loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În România, problema brandingului de țară a atins un entuziasm considerabil în anul 2004, când faimosul Wally Olins a venit la București și a explicat importanța brandingului de țară. La scurt timp după aceasta a fost înființat Grupul de lucru pentru imaginea României peste hotare, având ca membri reprezentanți bancari, din opoziție și personalități culturale. Comitetul a organizat câteva întâlniri ad-hoc, dar, neavând o structură organizațională, și-a încetat în cele din urmă activitatea.

Continuând această tendință, anul 2005 a adus o efervescență extraordinară referitoare la subiectul brandingului de țară, care a fost dezbătut pe larg în mass media și în mediile politice. În contrast, 2006 a fost un an foarte discret prin prisma dezbaterii și apariției subiectului în mass-media. În prezent (2007/2008), dezbaterea subiectului s-a mutat prioritar pe internet, datorită unui site web specializat (www.brandingromania.com) și a unui grup de discuții coordonat de firma Grapefruit.

În ultimii ani, România a promovat cam la întâmplare diferitele componente ce contribuie la crearea unei imagini de țară: turismul, Brâncuși, produsele Made in Romania, Festivalul Enescu și diverse târguri comerciale. Fiecare minister și-a promovat activitățile cum a știut mai bine, de unul singur, iar campaniile de imagine ale României au fost lipsite de cea mai elementară coordonare.

În cadrul unui seminar organizat de publicațiile „Banii Noștri” și „Eurolider” cu ocazia primei ediții a Conferinței Internaționale de Branding, organizată sub egida celor două publicații, în data de 5 decembrie 2006, Simon Anholt afirma „România va trebui să-și cristalizeze acum identitatea națională, altfel riscă să fie ștearsă de pe hartă în zece ani și să devină un cartier al Europei”.

Așadar, în momentul de față România nu deține nimic concret, diverse organisme având idei și propuneri despre ceea ce ar putea constitui un brand. Deținem simboluri, care ne reprezintă și care sunt cunoscute în lume, dar nu sunt cuprinse într-o strategie unitară de creare și susținere a brandului de țară a României. Principalele inițiative din ultimii ani realizate în mod disparat în vederea construirii imaginii de țară a României atât în interiorul, cât și în exteriorul ei, sunt prezentate în continuare, pe tipuri de activități.

Turismul a fost principalul domeniu care a atras cele mai controversate campanii de imagine de țară, în experiența ultimilor ani, orientarea lor fiind către publicul intern.

În 2001, România a lansat prima sa campanie promoțională la nivel internațional cu scopul declarat de a-și îmbunătăți imaginea avută peste hotare și de a atrage turiști străini. Ne referim la România, mereu surprinzătoare o campanie

  • http://www.gandul.info/economic/brand-tara-romania-risca-devina-quot-cartier-quot- europei.html?3936;273422 transmisă la TV și prin panotaj stradal, realizată de Ogily & Mathers Romania. Campania a fost criticată sever datorită costului său ridicat (aproximativ 20 milioane USD) și datorită legăturilor cu guvernul PSD, deși s-a bucurat de o planificare media corectă: a fost transmisă pe posturile TV europene, în timpul perioadei de concediu. Țintind europenii cu un nivel mediu de educație, cu vârste cuprinse între 30 și 55 de ani, campania „România, mereu surprinzătoare” a urmărit să schimbe percepția străinilor despre țara noastră și să anunțe că serviciile din turismul românesc s-au îmbunătățit. În final, campania a fost abandonată fără a fi făcute publice rezultatele sale finale.

Alte proiecte care s-au concentrat pe imaginea României ca destinație turistică au fost: albumul foto Eterna și fascinanta Românie (1996), încadrat într-un scandal politic uriaș în care parlamentarii PDSR au fost acuzați de luare de mită și de abuz în serviciu, și Imaginează-ți România[1] (2005) - o inițiativă a câtorva asociații de tineret reunite sub denumirea de Grupul de Inițiativă pentru Promovarea Imaginii de Țară a României. Scopul acesteia a fost organizarea de seminarii și workshopuri urmărind dezbaterea imaginii României cu finalitatea inițierii unor proiecte pentru promovarea imaginii țării noastre, dar efectul ei a fost minim.

În 2005, Agenția pentru Strategii Guvernamentale (ASG) a preluat problema brandingului de țară, și, în ciuda unui buget mic și a resurselor organizaționale insuficiente și supraîncărcării cu alte responsabilități, a făcut câțiva pași înainte. Agenția a demarat o campanie pentru realizarea unui brand de țară, realizând o serie de studii privind modul în care sunt percepuți românii în străinătate, un „Manual de Identitate Vizuală pentru Administrația Publică” și un grup de discuții cu o serie de personalități ale vieții publice românești. Proiectul nu a avut ca finalitate crearea brandului, întrucât această sarcină a fost preluată de Ministerul Afacerilor Externe (MAE) (vezi politica externă).

