1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Privită în ansamblu, privatizarea este o acţiune social - politică de mare importanţă. Scopul acestei acţiuni este dezmembrarea proprietăţii statale (de stat), deschizând calea proprietăţii private şi antreprenoriatului, astfel creând premise şi condiţii pentru o activitate mai eficientă a întreprinderilor condiţii ale relaţiilor de piaţă. Sensul principal al privatizării rezidă în sporirea pe baza ei a eficienţii utilizării resurselor şi potenţialului de producţie, atragerea investiţiilor, modernizarea, retehnoligizarea şi dezvoltarea întreprinderilor, crearea noilor locuri de muncă şi ca urmare a acestora complectarea bugetului cu mijloace băneşti.

Deşi scopul privatizării în ţările post-socialiste, inclusiv Republica Moldova, este diferit de cel similar, desfăşurat în ţările cu economie avansată totuşi criteriul definitoriu al privatizării este unic - eficienţa, anume acest criteriu este pilonul dezvoltării şi relansării unei economii, stabilirea relaţiilor de piaţă, ridicarea competitivităţii şi eficacităţii tuturor sectoarelor economiei şi a sferei sociale.

Privatizare în Republica Moldova a început după o perioadă de pregătiri îndelungate. Documentul de temelie al programului de reformare a proprietăţii a devenit Legea cu privire la privatizare, adoptată în 4 iulie 1991. Tot în acest ani la 24 iulie a fost format Departamentul de Stat pentru Privatizare a Republicii Moldova.

De la datele menţionate în anul 1991 până în anul 1993 au fost pregătite un şir de legi, regulamente şi alte documente, care avea să constituie baza legislativă a privatizării. Astfel în martie 1993 a fost adoptat Programul de privatizare în masă, iar peste 50 de acte normative şi legislative au constituit baza juridică a lor. La 11 martie 1993 prin decretul preşedintelui a fost instituit Fondul Proprietăţii de stat al Republicii Moldova iar la 28 octombrie 1993 a fost adoptat statutul provizoriu a Fonfului, conform căreia Fondul era organul central al administraţiei de stat şi exercita în numele Guvernului, împuternicirile de proprietar al patrimoniului de stat.

Organizarea privatizării a decurs cu asistenţa organismelor internaţionale, în primul rând a Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), de către compania “Price - Waterhouse”, precum şi a programului TACIS în republica noastră. În total pregătirile au durat 3 ani, aşa încât privatizarea în masă a început în iulie 1994.

În conformitate cu experienţa Cehiei şi a Rusiei, a fost aplicat modelul de bonuri patrimoniale. Opţiunea pentru bonuri patrimoniale distribuite gratuit populaţiei, a fost efectuată ţinându-se cont de unele motive de principiu:

  • În primul rând s-a pus accent pe creşterea eficienţei economice în urma creării unui sector privat eficient prin privatizarea urgentă a patrimoniului de stat;
  • Înlăturarea unei atitudini suspicioase anticipate faţă de privatizare şi de mentalitatea populaţiei.

Perioada 1993-1994 conform Programului de Stat pentru Privatizare prevedea privatizarea integrală contra bonuri patrimoniale a 1555 de întreprinderi mari, medii şi mici; privatizarea parţială contra bonuri patrimoniale a 19 întreprinderi, vânzarea a 37 de construcţii nefinalizate contra mijloace băneşti şi a 7 construcţii nefinalizate contra valută convertibilă, precum şi privatizarea spaţiului locativ de stat.

La baza privatizării au fost puse următoarele principii, forme şi metode: transmiterea către colective a până 20% din proprietate contra bonuri patrimoniale, privatizarea contra mijloace băneşti cu participarea investitorilor străini. Programul prevedea privatizarea totală şi parţială contra bonuri patrimoniale a unei anumite cote din proprietatea statului. S-au aplicat de asemenea şi soluţii neordinare, de exemplu, 50 procente din proprietatea întreprinderilor din industria de prelucrare au fost transmise gratuit furnizorilor de materii prime. O particularitate au fost aceea că ritmurile privatizării mijlocii şi mari au depăşit ritmurile privatizării “mici” Aceste şi alte principii sunt caracteristice modelului de privatizare în ţara noastră.

