobânzii se evidenţiază prin următoarea egalitate[3] :

Rata nominală a dobânzii = Rata reală + Rata previzibilă a inflaţiei

În acest context, dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere monetară.

                                       1+ rata dobânzii nominale

              Rata dobânzii reale =                                                            - 1

                                       1+ rata previzibilă a inflaţiei

Rata reală a dobânzii este foarte dificil de măsurat deoarece rata previzibilă a inflaţiei nu poate fi măsurată. Numai rata nominală a inflaţiei este dată publicităţii.

Unii economişti au încercat să estimeze rata previzibilă a inflaţiei luând în considerare ratele trecute. Aceste încercări s-au dovedit a fi fără succes. În America, Federal Reserve obişnuia să publice o rată estimativă a dobânzii reale, dar s-a oprit în momentul în care a realizat cât de imprecise sunt aceste estimări. Dar cu toate acestea distincţia între rata nominală şi cea reală a dobânzii este de foarte mare importanţă într-o lume a inflaţiei sau cu o inflaţie previzibilă.

Evoluţia dobânzii reale în lumea contemporană demonstrează disparităţile dintre dobânda nominală şi dobânda reală.

Creşterea operaţiunilor de credit în valute compozite pe pieţele internaţionale ridică problema determinării specifice a ratei dobânzii practicate pentru aceste operaţiuni, în condiţiile în care ratele dobânzii variază pe pieţele naţionale, în special în funcţie de intensitatea diferită a proceselor inflaţioniste în fiecare ţară.

Determinarea dobânzii la creditele exprimate în valute compozite se efectuează pe modelul mediei ponderate[4] :

Dobânda la credite exprimate în valute compozite = D1 * V1

în care:

     D1 = rata dobânzii pe piaţa valutei V1 ;

     V1 = ponderea valutei V1 în valuta compozită.

1.3.2.Dobânda percepută şi bonificată

Dobânda percepută şi dobânda bonificată sunt interdependente, se află într-o strânsă corelaţie, în sensul că dobânda percepută se stabileşte pornind de la nivelul dobânzii bonificate, ţinând cont de nivelul marjei dobânzii şi de rezerva minimă obligatorie depusă la banca centrală.

Dobânda bonificată reprezintă remunerarea disponibilităţilor băneşti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la bancă. Capitalul imobilizat la dispoziţia băncilor este fructificat în procesul creditării. Nivelul dobânzilor bonificate este dependent de rata inflaţiei, rata dobânzii de refinanţare  (taxa oficială a scontului, în cazul reescontării) şi de ratele dobânzilor practicate de celelalte bănci comerciale.

Dobânda percepută este dobânda pe care o încasează băncile de la clienţii lor în calitate de debitori, corespunzător creditelor acordate. La rândul său, dobânda percepută este dependentă de o serie de factori, printre care se află şi următorii [5]:

  • erodarea monetară;
  • nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare;
  • gradul de risc;
  • profitul bancar;
  • rezerva minimă obligatorie.

Dobânda aferentă rezervelor bancare minime obligatorii este considerată de către băncile comerciale ca o cheltuială ce urmează a se recupera prin dobânda percepută. În unele ţări dezvoltate, băncile centrale acordă băncilor comerciale dobânzi pentru rezervele constituite.

 

[1] Cocriş, V., Turliuc, V., Op. citată, p.93;

[2] Basno, C. ş.a., Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1997, p.158;

[3] Basno, C., Dardac, N., Produse, costuri şi performanţe bancare, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p.106;

[4] Basno, C. ş.a., Monedă, Credit, Bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1997, p.158;

[5] Cocriş, V., Turliuc, V., Op. citată,, p.93;

Loading...