În același timp, Autoritatea Națională pentru Turism (ANT) a comandat studii pentru a descoperi imaginea României ca destinație turistică, studii realizate în țări ca: Austria, Germania, Italia, Finlanda, Ungaria, Norvegia, Suedia, Marea Britanie, Spania, Franța și Danemarca. Una dintre principalele concluzii a fost că majoritatea călătoriilor turiștilor străini care vin în România sunt un fel de vacanțe cu scopul de a vizita prieteni sau rude, mai degrabă, decât o vacanță în adevăratul sens al cuvântului. Prin contrast, Turcia și Ungaria sunt destinații turistice tipice.

În 2008, Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (MIMMCTPL) prin Direcția Generală de Promovare Turistică reia problema creării unei imagini pozitive a României ca destinație turistică prin definirea și promovarea brandului turistic național. Pentru asigurarea transparenței și evitarea scandalurilor cu care ne-am obișnuit, ministerul organizează în toamna lui 2008 licitația internațională „Brandul de turism al României”. Interesant este că reprezentanții Direcției Generale de Promovare a Turismului au solicitat pentru prima dată sprijinul industriei de comunicare din țară pentru realizarea acestui proiect. Astfel, caietul de sarcini va fi realizat de o echipă de lucru formată din specialiști în comunicare, desemnați de Asociația Internațională a Publicității - filiala România (IAA), Uniunea Agențiilor de Publicitate din România (UAPR) și Asociația Română a Profesioniștilor în Relații Publice (ARRP). Până acum, în licitațiile lansate de guvern, caietul de sarcini era realizat de funcționari. Comitetul de lucru pentru scrierea caietului de sarcini este format din doi reprezentanți din partea fiecărei organizații. Aceștia vor lucra timp de o lună pentru definitivarea părții tehnice din caietul de sarcini ce va sta la baza licitației internaționale organizate de minister în toamna acestui an.

Bugetul alocat acestei noi inițiative de crearea a brandului turistic al României este unul consistent, de aproximativ 75 milioane de euro[2]. Suma provine, în proporție de 85%, din fonduri structurale alocate de Comisia Europeană, restul de 15% urmând a fi suportat de statul român. Construirea și promovarea brandului turistic al României reprezintă unul dintre proiectele principale ale Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și profesii liberale pentru perioada 2007 - 2013, care are finanțare europeană.

Crearea imaginii de țară prin produse s-a adresat în România atât publicului intern, cât și publicului extern. Pe plan intern, crearea loialității românilor pentru mărcile românești a cuprins câteva măsuri luate cu scopul de a îmbunătăți percepțiile românilor despre produsele românești și a crește consumul de produse naționale. În această categorie putem include campania Made in Romania", lansată în anul 2007 datorită scăderii continue a producției interne. Programul a propus o promovare unitară și coerentă a produselor și mărcilor naționale pentru a asigura o continuitate a activității producătorilor naționali, dar nu a avut prea mare succes deoarece vânzările firmelor participante în cadrul programului nu au crescut pe măsura așteptărilor. Asociația Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL), Asociația Română a Cărnii (ARC) și Patronatul Național al Viei și Vinului (PNVV), alături de Violet Advertising au realizat o campanie socială, de încurajare a consumatorului român pentru a consuma produse românești. Campania dorea să protejeze brandurile românești care sunt supuse unei competiții foarte agresive, datorită intrării pe piață a unui număr mare de branduri produse în afara României, cu experiență mult mai vastă în ceea ce privește politica de marketing, experiență acumulată pe piețe mult mai mature, cu posibilități mari de a investi în reclamă. Inițiativa a aparținut exclusiv celor trei patronate, care și-au exprimat public nemulțumirea față de lipsa de implicare a guvernului[3]. Cât despre direcțiile acestei campanii, ca și execuția pe termen lung, s-a dorit aducerea unei contribuții importante la dezvoltarea durabilă a economiei românești și diminuarea tendinței de export de forță de muncă.

Inițiativa Camerei Române de Comerț intitulată Fabricat în România’ a fost lansată aproximativ în același timp, creând astfel confuzie pe piață. Alte inițiative sectoriale privind crearea unor „mărci comune” au fost întreprinse în sectorul IT și în sectorul producerii vinului.

Pe plan extern s-a avut în vedere promovarea exporturilor produselor și mărcilor românești.

