Tipărire
Categorie: Administrație publică
Accesări: 106
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În SUA există o mare diversitate de structuri guvernamentale paralele.

Guvernul Naţional exercită autoritatea juridică, legislativă şi executivă în SUA, astfel încât între cele trei să existe un echilibru permanent.

Alături de acesta funcţionează alte 50 sisteme politico-administrative, state cu o autonomie considerabilă în ceea ce priveşte organizarea şi exercitarea autorităţii juridice, legislative şi executive, a responsabilităţilor care le revin în unitatea administrativă proprie.

Guvernele locale sunt peste 80000 ca număr şi au propriile lor obiective generale şi specifice.

Remarcăm faptul că Guvernul Federal nu este prezent în toate statele, există câteva teritorii care se află sub controlul Congresului American, Districtul Columbia şi câteva teritorii în Caraibe şi Oceanul Pacific.

Constituţia SUA face o separare clară a celor trei direcţii ale activităţii Guvernului Federal. O separare asemănătoare există şi în cadrul guvernelor celorlalte state. Separarea puterilor executivă şi legislativă la nivelul guvernelor locale lasă uneori de dorit. în general, guvernele locale au restricţii în ceea ce priveşte puterile juridice.

Constituţia SUA limitează puterile Guvernului Federal, rezervând guvernelor locale din cele 50 de state ale Uniunii posibilitatea de exercitare a puterilor în stat.

Statele Uniunii au propria lor Constituţie.De fapt "federal" sau "Guvern federal" înseamnă "naţional"sau "Guvern Naţional" şi nu un sistem dual de guvernare.

Preşedintele este:

Conducător al Guvernului Federal;

  1. Statul

Statele Unite ale Americii sunt o republică federală formată pe baza Constituţiei adoptată iniţial de 13 state.

Guvernul este organizat şi funcţionează pe principiile constituţionalităţii, iar activitatea acestuia se orientează în trei direcţii: juridică, legislativă şi executivă.

Constituţia SUA a fost aprobată la 17 septembrie 1787 printr-o înţelegere la care au participat 12 reprezentanţi din cele 13 state iniţiale.

Constituţia conţine şapte articole care definesc puterile în stat, limitele între care acţionează Guvernul Federal, primele 10 amendamente, care au fost ratificate în 1791 şi alte 17 amendamente adoptate în ultimii ani(1992). O parte din cele 17 amendamente explică dreptul la vot şi modul de desfăşurare a alegerilor. Alte amendamente abolesc sclavia şi autorizează taxele pe venituri.

Un amendament al Constituţiei poate fi susţinut de două treimi din membrii celor două Camere ale Congresului American şi poate fi ratificat de trei sferturi dintre aceştia.

Şeful statului este Preşedintele ales în mod indirect de către cetăţeni printr-un scrutin electoral. Fiecare din cele 50 de state are reprezentanţi proprii în Congres pe baza voturilor exprimate de electorat.

Candidaţii care întrunesc o majoritate de voturi la nivel de stat, de obicei primesc toate voturile statului respectiv pentru alegerile care se desfăşoară la nivel federal.

Potrivit Constituţiei, membrii Camerei Reprezentanţilor votează pentru alegerea Preşedintelui, iar Senatul votează pentru Vicepreşedinte. De asemenea, se fac precizări în legătură cu succesiunea la funcţia de Preşedinte, respectiv Vice-preşedinte atunci când apar situaţii speciale.

Candidaţii la Preşedinţie şi la Vicepreşedinţie sunt aleşi din rândurile principalelor partide politice.

Guvernul Naţional are câteva reguli după care îşi selectează candidaţii.

Puterea şi responsabilitatea Preşedintelui sunt precizate în Art.2 din Constituţie.

Acesta are alături de funcţia de Şef al Statului şi pe cea de Şef al Executivului.

Preşedintele, de asemenea, are şi funcţia de Comandant al Forţelor Armate, şi cu permisiunea a două treimi din Senat poate încheia tratate cu alte state, poate desemna ambasadori, judecători federali şi membrii în Birourile Statelor Unite.

Preşedintele poate semna sau dimpotrivă poate exercita dreptul de veto pentru legile care au fost discutate în Congres.

în Constituţie se menţionează faptul că Vicepreşedintele Statelor Unite este şi Preşedintele Senatului American, şi, prin urmare, are sarcini derivate din această funcţie, la care se adaugă şi cele primite de la Preşedinte.