Deşi concepţia şi strategia privatizării au fost corecte, imperfecţiunea în cadrul juridic şi instituţional precum şi întârzierea în efectuarea acţiunilor practice a frânat procesul. Eliberarea bonurilor patrimoniale a demarat în septembrie 1993, tot în această perioadă au fost elaborate Regulamentul “Cu privire la procurarea fără concurs de către participanţii la concurs a acţiunilor întreprinderii supuse privatizării contra bonuri patrimoniale” şi Regulamentul “Cu privire la desfăşurarea licitaţiilor de vânzare-cumpărarea patrimoniului de stat în Republica Moldova”. De asemenea în 1994 elaborate un set de documente cu scopul accelerării procesului de privatizare, printre care:

Decretul Preşedintelui Republicii Moldova “Cu privire la reglementarea procesului de reorganizare a întreprinderilor de stat şi de arendă în societăţi pe acţiuni”, hotărârea guvernului “Cu privire la reglementarea şi accelerarea procesului de privatizarea patrimoniului de stat”, Decretul Preşedintelui Republicii Moldova “Cu privire la formarea infrastructurii privatizării”, Regulamentul provizoriu al companiilor fiduciare. Au fost emise un şir de alte decrete şi hotărâri prin care a fost perfecţionată legislaţia privind fondul locativ, obiectivelor sferei sociale precum şi cea aferentă la utilizarea mijloacelor băneşti, obţinute în rezultatul privatizării obiectivelor nefinisate şi supranormative.

Ca urmare, a executării Programului de Stat pentru Privatizare pentru perioada 1993-1994 s-au realizat următoarele rezultate:

  • Eliberarea populaţiei a 3219 mii bonuri patrimoniale în valoare de 909 miliarde unităţi monetare convenţionale;
  • Reorganizarea a 708 întreprinderi de stat în societăţi pe acţiuni, printre care întreprinderile “Floare - Carpet”, “Steaua”, “Ionel”, “Incommaş”, etc.
  • Au fost privatizare contra bonuri patrimoniale 372 întreprinderi mari şi medii şi 265 întreprinderi -complexe patrimoniale unice;
  • Contra mijloace băneşti au fost vândute 18 construcţii nefinalizate în valoare totală de 4950 mii lei (4,95 milioane lei);
  • Au fost privatizate 102 mii apartamente, ceia ce constituie 46% din fondul de locuinţe de stat.

Cu toate că s-au depus mult efort accelerarea procesului de privatizare, pentru a se încadra în conformitate cu Programe de Stat pentru Privatizare pentru anii 1993-1994, acesta nu s-a îndeplinit în întregime. Cauzele care au stopat procesul au fost de natură atât obiectivă cât şi subiectivă.

În primul rând, a durat perioada de demarare a procesului de privatizare, cu toate că în acea perioadă era deja cunoscută experienţa Cehiei şi a Rusiei (care au început privatizarea ceva mai înainte), nu au fost elaborate mecanismele şi metodele(tehnicile) de reorganizare a întreprinderilor de stat şi de arendă în societăţi pe acţiuni (Decretul Preşedintelui Republicii Moldova “Cu privire la reglementarea procesului de reorganizare a întreprinderilor de stat şi de arendă în societăţi pe acţiuni” a fost emis în prima jumătate a a. 1994). Nu au fost corect estimate iniţial patrimoniului statului, suma echilibra de la o perioadă la alta (conform datelor de bilanţ ale întreprinderilor, patrimoniul de stat la 1.07.1994 constituia circa 750 mil. lei (fără proprietatea publică locală şi a ministerelor de forţă), iar către 1.10.1994 suma de estimare era de 1,9 mlrd. lei[1], conform unor date din a.2000 patrimoniul statului a fost evaluat la 1014 mlrd. unităţi monetare[2]). Nu au fost elaborate mecanismele de evaluare a produsului de arendă, de determinare a preţului iniţial al complexelor patrimoniale, precum şi acţiunilor, de licitare în masă a întreprinderilor mari şi mijlocii etc.

