1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În această secţiune vom studia anumite secţiuni economice referitoare la proprietate. Nu este necesară o cunoaştere foarte amănunţită a problemelor economice pentru a înţelege materialul ce urmează, deoarece prezentarea lui s-a făcut la un nivel elementar. Cele ce urmează servesc două scopuri. Pe de o parte, aş vrea să accentuez, încă o dată, natura inseparabilă a conexiunii dintre economie şi proprietate. Pe de altă parte, voi oferi câteva instrumente economice de bază pentru interpretarea şi explicarea dreptului de proprietate.
Analiza economică a dreptului de proprietate a devenit un instrument esenţial al discursului juridic din ultimii douăzeci de ani. De vreme ce proprietatea este o instituţie fundamentală a pieţei capitaliste, ne dăm bine seama că înţelegerea modului în care funcţionează şi reacţionează piaţa în faţa legii este esenţială pentru analiza politică, pentru proiectarea legilor şi pentru interpretarea juridică.
Sergiu Baieş, Nicolae Roşca menţionează în lucrarea sa că interesul de a poseda bunuri materiale ţine de natura omului şi pe parcursul întregii vieţi el tinde spre a-şi satisface propriile cerinţe. Acest interes a pătruns individual până în măduva oaselor şi se manifestă, de regulă, prin naşterea şi existenţa unei senzaţii deosebite – simţul de stăpân, de proprietar. Această senzaţie fiind ocrotită prin norme legale, duce la creşterea eficienţei şi prin urmare la înmulţirea bogăţiei proprietarului, iar prin aceasta şi la majorarea patrimoniului statului.
Există politică a statului este în strânsă legătură cu cantitatea de bunuri pe acre o deţine populaţia ţării şi cu suma de bani pe care aceştia o jertfesc pentru întreţinerea aparatului de stat. Deci bunăstarea statului este dependentă de bunăstarea poporului său. Şi dacă statul adoptă norme juridice care sânt eficiente şi au capacitatea de a descătuşa iniţiativa privată, iar soluţiile alese la examinarea litigiului nu au ca scop conservarea bunurilor şi contribuie la intensificarea circuitului civil, astfel de norme vor avea susţinerea în societate.
Noţiunea termenului de proprietate cum este firesc, are mai multe valenţe (sensuri, accepţiuni).
Din punct de vedere filosofic termenul de „proprietate” trebuie privit în strânsă legătură cu ideea de personalitatea umană, pentru că proprietatea fiind o relaţie socială, constituie tărâmul de natură economică, în care omul se manifestă şi îşi asumă responsabilitatea posedând şi dispunând de lucrurile al cărui proprietar este.
Optica filosofică asupra proprietăţii înfăţişează proprietatea ca fiind o relaţie socială, un raport social, cu acţiune în planul existenţialităţii.
Structurile economice exprimate în formele proprietăţii, în măsura în care societatea dată ştie să smulgă întreaga utilitate de la bunurile ce constituie obiectul proprietăţii, fie ea proprietate privată sau publică, se constituie într-un suport solid al existenţei acelei societăţi, în toate planurile: economice, sociale, politice, spiritual, etc.
Din punct de vedere economic, termenul „proprietate” trebuie privit prin conţinutul său social, adică trebuie înţeles ca fiind suma relaţiilor materiale între indivizi şi socio-grupuri cu privire la bunurile existente.
Bunurile văzute prin conceptul economic de bun, sunt infinite ca număr şi varietate şi sunt caracterizate prin variabilitatea în timp. Din acest motiv, relaţiile dintre oameni cu privire la bunuri sunt la fel de numeroase, de mare varietate şi schimbătoare în timp. Este motivul pentru care noţiunea generală de proprietate îşi pierde determinabilitatea concretă, rămânând o abstracţie ştiinţifică aplicabilă tuturor timpurilor şi formelor concret-istorice de apreciere a bunurilor.
Economia de piaţă care se îndreaptă ţara noastră se înfăţişează ca o realitatea cât se poate de diferită de la ţară la ţară, de la zonă geografică la zonă geografică, ceea ce însă constituie caracteristica acestei organizări este pluralismul formelor de proprietate. Este uşor de observat că proprietatea a constituit şi constituie o permanenţă în istoria societăţii omeneşti, ceea ce face ca în doctrinele economice, social-politice şi filosofice să ocupe un loc dintre cele mai importante.

 

Loading...