A durat aproape zece ani de la liberalizarea economiei până când autoritățile române au început să-și dea seama că fonduri publice ar putea fi direcționate spre brandingul de țară, construit pe cele mai de succes produse la export. Luând decizia produselor care merită să fie promovate la nivel internațional datorită reputației lor, autoritățile naționale precum Departamentul de Comerț Exterior au ales produsele de artizanat și produsele naturale (vinuri, ape minerale, turism rural, alimente organice), plus, o excepție remarcabilă, sectorul de IT. Motivele lor, după cum au fost prezentate de Lianu (2005) sunt bine întemeiate: acestea sunt domeniile în care problemele sensibile ale controlului calității și unicității avantajului competitiv sunt cele mai maleabile. Totuși, faptul că niciun produs din cele selectate nu are o performanță notabilă la export explică dificultățile care au trebuit și trebuie depășite.

Lipsa experienței unei economii de piață funcționale a multor organizații profesionale reprezintă o sursă majoră de probleme. O inițiativă lăudabilă de promovare a ARC, ca o marcă de calitate a Asociației Române a Cărnii (ARC) s-a terminat în dispute violente cu privire la ale cui interese sunt de fapt protejate. Lipsa disponibilității pentru definirea unor interese care pot fi sau nu percepute drept comune dezvăluie un dialog intraindustrial deficitar (Lianu 2002a, 2002b) și a devenit o lecție pentru viitoarele inițiative sectoriale.

În final, o politică națională de branding de țară este sever constrânsă de selectarea produselor. Auro este un program sponsorizat de Departamentul pentru Comerț Exterior de susținere a mărcilor de export românești care s-a derulat doar pentru două sectoare: vinuri și IT. Aceste scheme ale sectoarelor, datând din 2002, par să se bazeze doar pe criteriul alegerii și nu a unei analize a produselor și mărcilor pentru a vedea care dintre ele are mai multe șanse de succes.

„Brandul de țară sepoateforma prin intermediul mărcilor comerciale, deja impuse pe plan regional sau european”, declara Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). El dă exemplul câtorva mărci românești care au început să fie cunoscute printre consumatorii din Europa: Softwin - cu BitDefender, Dorna, Flamingo, Rompetrol și Mobexpert. Înșiruirea acestor nume nu ține cont de clasamentele realizate după anumite criterii, ci de notorietatea brandurilor respective pe piețele din țările vecine.

În aceste condiții, o marcă puternică contribuie la imaginea de ansamblu a României, iar brandurile consacrate nu vor avea de suferit odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană. „Mai greu va fi cu brandurile mai mici, care nu au apucat încă să iasă pe piețele regionale. Acestea s-ar putea să dispară, în fața concurenței acerbe”, este de părere reprezentantul oamenilor de afaceri.

Nu trebuie să uităm nici textilele românești, care au mare căutare în Uniunea Europeană. Unul dintre domeniile românești reprezentate pe plan european este cel al confecțiilor: Jolidon, Tina R, Braiconf, Dinasty sunt patru mărci care au intrat în forță în Uniunea Europeană. Dacă România ar reuși să își creeze un brand național puternic, aceste produse la fel de competitive pe piețele externe s-ar bucura de succes pe plan mondial, lucru care ar duce la îmbunătățirea exporturilor.

Investițiile străine directe sunt promovate de Agenția Română de Investiții Străine (ARIS) și prin măsuri fiscale aplicabile investițiilor străine în România.

Agenția Română de Investiții Străine (ARIS) a inițiat în 2004 cel mai important proiect de până atunci, cu scopul de a atrage investiții străine în țara noastră, intitulat “România, o destinație atractivă pentru investițiile străine”[4]. Proiectul are ca scop schimbarea mediului de afaceri românesc pentru a reduce restricțiile pe care investitorii străini le au de depășit. Activitatea de promovare s-a axat pe două direcții - elaborarea de politici de atragere a investițiilor străine și desfășurarea de activități promoționale destinate atragerii de investitori străini. În acest sens, măsurile întreprinse au fost:

  • organizarea de consultări periodice cu autoritățile care promovează proiectele de investiții pentru stabilirea priorităților anuale;
  • realizarea portofoliului anual de proiecte prioritare și stabilirea mijloacelor de promovare pentru atragerea de investiții străine semnificative;
  • realizarea site-ul ARIS (www.arisinvest.ro), cuprinzând o serie de informații generale și de interes pentru partenerii străini interesați de proiectele de investiții din România. Site-ul include și proiecte de investiții promovate de autoritățile locale și centrale. Pe lângă pagina principală în limba engleza, ARIS a mai dezvoltat și alte secțiuni în limba franceză, turcă, spaniolă, italiană, germană, daneză și rusă;
  • lansarea unui buletin informativ (newsletter) lunar în care sunt prezentate realitățile investiționale din România, acesta fiind destinat potențialilor investitori, marilor companii multinaționale, companiilor de consultanță consacrate. Distribuția acestui buletin informativ se face atât în format electronic prin e-mail, cât și în format tipărit prin poștă. Varianta tipărită este transmisă unui număr de 5000 de destinatari, în 30 de țări;
  • s-au organizat conferințe de presă împreună cu investitori străini pentru prezentarea proiectelor de investiții. Periodic se emit comunicate de presă cu informații actualizate despre proiectele de succes și despre mediul investițional românesc;
  • ARIS a avut în vedere realizarea materialelor promoționale necesare pentru desfășurarea acestei campanii și, în acest sens, a realizat, un material cuprinzând informații utile pentru investitori, consultanți și alți reprezentanți ai mediului de afaceri internațional. Acesta este prezentat pe suport electronic (CD-ROM) și pe format tipărit, intitulat „Romania’s Invesment Guidebook”.

Proiectul „Priorități de investiții locale”[5], este un alt proiect care are în vedere realizarea unui studiu pentru inventarierea acelor obiective economice care au nevoie de capital străin pentru a-și îmbunătăți și moderniza capabilitățile existente, luând în considerare sectoarele tradiționale existente, strategiile de dezvoltare economică și avantajele comparative la nivel județean, regional și național.

În 2007, ARIS a lansat la nivel internațional o campanie de promovare intitulată Romania, Your Business Partner, cu scopul de a alege România ca destinație pentru investiții. Câștigătoarea licitației organizate de ARIS, agenția Nord Vision, a creat materiale promoționale concretizate sub forma unei mape, a unei broșuri, un pliant și un CD business card. Mai mult, broșura ARIS a oferit investitoriilor 10 motive pentru care merită să investești în România. Prin această acțiune de promovare, ARIS a dorit să scape de „moștenirea” broșurilor plictisitoare și rigide în exprimare și să își creeze o imagine nouă, plină de prospețime.

În ultimii ani, legislația românească a acordat diverse facilitățifiscale destinate sprijinirii investițiilor străine. Regimul investițiilor străine a fost afectat de modificarea continuă a legislației, în mod deosebit în vederea aderării țării la Uniunea Europeană. Facilitățile fiscale sunt taxe și impozite necolectate de autoritățile centrale și locale, pe care acestea le lasă la îndemâna corporațiilor. Printre facilitățile importante oferite de România se numără:

  • scutirea de impozit pe venit pentru angajații din domeniul IT care a avut ca scop dezvoltarea sectorului IT din România;
  • crearea parcurilor industriale (investiția Nokia de la Jucu și a celorlalte companii prezente în Parcul Industrial Tetarom);
  • oferirea de facilități fiscale primite la privatizarea societăților de stat (ex: privatizarea Uzinei Automobile Craiova, achiziționarea Dacia de către Renault, cumpărarea Sidex de către Mittal Steel);

Introducerea cotei unice de impozitare de 16% a avut un efect benefic pentru intrările de ISD-uri, se arată într-un raport UNCTAD. Cu toate acestea, se apreciază că efectul pozitiv al cotei unice ar putea fi mărit de o stabilitate mai mare în fiscalitate. Fiscalitatea ar trebui simplificată și clarificată și ar trebui să fie definite sectoarele prioritare în care se dorește atragerea de investiții străine directe[1].

Din momentul aderării la Uniunea Europeană, la începutul anului 2007, România beneficiază de avantajul accesării și utilizării fondurilor structurale și de coeziune. Instrumentele structurale și de coeziune sunt fonduri alocate de către Uniunea Europeană din două motive principale: susținerea regiunilor slab dezvoltate ale Europei și susținerea integrării la nivelul infrastructurii, în special în domeniul transporturilor. Programele existente sunt alocate pe perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2013, cu un buget de 54,4 miliarde Euro din Fonduri structurale și 18 miliarde Euro din Fondul de Coeziune.

Politica externă se adresează în principal publicului extern. În trecutul apropiat, Ministerul Român al Afacerilor Externe a avut în vedere promovarea fenomenului cultural românesc, atât prin componenta sa istorică, a valorilor tradiționale, cât și prin componenta sa contemporană, mișcările de idei și tendințele artistice afirmate în ultimele decenii. De aceea, procesul de creare a unei imagini a României în străinătate prin promovarea diferitelor componente ale fenomenului cultural pot fi considerate ca parte a strategiilor de politică externă.

