1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Cuprins

1.Noţiuni introductive.

2.Caracterizarea congresului SUA.

3.Camera superioară ,,Senatul’’

4.Camera inferioară ,,Camera Reprezentanţilor’’

5.Dispozitii finale.

 Congresul Statelor Unite ale Americii este adunarea bianuală a ramurii legislative a guvernului federal a Statelor Unite ale Americii.

Congresul este o entitate legislativă bicamerală, constând din Camera Reprezentanţilor, camera inferioară şi din Senate, Senatul, camera sa superioară. Membrii camerelor inferioară şi superioară , care se numesc oficial Congresspeople,  sunt aleşi prin vot direct pentru doi ani respectiv pentru şase ani.

Numărul total al membrilor Congress-ului este de 535, la care nu se poate adăuga vicepreşedintele Statelor Unite , deşi, prin lege, acesta este presedinte al senatului. Acest număr de 535 provine prin sumarea celor 435 de membri ai camerei reprezentantilor, reprezentând cele 435 de districte electorale din Statele Unite, care sunt periodic ajustate proporţional cu distribuţia populaţiei în teritoriu, la care se adaugă un număr de 100 de senatori, invariabil câte doi pentru fiecare din cele 50 de state ale SUA.

Constituţia Statelor Unite ale Americii desemnează explicit că toate puterile legislative ale guvernului federal sunt doar ale Congresului. Puterile Congresului sunt limitate la cele enumerate de Constituţie; toate celelalte puteri fiind rezervate statelor federaţiei şi poporului. Prin intermediul Actelor Congresului , Congresul poate reglementa comerţul interstatal şi internaţional, taxarea, poate organiza funcţionarea curţilor de justiţie, menţine forţele militare ale ţării, declara război, precum şi alte puteri necesare şi corecte.

Senatul şi Camera Reprezentanţilor sunt camere complementare, ca atare manevrând puteri complementare şi similare. Astfel, există domenii de exercitare ale puterii specifice pentru fiecare din ele. Senatul este camera care are împuternicirea numită de a aviza şi aproba , care este necesară pentru ca preşedintele sau alte oficialităţi importante să poată participa la întâlniri de rang înalt, poziţiile judiciare înalte să fie ocupate şi tratatele internaţionale să fie ratificate. Proiectele de legi privind creşterea salariilor precum şi procedurile de impeachment pot fi iniţiate doar de Camera Reprezentanţilor.

Congresul Statelor Unite ale Americii se întruneşte în clădirea Capitoliului din Washington, D.C..

Camera Reprezentanţilor a Statelor Unite ale Americii este camera inferioară a Parlamentului Statelor Unite. Împreună cu Senatul, camera superioară a aceluiaşi corp legislativ, alcătuiesc Congresul Statelor Unite ale Americii. Camera este specifică structurilor parlamentare din lumea anglo-saxonă. Echivalentul ei european este "Camera deputaţilor".

Numele de cameră a "reprezentanţilor" vine de la faptul că fiecare din cele 50 de state sunt reprezentate proporţional cu mărimea populaţiei. Fiecare stat, indiferent de mărime, are dreptul la cel puţin un reprezentant, sau o persoană reprezentativă. Spre exemplu, California, care este cel mai populat stat al SUA are 55 de reprezentanţi, în timp ce Alaska, Delaware, District of Columbia, Montana, North Dakota, South Dakota, Vermont and Wyoming au fiecare doar câte un reprezentant. Numărul total actual al reprezentanţilor din Cameră este fixat la 435 de către un act legislativ specific însă Congresul poate decide modificarea acestui număr.

Fiecare membru al Camerei serveşte un mandat de 2 ani, putând fi ales de un număr nelimitat de ori. Spre deosebire de preşedintele SUA sau de vicepreşedinte care sunt aleşi indirect de către un colegiu electoral, reprezentanţii, aidoma colegilor lor din Senat, sunt aleşi prin vot direct în circumscripţiile electorale unde locuiesc.

Preşedintele care oficiază lucrările Camerei, fiind liderul de facto al acesteia, şi care este ales cu o majoritate simplă de voturi, fiind de obicei un lider al partidului majoritar, are titlul de Vorbitor sau Purtător de cuvânt şi este simultan a treia persoană în ordinea succesiunii prezidenţiale. Actuala persoană care este purtator de cuvint: este Nancy Pelosi, cea de-a şaizecea  Purtatoare de cuvint a Camerei Reprezentanţilor şi totodată prima femeie din întreaga istorie politică Statelor Unite ale Americii care ocupă această înaltă şi importantă funcţie. Se poate remarca că niciodată o femeie nu a fost mai aproape de funcţia prezidenţială în Uniune, Nancy Pelosi fiind actualmente a treia persoană în ordinea succesiunii prezidenţiale.

Cerintele inaintate  fata de un candidat in Camera Reprezentantilor sint:

1.Sa fie cetatean al S.U.A. cel putin 7 ani.

2.Sa aiba virsta de minim 25 ani.

3.Sa locuiasca in statul in care si-a propus candidatura

Senatul Statelor Unite ale Americii este una din cele două camere ale ansamblului legislativ federal, parlamentul american, care se numeşte Congresul Statelor Unite ale Americii. Alături de cealaltă cameră legislativă, Camera Reprezentanţilor, cu care împarte atribuţiile legislative federale, Senatul poate fi formal considerat camera superioară a legislativului Statelor Unite ale Americii.

