1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Economia politică înţelege prin legile economice legăturile esenţiale, necesare, generale, trainice şi stabile ce sunt imanente fenomenelor şi proceselor economice sau ce se statornicesc între acestea.

O lege economică poate fi definită şi ca o expresie a unor raporturi esenţiale, necesare, stabile şi repetabile între fenomenele şi procesele economice ce ne înconjoară.

Legile economice constituie o parte integrantă a obiectului de studiu al ştiinţei economice şi reflectă relaţiile de producţie, repartiţie, schimb şi consum al bunurilor materiale pe diferite trepte de avansare a civilizaţiei umane.

Pornind de la caracteristicile realităţii pe care o guvernează, adică de la economie, mai exact spus, de la viata economică, acţiunea legilor economice se înfăptuieşte prin intermediul activităţii oamenilor. Aceasta nu neagă caracterul lor obiectiv pentru că, nici modul de participare a oamenilor la viaţa economică nu este întru totul arbitrar. Pîna la urmă şi subiectivitatea oamenilor este rezultatul activităţii unui şir întreg de generaţii care de-a lungul timpului, au acumulat un mare volum de observaţii, o bogată experienţă de viaţă. În realitate, fiecare generaţie nouă, acţionează în cadrul anumitor forţe productive pe care le preia la un anumit nivel de dezvoltare, ca rezultat al activităţii generaţiilor anterioare.

Ţinînd seama de aceste aspecte, putem spune că legile economice, spre deosebire de legile naturii, au un pronunţat caracter istoric. Aceasta înseamnă că legile economice încep să acţioneze din momentul în care sunt create condiţiile materiale obiective necesare şi încetează să acţioneze atunci cînd aceste condiţii dispar. Pe parcurs, una şi aceeaşi lege poate suferi numeroase modificări, în timp şi spaţiu, sub influenţa schimbărilor intervenite în conţinutul complex şi dinamic al vieţii economice. Formele de manifestare diferite pe care le-ar putea îmbrăca legile economice în spaţiu trebuie puse pe seama faptului că acţiunea lor concret-istorică se derulează în cadrul unor mecanisme economice diferite şi în cadrul unor mari deosebiri în ceea ce priveşte nivelul dezvoltării economice a statelor.

Legile economice au un caracter obiectiv. Ele se caracterizează prin trăsături comune tuturor legilor obiective care acţionează în universul natural şi social, precum şi prin trăsături specifice.

Trăsăturile comune sunt:

  1. Legea întruchipează o legătură esenţială dintre esenţele fenomenelor şi proceselor ce se desfăşoară în natură şi societate sau însăşi esenţa acestor fenomene şi procese. Aceste legături au caracter cauzal, cauza-efect şi/sau caracter mutual (influenţare reciproca, interdependenţă), de exemplu - trebuinţele şi interesele economice constituie cauzele principale interne care pun în mişcare oamenii şi îi determină să producă bunuri economice utile pentru satisfacerea trebuinţelor respective, etc.
  2. Legea constituie o legătură necesară, o relaţie. Aceasta înseamnă că legile apar, acţionează şi se manifestă în mod obiectiv de exemplu - pământul se învârte în jurul soarelui, cât şi în jurul axei sale.

Caracterul obiectiv al acestor legi îşi găseşte expresia în următoarele:

  1. a) Originea lor se află în afara conştiinţei oamenilor. Apariţia lor nu poate fi produsul gândirii oamenilor;
  2. b) Ele acţionează şi se manifestă independent de voinţa şi conştiinţa oamenilor, ceea ce înseamnă ca:

- ele acţionează indiferent dacă oamenii le cunosc sau nu;

- indiferent dacă ei doresc sau nu;

- că oamenii nu pot să distrugă sau să creeze legi obiective;

  1. c) Legile obiective determină în general voinţa, conştiinţa, intenţiile şi activitatea omului;
  1. Legea întruchipează o legătură generală esenţială, necesară şi nu una singulară, izolată. Ea este manifestarea generalului în universul natural şi social, de exemplu - toţi producătorii de mărfuri, produc pentru a vinde şi pentru a obţine un câştig etc.
  2. Legea este o legătură trainică, stabilă. În ansamblul mişcărilor care se produc în lumea înconjurătoare există şi se menţin anumite raporturi care se dovedesc a fi stabile, trainice, durabile, care se repetă atât timp cât se menţin condiţiile în care au apărut.
  3. Legea este o trăsătură, o relaţie probabilistă. Mult timp s-a susţinut şi mulţi specialişti susţin, şi în prezent, că legea obiectivă este o relaţie necesară absolută şi nu întâmplătoare. Trăsăturile menţionate sunt proprii tuturor legilor obiective, ele definesc şi caracterizează numai în parte legile economice.

Pentru întregirea caracterizării legilor economice este necesară prezentarea trăsăturilor specifice lor:

1) Câmpul specific de acţiune al acestor legi este economia, viaţa economică, fenomenele, procesele şi relaţiile economice dintre oameni.

2) Fiind legi care guvernează economia, întruchipează legături esenţiale, necesare, generale, stabile, trainice şi probabile economice, esenţe şi necesităţi economice.

3) Modul specific de acţiune - în universul natural, în măsura în care se face abstracţie de intervenţia omului, acţionează agenţi inconştienţi, orbi, unii asupra altora, în al căror joc reciproc se manifestă legile obiective. În societate, deci şi în economie, legile se manifestă prin activitatea oamenilor. Legile economice sunt legile activităţii economice, ele guvernează această activitate şi acţionează (se manifestă) prin intermediul ei.

4) Legile economice îşi modifică forma şi conţinutul mai repede, în perioade mai scurte de timp decât legile naturii. Realitatea atestă că forma se modifică adesea mai repede decât conţinutul.

5) Caracterul tendenţial mai accentuat decât al legilor naturii. Legile economice sunt legi probabiliste ale unor fenomene, procese şi relaţii cu caracter probabil şi nu legi ale relaţiilor pure, riguros determinate. Ele se înfăptuiesc numai cu o anumită aproximaţie, numai ca o tendinţă dominantă.

Legile descoperite şi formulate de ştiinţă nu trebuie identificate cu legile economice obiective. Primele reprezintă doar reflectarea mai mult sau mai puţin exacta a celor din urmă.

Loading...