Preocuparea pentru elaborarea proiectului cadru al dezvoltării culturale sustenabile s-a materializat în cadrul Forumului Național al Culturii, prin lansarea a două mari proiecte (2005):

  • Organizarea în străinătate a Institutului Cultural Român (ICR), pe baza unor modele bine stabilite în țările cu îndelungată tradiție în domeniu (British Council pentru Marea Britanie, Institutul Goethe/ DAAD pentru Germania, Institutul Francez pentru Franța). Institutele Culturale și Centrele de Informare din structura Ministerului Afacerilor Externe a României promovează și diseminează cultura românească în străinătate. Astfel de centre culturale române există la Berlin, Roma, Veneția, Budapesta, Paris și New York. Pe lângă acestea, noi institute au fost stabilite la Atena, Beijing, Belgrad, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, Moscova, Praga, Stockholm, Tel Aviv, Vorșovia și Viena. Acestea au pe lângă o misiune culturală și un mandat de marketing social: oferă cursuri de limba română, circuite turistice, prezentări de filme, sprijină parteneriate instituționale. Din păcate, varianta finală a mandatului acordat ICR și mijloacele financiare restrânse de care dispune a redus drastic opțiunile pe care le poate exersa, acesta transformându-se în institut cu misiune nobilă, dar fără expertiză organizatorică și managerială capabilă să susțină obiectivul de a construi un brand România.
  • Deceniul Cultural Român, conceput ca un cadru complet pentru prezentarea fenomenului cultural, prin activități culturale tematice (anii Eminescu, Brâncuși, Caragiale).

În 2006, Ministerul Afacerilor Externe a conceput campania Fabulouspirit”, pentru promovarea imaginii țării noastre în Uniunea Europeană. Conceptul a fost lansat în martie 2007 și a produs numeroase controverse referitoare la alegerea agenției câștigătoare a licitației. Aceasta a fost Gav Scholz and Friends, fiind aleasă pe baza rezultatelor obținute în promovarea orașului Sibiu - Capitală Culturală Europeană. Campania era programată a se derula de-a lungul a câtorva ani, perioadă în care Bucureștiul trebuia să comunice mesaje pozitive, nu numai defensive, precum cele destinate contracarării criticilor și stereotipurilor, dar a fost abandonată de ministrul Adrian Cioroianu. Costul campaniei s-a ridicat la 110.000 euro[2].

Justificarea alegerii titlului campaniei a venit atunci chiar de la Lucian Georgescu[3], partener la Gav Scholz and Friends: „Fabulouspirit” reprezintă o marcă pentru România, un discurs care are ca scop afirmarea spiritului românesc. În opinia lui Georgescu, „spiritul fabulos” (cuvintele „fabulos” și „spirit” împreună) poate fi înțeles ca un „disc introdus într-un computer care este autoexecutabil”.

În vederea îmbunătățirii imaginii țării atât pe plan intern, cât și pe plan extern, mai nou, Ministerul Afacerilor Externe pare preocupat de apărarea drepturilor cetățenilor români care lucrează peste hotare, în special în Italia și Spania. În acest timp, reorganizarea direcțiilor consulare este una dintre măsurile luate de urgență și prezentate în Planul de reformă a serviciilor consulare și aprobat printr-o Hotărâre privind reorganizarea MAE pe 28 mai 2008[4]. Cel mai important obiectiv este extinderea rețelei consulare a României în Italia și Spania, țări în care trăiește o populație de români egală cu cea a trei-patru județe.

Reforma serviciilor consulare - căreia Guvernul i-a alocat 6,5 milioane euro[5] - presupune deschiderea unor noi consulate la Bilbao, Bologna, Cosenza, Ciudad Real, Zaragoza, dar și a altor nouă birouri consulare la Almeria, Bari, Cagliari, Genova, Padova, Rimini, Trento, Veneția, Verona. Mai mult, românii vor avea posibilitatea să se adreseze diplomaților sosiți în mijlocul lor prin instituția consulatului itinerant sau să se adreseze unui „telefon verde”, unde vor fi înregistrate toate cererile de asistență și procesate prin mijloace informatice moderne. Reforma serviciilor consulare va presupune și înființarea în Centrala ministerului a unei direcții specializate pentru pregătirea profesională a personalului din domeniu. În rândul funcționarilor consulari vor fi integrați și persoanele care dispun de calificarea necesară și provin din rândul comunităților de români din străinătate.