A doua cauză a fost lipsa unei infrastructuri adecvate: fonduri investiţionale, companii fiduciare şi societăţi de holding, societăţi de intermediari şi de consulting, a unui sistem unic de asistenţă informaţională, sistem de informare a opiniei publice etc. Lipsa celui mai important organ a Bursei de Valori (ea a fost deschisă abia în anul 1995) precum şi a imobilului şi a forţei de muncă.

Continuarea privatizării, luând în consideraţie situaţia creată, avea să continue în noul Program de Stat pentru privatizare pentru perioada 1995-1996.

Programul de privatizare pentru anii 1995-1996 a fost adoptat la 15 martie 1995. Spre deosebire de cel precedent, Programul dat prevedea o varietate mai mare a obiectelor şi metodelor privatizării în funcţie de gradul deetatizării patrimoniului întreprinderilor. Sarcina Programului constituia trecerea de la privatizarea epizodică la privatizarea în masă, finalizarea privatizării contra bonuri patrimoniale şi începerea privatizării contra mijloace băneşti. Printre sarcinile principale ale Programului pentru perioada 1995-1996 se încadrau următoarele: crearea anumitor condiţii pentru stabilizarea, restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale; lărgirea păturii de proprietari şi creşterea ponderii sectorului privat în economie; dezvoltarea pieţei secundare pentru acţiuni şi alte hârtii de valoare, a altor instituţii ale infrastructurii economiei de piaţă; finalizarea procesului de privatizare contra bonuri patrimoniale.

De asemenea Programul a determinat un şir de particularităţi ale acestei perioade de privatizare printre care: stimularea interesului lucrătorilor faţa de privatizarea întreprinderilor şi restructurarea lor ulterioară; demararea privatizării contra mijloace băneşti; încurajarea participării la privatizare a investitorilor locali şi străini, în special a celor care pot contribui la restructurarea întreprinderilor şi la dezvoltarea economiei republicii; redresarea întreprinderilor prin folosirea unei părţi din mijloacele obţinute din privatizare conform unor programe individuale de privatizare; organizarea de concursuri transparente pentru atragerea investitorilor locali şi străini; includerea în procesul privatizării a terenurilor aferente obiectelor privatizate deja şi pasibile de privatizare, precum şi a terenurilor din întovărăşirile pomicole; susţinerea dezvoltării gestionării corporative şi asigurarea drepturilor acţionarilor, ale altor titulari ai patrimoniului privatizat în perioada postprivatizaţională, precum şi coordonarea asistenţei acordate întreprinderilor privatizate în restructurarea lor.[3]

Conform programului se prevedea privatizarea integrală sau parţială contra bonuri patrimoniale şi contra mijloace băneşti a 1549 obiecte. Practic, numărul întreprinderilor pasibile de privatizare a crescut până la 2052, mărindu-se cu 503, ca rezultat al divizării lor. Din 1306 întreprinderi supuse privatizării contra bonuri patrimoniale au fost privatizate integral sau parţial 1178, inclusiv 375 la licitaţiile cu subscriere la acţiuni, 434 - licitaţiile “cu strigare”, 14 obiecte - prin abonarea colectivelor la cota patrimoniului de stat destinată privatizării, 355 - prin concursuri.

Privatizarea în masă contra bonuri patrimoniale s-a desfăşurat până la 31 octombrie 1996. Aceasta s-a îndeplinit în termeni restrânşi şi în condiţii de transparenţă, atingând obiectivele principale. Din 3,5 mil. de titulari ai bonurilor patrimoniale 3,1 mil. au participat la privatizare. În procesul privatizării în masă s-a format infrastructura pieţei capitalului: Bursa de Valori, fonduri de investiţii, companii fiduciare, registratori independenţi. Cu concursul acestor instituţii s-au investit circa 2/3 din bonurile patrimoniale şi s-a privatizat patrimoniu în valoare de 1,2 mlrd. lei.