  1. Reprezentarea autorităţii

într-un stat democratic de drept există o separare clară a celor trei ramuri distincte ale autorităţii (vezi figura nr.9. Organigrama administratiei S.U.A.).

2.2.     Autoritatea legislativă

Toate puterile legislative în SUA sunt precizate de Constituţie în Art.l şi sunt exercitate de cele două mari grupuri din Congresul Statelor Unite: Senatul şi Camera Reprezentanţilor.

Senatul este format din câte doi membri ai fiecărui stat şi care sunt aleşi pentru o perioadă de şase ani.

Camera Reprezentanţilor este formată din 435 de membri, repartizaţi proporţional între State potrivit alegerilor care au loc la fiecare doi ani.

Congresul American ia decizii în problemele de legislaţie, iniţiază legi, îmbogăţeşte conţinutul celor existente şi analizează propunerile care vin din partea Preşedintelui.

Congresul are, de asemenea, competenţa de a percepe taxe şi a aproba unele servicii, de a acorda împrumuturi sau de a susţine financiar acţiunile care se desfăşoară la nivelul executivului.

Pregătirea conţinutului legilor se desfăşoară în cadrul unor comisii, sau comitete organizate pe lângă fiecare Cameră.

Aceste comisii sunt formate din senatori şi reprezentanţi care studiază, analizează şi fac propuneri pentru cadrul legislativ şi pentru politicile în diferite domenii.

Există 16 astfel de comisii în Senat şi 22 în Camera Reprezentanţilor.

Toate aceste comisii au la rândul lor alte subcomisii care se ocupă cu probleme specifice ce apar în domeniul respectiv.

De asemenea, fiecare din cele două Camere poate stabili şi comisii ad-hoc sau comisii de investigare, dar de regulă acestea au o durată limitată de funcţionare, şi nu pot propune texte de lege.

In prezent fiecare Cameră are câte cinci Comisii speciale şi un Comitet mixt al celor două Camere care se ocupă cu discutarea problemelor comune acestora.

Există în prezent patru tipuri de Comitete:

Fiecare membru al Congresului este sprijinit în desfăşurarea activităţii sale de către un număr de persoane plătite pentru munca lor. Astfel, senatorii colaborează cu 25 - 60 persoane, în funcţie de numărul populaţiei pe care o reprezintă.

în 1987 numărul persoanelor care făceau parte din comisii a fost, la nivelul Congresului, de aproximativ 18000.

2.3.     Autoritatea executivă

Preşedintele este Şeful Statului şi al Guvernului şi împreună cu un Vicepreşedinte sunt aleşi.

Constituţia nu detaliază responsabilităţile Preşedintelui. Câteva precizări sunt făcute în acest sens. Ele se referă la exercitarea funcţiilor în domeniul militar, constituirea diferitelor birouri, numirea unor judecători ambasadori şi miniştri, precum şi întreţinerea unei relaţii permanente cu Congresul.

Preşedintele prezintă în fiecare an un Mesaj către Statele Uniunii în care face cunoscute principalele priorităţi ale politicii prezidenţiale.

Preşedintele acţionează direct sau indirect prin consultanţi, şefi de departamente, sau manageri de nivel superior din cadrul serviciilor civile federale pentru: pregătirea şi transmiterea către Congres a bugetului federal anual, pregătirea propunerilor legislative care urmează a fi supuse discuţiei în Congres şi implementarea politicilor şi programelor de aplicare a conţinutului legilor federale.

Biroul Şefului de Guvern

Biroul Preşedintelui, cunoscut sub numele de Casa Albă, este format din aproximativ 400 persoane . Activitatea din cadrul Casei Albe este coordonată de către un Şef de Personal.

Alte birouri sunt conduse de către Consultantul Preşedintelui pentru probleme de securitate naţională. Nu există o configuraţie standard pentru Casa Albă, fiecare Preşedinte are posibilitatea de a modifica structura existentă aşa cum consideră.

Toţi membrii Casei Albe sunt numiţi de Preşedinte şi au misiunea de a participa la toate acţiunile care implică responsabilităţile Preşedintelui în calitatea sa de Şef al Statului, Comandant al Armatei şi Şef al Guvernului.

De asemenea, personalul de la Casa Albă îndeplineşte şi o serie de sarcini în domeniul economic, de securitate naţională, de politică externă, relaţii cu mass-media, coordonare a activităţii Cabinetului, de stabilire a agendei de lucru etc.