Aceste măsuri vin tardiv după amplificarea unor conflicte diplomatice între România, pe de o parte și alte țări europene, de cealaltă parte. Actele criminale ale unor cetățeni de naționalitate română au stârnit reacții violente atât din partea cetățenilor italieni, cât și din partea autorităților guvernamentale din Italia. Evenimentele din Italia s-au escaladat și s-au propagat la nivelul întregii Europe, adâncind percepția negativă despre poporul român și confundându-l din ce în ce mai mult cu nația rromă. Această imagine a românilor este prezentată și de publicații internaționale din alte țări. Spre exemplu, The Guardian a publicat cu ocazia jocurilor Campionatului European de Fotbal 2008 imagini cu români grași, bronzați și cu lanțuri groase de aur la gât.

În mai 2008, publicații norvegiene arătau cum grupuri de țigani români au băgat spaima, prin multitudinea de acte antisociale comise, în locuitorii orașului Kristiansand din sudul Norvegiei. Situației create i-au fost dedicate spații ample în presa locală, determinând cetățenii din Kristiansand să ceară consilierilor locali și reprezentanților lor din Parlamentul unicameral de la Oslo să adopte reglementările necesare, pentru a opri valul de infracționalitate creat de țiganii purtători de pașapoarte românești.

Între timp, echipele MAE lucrează la organizarea unor manifestări în care România să fie prezentată cu valorile și atracțiile ei, astfel încât să se atenueze efectele mediatizării intense a unor cazuri izolate de infracțiuni săvârșite de cetățeni români.

Pornind de la premisa că imaginea unei țări trebuie să se îmbunătățească în primul rând în interior, un grup de parlamentari (senatorul PRM Gheorghe Funar și deputatul PNL loan Ghișe) au inițiat proiectul Legii „știrilor pozitive”. Inițiatorii proiectului de lege susțin că scopul acestei propuneri este „de a îmbunătăți climatul general și de a oferi șansa publicului să aibă percepții echilibrate asupra vieții cotidiene, atât din punct de vedere psihic, cât și emoțional”. Legea, adoptată de Parlament la sfârșitul lui iunie 2008, prevedea ca programele de știri din cadrul televiziunilor și radiourilor să difuzeze în mod egal atât știri pozitive, cât și negative. Imediat după adoptarea legii, aceasta a fost declarată neconstituțională, deoarece încalcă articolul 30 din Constituție, articol care garantează libertatea de exprimare.

O contribuție la îmbunătățirea imaginii de țară a României în interior a avut-o inițiativa Mari români a TVR. Aceasta a urmărit identificarea celor mai mari români din toate timpurile. Inspirându-se din versiunea britanică a emisiunii 100 Greatest Britons, TVR a întocmit topul 100 al celor mai mari români, pe baza votului exprimat de telespectatorii români care au dorit să-și exprime preferințele prin internet, SMS sau telefon. În acest Top 100 sunt cuprinse atât persoane reale, cât și personaje imaginare (Bulă), care reflectă modul în care publicul a perceput acest sondaj. În data de 21 octombrie 2006, TVR a anunțat numele celui mai mare român ales de cei care au votat, și anume Ștefan cel Mare. Din lipsa unor criterii coerente de clasificare și prin faptul că alegerea s-a bizuit exclusiv pe bunul plac al telespectatorilor care au participat la vot, s-a ajuns la o listă problematică, disputabilă, care a demarat sute de reacții și luări de poziție, care au crescut și mai mult succesul mediatic al respectivei emisiuni.

„Concursul „Mari români” poate fi un pas în direcția bună. Poate că nu construiește în mod vizibil brandul România, dar îl definește în mod intuitiv și care poate avea efecte în marea masă a națiunii, iar acest lucru contează. Eforturi mici și spontane fără vreo șansă în curse solitare, dar care, dacă apar cu destulă consecvență se cumulează în timp, pot să miște lucrurile înainte” (Liuțe, 2008).

Și românii de peste hotare se străduiesc să îmbunătățească imaginea țării noastre. Romulus Popescu, președintele Asociației Românilor din Italia - Milano, spunea despre români: „Noi, asociațiile, încercăm să facem în Italia, împreună cu oficialitățile italiene, o imagine cât mai reală despre România, prin festivaluri, conferințe, să dăm o imagine adevărată României. Dar, după ce ne chinuim să creăm această imagine frumoasă despre România, ne vine brandul: un grup de români, care sunt de fapt rromi, violează patru fete și ne strică tot ce am construit!”.

În acest sens se adresa și Gabriel Penciu, președintele ACAR (Asociația Culturală și Amicală Română), la Strassbourg: „Imaginea României n-o putem repara decât noi, românii. Să nu așteptăm nici la nemți, nici la francezi, nici la americani ca ei să repare imaginea noastră, pentru că ei nu au niciun interes. Ca lucrurile să fie mai ușoare și să avem un rezultat vizibil în acest sens, ar trebui să existe, și nu doar teoretic, instituții ale statului care să ne ajute în acest sens”.