Este necesar de menţionat faptul ca, mai mulţi savanţi şi specialişti în domeniu avertizau despre ineficientă repartizării gratuite a patrimoniului de stat, copierea experienţei străine care nu a luat în consideraţie particularităţile republicii au avut ca ecou consecinţele negative ale distribuţiei gratuite ale patrimoniului de stat, ce nu a asigurat transmiterea patrimoniului către proprietarii eficienţi.

O altă particularitate a programei din această perioadă este privatizate contra mijloace băneşti. Din 647 de întreprinderi preconizate să fie privatizate contra mijloace băneşti au fost privatizate integral sau parţial 423 de întreprinderi, iar din 99 construcţii nefinalizate incluse în Program, s-au vândut doar 25. Ca urmare legea bugetului ce prevedea încasarea în urma vânzării lor a sumei de 100 mil. lei (real 86,0 mln. lei) în 1995 şi 85 mil. lei în 1996 (real 64 mln. lei) a fost îndeplinită în proporţie de 75,3%.

În 1996 a început formarea Asociaţilor de proprietari ai locuinţelor privatizate care, devenind persoane juridice, îşi asumă responsabilităţile şi funcţiile exploatării şi întreţinerii spaţiului locativ. Către anul 1997 au fost privatizate peste 205 mii locuinţe, ceea ce a constituit 83% din fondul locuinţelor de stat. Astfel, a fost creat numărul necesar de locuinţe private pentru lansarea pieţei bunurilor imobiliare. În mod gratuit au fost privatizate 106,8 mii locuinţe sau 52,3% din numărul lor total, contra mijloace băneşti - 13,7 mii sau 6,7% şi contra bonuri patrimoniale - 83,5 mii sau 41,0%. Peste 816 mii de cetăţeni au devenit proprietari ai apartamentelor. încă o contribuţie indirectă al privatizării este completarea bugetului din contul impozitului pe imobil, care numai în cazul locuinţelor privatizate în 1996 a alcătuit 2,6 mln. lei.

Stimularea interesului lucrătorilor faţa de privatizarea întreprinderilor şi restructurarea lor ulterioară a constituit încă una din particularităţile Programului pentru perioada 1995-1996, la soluţionarea acestei probleme o contribuţie directă a adus un şir de acte normative adoptate printre care: Hotărârea Guvernului “Privind măsurile urgente de redresare a situaţiei economico-financiare şi de restructurare a întreprinderilor industriale” din 15.05.1995, Legea “Cu privire la faliment” din 26.03.1996, Legea “Cu privire la restructurarea întreprinderilor” din 16.07.1996 şi altele. În total au fost elaborate şi adoptate 110 acte normative de diferit nivel, inclusiv 27 legi şi hotărâri ale Parlamentului, 13 decrete prezidenţiale, 37 hotărâri şi regulamente ale Guvernului, 33 instrucţiuni, metodologii şi recomandări ale Ministerului Privatizării. În nici un alt domeniu n-a fost elaborat un număr atât de mare de acte normative într-o perioadă de timp atât de scurtă.

Efectele privatizării după finalizarea Programului erau evidente, sectorul privat creat aveau o cotă preponderentă în economie. Produsele şi servicii prestate de întreprinderile private în această perioadă au constituit:

  • 60 % din producţia industrială totală;
  • 70 % din serviciile prestate în comerţul cu amănuntul şi deservirea socială;
  • 44% din volumul lucrărilor în construcţii şi transport.

S-au constituit peste 1300 societăţi pe acţiuni (74 % din numărul total al întreprinderilor), fapt care a contribuit în mod hotărâtor la formarea pieţei capitalului şi infrastructurii.