Vicepreşedintele are în subordine un număr redus de persoane cu sarcini similare.

Biroul de la Casa Albă cuprinde:

Deciziile sunt fundamentate la nivelul Cabinetului în cadrul celor 14 departamente ale acestuia. Cabinetul se reuneşte sub conducerea Preşedintelui şi uneori pentru problemele particulare se formează mici grupuri de analiză.

Consiliul Naţional de Securitate reprezintă grupul permanent de consultanţă al Preşedintelui în problemele de politică militară internă şi externă.

Acest Consiliu Naţional a fost constituit prin lege în anul 1947 şi este format din Preşedinte, Vicepreşedinte şi Secretarii de Stat şi de Apărare. Directorul Agenţiei Centrale pentru Cercetare în Domeniile de Vârf este unul din consultanţii Consiliului.

Alături de personalul care face parte din Cabinetul de la Casa Albă există un număr de birouri/agenţii care fac, de asemenea, parte din Biroul Executiv al Preşedintelui:

Ministerele - Departamentele

Ministerele sunt integrate în structură ca departamente.

Există 14 departamente, conduse de un Şef care este membru în Cabinetul Preşedintelui. Acestea sunt:

 

Există diferenţe între cele 50 de state americane, în primul rând datorită suprafeţei pe care se întind, dar şi numărului populaţiei.

Acestea au un puternic impact asupra aspectelor structurale, financiare şi executive care se desfăşoară la nivel de stat.

Fiecare stat are propria sa Constituţie care oferă posibilitatea unei autoconduceri în cadrul general asigurat de administraţia federală. Constituţiile statelor sunt mult mai detaliate decât Constituţia Federală (excepţie face Constituţia statului Vermont).

Dacă ne referim la organizare şi mod de acţiune, fiecare stat urmează modelul Guvernului Federal, desfăşurând activităţi în cele trei domenii: legislativ, juridic şi executiv.

Activităţile executive sunt conduse de către un Guvernator ales pentru o perioadă de patru ani.

Biroul Guvernatorului este format dintr-un număr relativ mic de persoane.

Puterea Guvernatorului variază de la un stat la altul, dar în cele mai multe state acesta este împuternicit să elaboreze bugetul statului, să abroge legi, să propună programe legislative.

Majoritatea reprezentanţilor care fac parte din corpul legislativ pot aparţine altor partide decât celui din care face parte Guvernatorul.

În toate statele Guvernatorul, ca Şef al Executivului, numeşte secretarii sau comisionarii care conduc agenţiile prin care se aplica strategiile si politicile guvernului statului respectiv.

Aceste agenţii sunt constituite, în principal, în următoarele domenii: administraţie şi probleme de personal, agricultură, comerţ, finanţe, sănătate, învăţământ, protecţia mediului, asistenţă socială, transport etc.

Agenţiile statului sunt independente.

Fiecare stat are propria sa organizare militară, cunoscută sub numele de Garda Naţională, care reuneşte aproximativ 500000 de persoane, aflate sub directa coordonare a Guvernatorului.Garda Naţională este folosită, în general, pentru rezolvarea problemelor de dezastre naturale, sau pentru apărarea ordinii publice.

în domeniul legislativ toate statele, mai puţin Nebraska, au propriul lor corp legislativ format din două Camere: Senatul şi Camera Reprezentanţilor.

în Statele Unite ale Americii există şi guverne locale, create pentru a exercita puterea Guvernului Naţional.

Guvernele locale sunt organizate şi funcţionează la nivelul: municipalităţilor (oraşele), districtelor.

Din punct de vedere geografic, statele sunt divizate în districte sau comitate.Aceste comitate sau districte au putere legislativă destul de mică, dar sunt responsabile în principal pentru aplicarea legilor, circulaţia documentelor şi nivelul de trai al populaţiei din unitatea administrativ-teritorială.

Comitatele sunt conduse de către un Birou de Urmărire sau de către un Comisionar, care poate fi ales. Biroul de Urmărire este format din supervizori ai oraşului respectiv. Alte oficialităţi cum ar fi şerifii, procurorii, funcţionarii şi contabilul comitatului sunt aleşi prin vot.

în oraşele mici se formează un Consiliu de Conducere, ai cărui membri sunt aleşi. Acest Consiliu desemnează un Manager al Oraşului, care administrează oraşul, în timp ce Consiliul supervizează activitatea sa.

în majoritatea oraşelor, Şeful Executiv este ales în persoana Primarului sau a unui şef de departament.