Lipsa susținerii din partea statului a fost subliniată și de Ioan Godja, de la Asociația Unirea, Neustadt, Viena: „Discutăm de promovarea imaginii României peste hotare. Cred că pentru fiecare dintre noi, care suntem aici, aceasta ar fi temă pentru casă. Noi ne străduim să facem ceva frumos pentru țara noastră, dar cred că ar trebui să primim și un sprijin. Înainte de Sfintele Paști am organizat la Viena un festival al ouălor încondeiate, împreună cu Primăria din Ciocănești, Suceava. Am trimis la ICR o cerere pentru sprijin la care nu am primit niciun răspuns, iar la insistența mea am primit un răspuns negativ”.

Așadar, toată lumea se străduiește, cel puțin așa se pare. De ce nu se văd rezultatele?

Ce spun cei implicați...

În vederea realizării unei mai bune înțelegeri a eforturilor României pentru construirea imaginii de țară, s-a realizat o serie de interviuri cu oficiali din instituțiile care se ocupă cu aspecte privind imaginea de țară. Opiniile acestora au fost diferite, dar totuși o serie de elemente comune pot fi rezumate după cum urmează: există o serie de aspecte care au contribuit la îmbunătățirea imaginii României în ultimii ani (precum mediul de afaceri), au fost realizate o serie de eforturi pentru construirea imaginii României, dar au fost fragmentate și le-a lipsit coordonarea; România are nevoie de eforturi suplimentare și integrate pentru construirea unei imagini de țară consistente.

De exemplu, Iustina Luțan, consilier superior în cadrul Agenției Române de Investiții Străine (ARIS), aprecia (Sept. 2006) că „imaginea României percepută de investitorii străini s-a îmbunătățit în ultimii ani, datorită: creșterii stabilității macroeconomice, după cum o dovedesc ratingurile îmbunătățite primite de România de la agenții precum Standard&Poor ’s, Moody’s, Japan Credit Rating Agency; aderării, în 2005, la Declarația OECD privind investițiile străine directe și societățile transnaționale, țara noastră nefiind stat membru al OECD; scăderii ratei inflației reflectată într-un cost mai mic al finanțării etc.” Aderarea României la Uniunea Europeană, cu toate implicațiile care decurg din acest fapt (ex: adoptarea acquis-ului comunitar) reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale României, cu efecte pozitive asupra brandului de țară. Dar, în același timp, continuă să existe o serie de aspecte negative, precum birocrația și corupția.

În general, s-a observat că imaginea investitorilor străini se modifică în bine odată ce au contact direct cu realitățile românești. Depășirea targeturilor de vânzări a fost realizată de către toți retailerii care au pătruns pe piața românească (Carrefour, Cora, IKEA etc.).

Oficiali intervievați de la celelalte instituții (Autoritatea Națională pentru Turism - ANT) au comentat asupra eforturilor realizate în prezent pentru construirea imaginii de țară a României, arătând pe de o parte deficiențele acestui proces și oferind, în același timp, sugestii pentru îmbunătățirea lui.

Fostul președinte al Autorității Naționale pentru Turism, Ovidiu Marian (Septembrie 2006) a comentat cu privire la imaginea de țară a României: „... de doi-trei ani a devenit foarte la modă preocuparea pentru imaginea de țară a României, dar trebuie să ne întrebăm „despre imaginea căror produse românești vorbim? România nu este un produs...” ... A fost format un comitet interministerial pentru imaginea de țară, dar paradoxal Agenția Națională pentru Turism nu a fost luată în considerare. În afară de acest lucru, reprezentanțiipublici responsabili pentru acest subiect trăiesc într-o realitate total diferită. Dacă această activitate ar fifost externalizată către o companie specializată, elementele/produsele care identifică România ar fi fost mult mai ușor identificate. Dar chiar și identificarea unor astfel de elemente este diferită în funcție de țara luată în considerare, de la sport la cultură, la turism, etc...”

De asemenea, acesta consideră: „Construirea unei imagini de țară trebuie inițiată de autoritățile centrale, dar în aceeași măsură, la formarea ei contribuie și companiile românești care operează în țară și străinătate, companiile străine care operează în România, precum și fiecare dintre noi.”