Sarcinile Programului Privatizării pentru anii 1995-1996, în general, au fost realizate. S-au creat premise pentru restructurarea întreprinderilor privatizate şi constituirea mecanismelor de administrare corporativă. În paralel, pentru a proteja drepturile noilor proprietari, s-a iniţiat procesul de formare a registrului acţionarilor întreprinderilor privatizate.

Este cert că privatizarea nu poate produce imediat efecte economice considerabile. Totodată, realizarea, se poate de spus cu succes, a Programului de privatizare pe anii 1995-1995 a creat condiţii favorabile pentru promovarea în continuare a reformelor şi asigurarea stabilizării şi relansării economiei.

Privatizarea patrimoniului public exclusiv contra mijloace băneşti, implementarea unor modalităţi noi de privatizare - concursurile investiţionale, privatizarea terenurilor aferente întreprinderilor particulare, privatizarea încăperilor arendate, expunerea şi comercializarea masivă prin intermediul Bursei de Valori a pachetelor de acţiuni ale statului - toate aceste sarcini au fost incluse în noul Programul de Stat de Privatizare pentru anii 1997-1998 adoptat la 3 septembrie 1997.

Noul Program a marcat începutul unei noi etape a procesului de privatizare în Republica Moldova, dacă în anii precedenţi privatizarea a avut o orientare de conjunctură politică şi socială, apoi în anii care au urmat a avut loc o modificare de principiu în politica şi tendinţele privatizării. Menirea noului program este atragerea investiţiilor, inclusiv cei străini, fapt ce ar permite atât asigurarea veniturilor vărsate în bugetul statului cât ca urmare a privatizării întreprinderilor cât şi relansarea acestora.

Programul fiind orientat spre soluţionarea unor aşa problemelor majore proprii economiei în tranziţie cum ar fi:

  • atragerea investiţiilor autohtone şi străine în activitatea de producţie;
  • dezvoltarea pieţei de capital, inclusiv a pieţei valorilor mobiliare;
  • creşterea veniturilor statului prin reducerea subvenţiilor acordate întreprinderilor de stat;
  • relansarea şi transformarea întreprinderile în unităţi viabile şi profitabile prin constituirea unei conducerii corporative eficiente;
  • stimularea creşterii economice la întreprinderi şi crearea de noi locuri de muncă;

şi-a realizat practic scopul. Din patrimoniului public, destinat privatizării, stipulate în Programul din 1987-1988 s-a inclus întreprinderile textile şi de confecţii, electronice, constructoare de maşini şi chimice, de producţie a mobilei, articolelor din piele, produselor alimentare, ambalajului, complexe hoteliere, construcţii nefinalizate, locuinţe, încăperi ale fondului de imobile, inclusiv cele arendate, terenuri aferente obiectelor etc.

Dezvoltarea pieţei de capital în Republica Moldova a permis investitorilor de a efectua tranzacţii în incinta Bursei de Valori sau pe piaţa inter-dealer, ceia ce asigură lichiditatea şi mobilitatea capitalului.

În anii 1997-1998 s-au privatizat:

  • prin concursuri investiţionale -16 obiecte;
  • prin licitaţii - 215 complexe patrimonial unice, anulate 33;
  • prin Bursa de Valori - acţiuni ale statului în 306 S.A;

Atragerea capitalului străin şi autohton a fost una din sarcinile principale a Programului din 1997-1997 şi acest lucru a fost realizat cu succes, cel mai mare flux de capital străin a fost înregistrat anume în această perioadă.

Privatizarea este un proces de transmitere a bunurilor ce constituie domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, denumite în continuare bunurile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, în proprietate privată, prin modalităţile prevăzute de lege.[4]

Privatizarea este cedarea de către Stat a totalităţii sau a unei părţi din bunurile sale dintr-o societate unor investitori privaţi. După privatizare, întreprinderea în cauză poate să rămână în controlul Statului sau în controlul deţinătorului majorităţii capitalului. Privatizarea este opusul naţionalizării.

