1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Proprietatea  este un concept complex, cu o încărcătură juridică, filosofică şi economică. În sens juridic proprietatea reprezintă  „dreptul de a utiliza şi de a dispune de un bun, într-un mod excesiv şi absolut, sub rezerva unor limitări precizate de legiuitor”.

Optica juridică a proprietăţii exprimă relaţia de posesiune a ceva de către cineva. Viziunea filosofică fundamentală ideea de proprietate, pornind de la personalitatea umană : în proprietate omule se implică şi se realizează ca fiinţă totală, manifestându-şi responsabilitatea prin proprietatea pe care o posedă, de care dispune şi pe care o integrează social prin folosire eficientă .

În sens economic, proprietatea este definită ca totalitate a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, relaţii legate de norme istoriceşte determinate pe plan social. Ca raport socio-economic,proprietatea exprimă :

  • Dreptul de posesiune al bunurilor;
  • Dreptul de dispoziţie asupra obiectului proprietăţii;
  • Dreptul de gospodărire, administrare, gestionare a bunurilor;
  • Dreptul de a culege roadele utilizării proprietăţii.

În cadrul acestor atribute, dreptul de posesiune are rol hotărâtor,din acesta decurgând toate celelalte. Aceste atribute reprezintă monopolul proprietarului, înstrăinarea lor fiind o funcţie exclusivă acestuia: înstrăinarea lor totală generează relaţii de vânzare-cumpărare, donaţie, moştenire; iar înstrăinarea lor parţială provoacă relaţii de închiriere, arendare, concesionare.

Atributele menţionate ale proprietăţii nu trebuie înţelese simplist, în sensul că se rezumă la puterea de „a deţine, a folosi şi a dispune de lucruri”. În jurisprudenţa vestului se operează cu conceptul de proprietate înţeles ca „un set de drepturi”, care determină legitimitatea participării la procesul de dezvoltare socială.

În esenţă, proprietatea exprimă unitatea dintre obiectul şi subiectul ei.

Obiectul proprietăţii îl formează bunurile, în întreaga lor tipologie :

  1. bunurile de consum, vizează omul ca fiinţă biologică, consumator de bunuri,
  2. bunurile economice sau mijloacele de producţie, vizează omul ca factor de producţie.

Societatea este interesată atât în dezvoltarea producţiei de bunuri de consum cât şi a bunurilor economice, de volumul şi productivitatea acestora din urmă depinzând, în bună parte, posibilitatea de multiplicare a întregului obiect al proprietăţii.

O formă distinctă a proprietăţii, care prezintă mult interes pentru ingineri este proprietatea intelectuală, industrială şi comercială, reprezentată de patente, mărci de fabrică sau comerciale, dreptul de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, desene şi modele industriale, scheme ale configuraţiei circuitelor integrate şi altele.

Subiecţi ai proprietăţii sunt :

  1. persoane fizice;
  2. persoane juridice;
  3. statul, care prin intermediul administraţiei publice, deţine, utilizează şi gestionează o anumită parte din bunurile societăţii;
  4. organizaţiile internaţionale , constituite prin aderarea anumitor agenţi din diferite ţări.

În economia contemporană, odată cu progresul tehnico-ştiinţific, cu sporirea considerabilă şi diversificarea obiectului proprietăţii,se îmbogăţeşte structura raportului de proprietate. Proprietatea evoluează, adaptându-se noilor condiţii,permiţând dezvoltarea continuă a economiei de piaţă. Astfel, se accentuează pluralismul formelor de proprietate, se intensifică raporturile de competiţie între formele proprietăţii, are loc întrepătrunderea sferelor publice şi private ale proprietăţii. Constituindu-se proprietatea mixtă, se amplifică intervenţia statului în economie. În aceste condiţii, drepturile de proprietate formează o parte tot mai importantă din regulile care guvernează majoritatea interacţiunilor economice, hotărând ce mişcări economice trebuie făcute. Pluralismul formelor de proprietate creează premisele stimulării iniţiativei, oferă posibilităţi neîngrădite de acţiune şi opţiune tuturor agenţilor economici, prin instrumentele şi mecanismele pieţei. Revoluţia managerială determină trecerea puterii de decizie şi a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat şi pe planul redistribuirii veniturilor. Creşterea intervenţiei statului în economie îşi face simţită tot mai mult prezenţa prin parteneriat, în sensul transformării statului intr-un veritabil partener pentru întreprinzători, integrându-se organic în mecanismul economiei de piaţă.

Loading...