Pe de altă parte, președintele Agenției de Strategii Guvernamentale, Alfred Bulai (Octombrie 2006) a comentat următoarele cu privire la eforturile curente privind construirea imaginii de țară: „Anul trecut a fost o discuție foarte aprinsă despre comitetul care se va face responsabil de construirea imaginii de țară a României. A avut loc o importantă întâlnire unde factorul politic a fost mai important decât cel tehnic. Comitetul era un grup divers și ciudat, din care de exemplu, Autoritatea Națională pentru Turism nu a făcut parte, mulți dintre membrii săi nu au participat niciodată la întâlniri... În cele din urmă a fost

realizată o agendă de lucru pentru construirea imaginii de țară, care a fost redusă la o agendă de lucru pentru realizarea unui clip publicitar.”

Sugestiile sale pentru acțiunile viitoare sunt: „Dacă dorim o imagine de țară, trebuie să existe o instituție responsabilă cu coordonarea acestei activități, ceea ce nu există în prezent (Agenția de Strategii Guvernamentale este responsabilă pentru o mică parte a activității de promovare externă). Nou creata structură specială pentru acest scop ar trebui susținută de diplomația publică, de turism, de investiții (Camerele de Comerț și Industrie). Practic ar trebui să existe o rețea capabilă să susțină instituția în implementarea strategiei. ”

Reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe (Direcția de Diplomație Economică - Octombrie 2006) văd, de asemenea, o îmbunătățire a imaginii României în străinătate și oferă opinia lor cu privire la modul în care problema construirii imaginii țării ar trebui abordată:

„În ultimul timp oamenii de afaceri străini au început să aibă o imagine corectă despre România, după cum situația s-a îmbunătățit și acum sunt mai bine informați.” și „Instituțiile care ar fi bine să fie implicate în crearea imaginii de țară a României sunt: Președinția României, Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Externe, Parlamentul României, agenții naționale specifice, organizații neguvernamentale și companii private.”

Pe baza analizei eforturilor făcute de România până în prezent pentru crearea unei imagini de țară, am sintetizat elementele de influență favorabilă și pe cele de influență nefavorabilă în tabelul 4.1, care prezintă o succintă analiză SWOT a eforturilor construirii imaginii de țară a României până în prezent.

Considerații pentru viitor

Putem afirma cu tărie că există nevoia de creare și repoziționare a imaginii României atât în interior, cât și în străinătate. Elementul necesar de conectare a potențialului competitiv de beneficiile tangibile derivate ar trebui să constea în reconstruirea încrederii cu privire la România. În acest sens, statele membre ale UE reprezintă o țintă evidentă pentru export, turism și investiții. Sarcina este complicată de percepțiile publice europene cu privire la valorile românești.

Construirea unei viitoare poziții europene asupra imaginii de țară poate fi parte a acțiunilor strategice necesare, deși va fi întotdeauna subiectul evaluărilor subiective. Deliberarea corectă la diferite nivele - politic, cultural și economic - a existentei acceptări a valorilor și imaginilor românești ar trebui să ocupe locul principal în cadrul inițiativelor de politică strategică.

Un mod de abordare a creării unei imagini de țară integrată este să ne uităm la originile noastre, să încercăm să exprimăm cine suntem, așa cum originea poporului o legitimează și ea este conformă cu adevărul.

O altă modalitate este de a capitaliza imaginile pozitive deja existente în străinătate cu privire la România și cu care, de asemenea, poporul român se identifică. În acest context Nadia Comăneci, Gigi Hagi, Constantin Brâncuși, Eugen lonesco, Mariana Nicolesco, româncele frumoase și, poate, Palatul Parlamentului și Castelul lui Dracula ar trebui să fie folosite ca simboluri românești pentru a promova România în străinătate.

 

[1] http://www.wall-street.ro/articol/Economie/20632/ARIS-Investitiile-straine-in-Romania-vor-creste- si-dupa-aderare.html

[2]  http://business.rol.ro/content/view/65925/7Z

[3]  http://www.gandul.info/articol_32036/

[4]  http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=36045&idlnk=2&cat=4

[5]  http://www.gandul.info/actualitatea/romania-isi-va-extinde-reteaua-consulara-din-italia-si- spania.html?3927;2674983

 

[1] www.imagine-romania.ro

[2] http://www.iaa.ro/Articole/Stiri/Iaa-romania-uapr-si-arrp-isi-unesc-fortele-pentru-a-sprijini- proiectul-brandul-de-turism-al-romaniei/1779.html

[3] http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/28609/Investitii-de-80-000-intr-o-campanie-de- promovare-a-produselor-Made-in-Ro.html

[4] http://www.arisinvest.ro/files/arisprofile/ARIS%20Strategy%202005-2008.pdf

[5] http://www.arisinvest.ro/level0.asp?ID=234&LID=2

Loading...