Scopurile de baza ale privatizării sunt:

  1. a) crearea de condiţii pentru restructurarea, stabilizarea şi dezvoltarea economiei;
  2. b) lărgirea sectorului privat;
  3. c) atragerea investitorilor persoane fizice şi juridice autohtone şi străine la privatizarea obiectivelor;
  4. d) dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare şi a pieţei imobiliare;
  5. e) folosirea mai eficientă a capacităţilor de producţie ale întreprinderilor, producerea mărfurilor (prestarea serviciilor) competitive şi extinderea pieţei de desfacere a acestora.

Privatizarea se efectuează prin următoarele modalităţi:

  1. a) înstrăinarea obiectivelor supuse privatizării prin concursuri comerciale sau investiţionale, prin negocieri directe şi prin licitaţii publice;
  2. b) vânzarea valorilor mobiliare prin intermediul Bursei de Valori;
  3. c) transmiterea în proprietate privată, cu titlu gratuit, a obiectivelor supuse privatizării;
  4. d) vânzarea obiectivelor supuse privatizării la un preţ simbolic;
  5. e) fondarea de întreprinderi noi cu capital mixt sau majorarea, pe contul investitorilor, a capitalului social al celor existente;
  6. f) compensarea, pe contul bunurilor (acţiunilor) întreprinderilor supuse privatizării, a datoriilor certe ale statului faţă de subiecţii privatizării;
  7. g) prin modalităţi combinate, inclusiv în baza unor proiecte individuale aprobate de Parlament.

Printre actele normative de bază care reglementează procesul de privatizare putem menţiona:

Legea cu privire la privatizare Nr.627-XII din 04.07.91 care stabileşte mecanismul juridic de reglementare a procesului de transformare a proprietăţii statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale în proprietate privată şi determină noţiunile de bază, scopurile şi modalităţile de privatizare, atribuţiile organului abilitat cu efectuarea privatizării şi particularităţile activităţilor postprivatizare;

Legea Republicii Moldova cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 Nr.1217-XIII din 25.06.97 care stabileşte scopurile, obiectivele şi modalităţile privatizării obiectelor proprietate publică, determină obiectele şi subiecţi privatizării, modalităţile şi particularităţile efectuării ei în unele ramuri ale economiei, metodele de susţinere financiară a întreprinderilor privatizate şi de dezvoltare a pieţei imobiliare, asigură cadrul legislativ, informaţional şi instituţional al procesului privatizării.

Ritmurile privatizării în Republica Moldova şi consecinţele ei social-economice

După proclamarea independenţei, Republica Moldova şi-a ales o cale fermă a schimbării sistemului economic şi implementării mecanismelor de piaţă. Elementul de bază a acestor schimbări a fost procesul privatizării în masă care concomitent cu alţi factori şi ai dezvoltării procesului de acumulare a capitalului iniţial, au accelerat apariţia inevitabilă a pieţei de valori un alt factor important, care a determinat dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare, a fost procesul de deschidere a Moldovei pentru fluxul de capital străin, internaţionalizarea economică şi instituţională, care au dus la necesitatea adoptării unor reguli unice pentru investitorii pe piaţa de capital.

În 1994 sub influenţa programei propuse de Price Waterhouse LTD, Ministerul Privatizării a elaborat programul de privatizare contra bonurilor patrimoniale.

La programul de privatizare în masă au participat nemijlocit sau prin intermediul fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare circa 3,1 mil. De cetăţeni, ceea ce constituie 89 la sută din numărul total de proprietari ai bonurilor patrimoniale.

Privatizarea în masă a întreprinderilor de stat, însoţită de reorganizarea lor în societăţi pe acţiuni, a adus un aport semnificativ la dezvoltarea pieţei de capital.

Privatizarea masivă a întreprinderilor de stat, majoritatea cărora au fost în prag de faliment, s-au soldat cu apariţia unui mare număr de societăţi pe acţiuni de tip deschis.

Majoritatea întreprinderilor privatizate au falimentat sau au fost restructurate prin alte metode, fapt ce a adus la scăderea permanentă şi dramatică a PIB.

În continuare vom reflecta ritmurile privatizării în Republica Moldova.

În 1993-1994 372 întreprinderi mari şi mijlocii şi 265 întreprinderi mici au fost privatizate contra Bonuri Patrimoniale. În aceiaşi perioada au fost vândute contra bani 18 construcţii în valoare 4,95 mln. lei. Aproximativ 46% din fondul locativ a fost privatizat.

În perioada 1995-1996 107 obiecte patrimoniale unice şi construcţii nefinalizate au fost privatizate. La 31 Decembrie 1996 83% din fondul locativ era deja privatizat. Ca rezultat al privatizării au fost create 1300 societăţi pe acţiuni, pondera lor constituind 60% din producţia industrială, 70% din comerţ şi servicii, 44% din construcţii şi transport.

În 1997-2000 a fost vândută proprietatea statului în valoare totală de peste 810 mln. lei. În decursul acestei perioade au fost organizate 12 concursuri comerciale şi 52 concursuri investiţionale, au fost petrecute 24 negocieri directe, 200 de companii au fost expuse la vânzare din care 88 au fost privatizate. În aceiaşi perioadă au fost vândute acţiunile statului în 531 de companii. Adiţional 350 de obiecte patrimoniale unice au fost privatizate la licitaţiile cu strigare şi reducere. La 31 Decembrie 2000 92% din fondul locativ a devenit privat.

Perioada 2001-2002 este caracterizată ca o perioadă de reorganizare şi reabilitare a imaginii Departamentului Privatizării, perfecţionare a cadrului legislativ, continuare şi relansare a procesului privatizării şi demarare a activităţii de postprivatizare, care include acţiunile privind controlul asupra îndeplinirii obligaţiunilor asumate de cumpărători, monitorizarea evoluţiei economico-financiare a întreprinderilor privatizate şi susţinerea multilaterală a acestora.

Printre rezultatele obţinute în aceşti ani se evidenţiază selectarea Consultantului Financiar la privatizarea sectorului energetic (Credit Comercial de France) şi a S.A. Moldtelecom (Raiffeisen Investment). Concursurile investiţionale desfăşurate au atras investiţii străine în ramura vinicolă a ţării şi in întreprinderile fostului complex militar. În această perioadă a fost vândută proprietatea statului în valoare totală de peste 180 mln. lei.

În anul 2003, procesul de privatizare a demarat după perfectarea cadrului legislativ în domeniul privatizării, inclusiv prelungirea acţiunii Legii cu privire la programul de privatizare.

În total a fost vândut patrimoniu în sumă de 64622 mii lei, achitarea constituind 38516 mii lei.[5]

Au fost perfectate documentele şi lansat, la 25.12.2003, concursul investiţional de privatizare a 75%+1 acţiune din SA “RED-Nord” or. Bălţi şi SA “RED-Vest” or. Donduşeni.

Este de menţionat că ulterior procesului de privatizare cu participarea fondurilor de investiţii nu au fost îndreptăţite aşteptările populaţiei care şi-ai investit bonurile sale în aceste fonduri de investiţii, activitatea lor rămânând în majoritatea cazurilor ineficientă, fapt care a dus la lichidarea unui număr mare de fonduri.

 

[1] Macari V., Iu.Badâr, "Desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de privatizare în Republica Moldova", Ministerul Economiei şi Reformelor şi institutul de Cercetări ştiinţifice în domeniul informaţiei tehnico-economice, Chişinău 1995, pag. 22

[2] Privatizarea în Republica Moldova, Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lângă Ministerul Economiei şi Reformelor, anul 2000, pag. 11

[3] Art.5 al Legii Nr. 390-XIII "Cu privire la Programul de stat pentru privatizare pentru anii 1995-1996", din 15.03.1995

[4] art. 1 al Legii cu privire la privatizare Nr.627-XII din 04.07.91

[5] Ziarul „Capital Market, Privatizarea - o şansă pentru Republica Moldova, nr. 5 (8) din 11.02.2004, pag. 2

Loading...