În Senatul Statelor Unite, fiecare stat al Statelor Unite, indiferent de numărul locuitorilor săi, este egal reprezentat de către doi senatori, care sunt aleşi pentru o perioadă de şase ani prin vot direct de către populaţia statului respectiv. Alegerile pentru senatori au loc din doi în doi ani, în anii pari, aproximativ o treime din senatori fiind aleşi sau realeşi cu aceste ocazii. Anii 2004, 2006 şi 2008, spre exemplu, au fost ani de alegeri, fiecare din ei, pentru câte o treime din senatori. Astfel, ciclul de realegere şi reînoire completă a Senatului este de şase ani, număr evident identic cu durata mandatului oricărui senator.

Astfel, Senatul SUA este constituit din cei 2 x 50 state ale SUA = 100 senatori, la care se adaugă vicepreşedintele în exerciţiu al Statelor Unite, care este, conform legii, şi preşedinte al Senatului, dar nu este senator. Acesta nu are drept de vot în Congress, şi nu intervine în hotărârile şi voturile Senatului decât dacă există un scor de 50 la 50 (aşa numitul break tie vote). În acest caz rar, votul său înclină balanţa decisiv în favoarea unei părţi.

Cerintele inaintate pentru un senator sint:

  1. Sa fie cetatean al S.U.A. nu mai putin de 9 ani.
  2. Sa atinga virsta de 30 ani.
  3. Sa locuiasca in statul in care si-a propus candidatura.

În realitate, vicepreşedintele SUA acţionează rar ca preşedinte al Senatului, cu excepţia situaţilor care necesită un „break tie vote” sau în cazuri ceremoniale. În mod uzual, această funcţie este îndeplinită de Preşedintele „pro tempore”, care este de obicei senatorul cu senioritate maximă al partidului majoritar din Senat. Adesea, preşedintele „pro tempore” desemnează un membru al partidului său, de obicei prin rotaţie, pentru a servi ca preşedinte activ al unei anumite zile.

Vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii este persoana care deţine a doua poziţie executivă a Guvernului Federal al Statelor Unite ale Americii.

Fiind prima oficialitate în rang în actuala ordine a succesiunii după preşedintele Statelor Unite, vicepreşedintele în exerciţiu devine preşedinte în oricare din cazurile în care preşedintele în exerciţiu nu-şi poate îndeplini mandatul: incapacitate fizică temporară sau totală, demisie, îndepărtare sau deces.

Prin lege, vicepreşedintele SUA este simultan şi Preşedinte al Senatului putând contribui decisiv la o egalitate determinată de voturile împărţite exact între membrii acestei camere a Parlamentului american. În mod curent vicepreşedintele american nu are dreptul de a vota, cu excepţia situaţiilor menţionate.

Primul vicepreşedinte al Statelor Unite ale Americii a fost John Adams, iar actualul este Richard Cheney.

Structura bicamerală a Congresului Statelor Unite, a fost gândită de Fondatorii SUA pentru a corespunde a două tendinţe pe care ei le-au recunoscut în concetăţenii lor, una dinamică, mereu schimbătoare, precum pulsul opiniei publice, care a generat Camera Reprezentanţilor şi o alta mai rezervată, mai conservatoare, care corespunde Senatului. În mod convenţional Camera Reprezentanţilor poate fi considerată camera inferioară a Congresului şi Senatul camera sa superioară, deşi Constituţia ţării nu face nici o referire sau o distincţie de acest gen. Importanţa egală a ambelor camere este subliniată de precizarea aceleiaşi constituţii că orice lege trebuie să fie aprobată de ambele entităţi legislative pentru a putea deveni lege.

Camera Reprezentanţilor este în general considerată o cameră mai "partizană" decât este considerat Senatul. Intenţia Părinţilor Fondatori era ca Senatul, care a fost original ales de ansamblele legislative ale statelor componente ale ţării, să exercite un anumit control de echilibrare şi ponderare asupra Camerei Reprezentanţilor, exact cum şi reciproca este adevărată.

Astfel, fiecare din cele două entităţi are puteri aparte, comune doar acelei camere. Camera Reprezentanţilor are ca puteri exclusive următoarele:

  • iniţierea de proiecte de legi bugetare;
  • chemarea în judecată a oricărei persoane oficiale a ţării.
  • alege preşedintele ţării în cazul în care Colegiul Electoral a ajuns la o paritate de voturi privind alegerea acestuia.
  • Senatul are ca puteri exclusive, aşa cum ar fi puterea de a ratifica sau de a nu ratifica tratate. Celelalte trei puteri exclusive sunt foarte asemănătoare cu cele ale Camerei Representanţilor, fiind în acelaşi timp complementare acelora: puterea de a propune amendamente la legi bugetare, de a judeca efectiv oficialii chemaţi în judecată şi de a alege vicepreşedintele ţării în cazul în care Colegiul Electoral a ajuns la o paritate de voturi privind alegerea acestuia.
  • Considerând toate acestea, Camera Reprezentanţilor este o entitate legislativă mai dinamică, rapid schimbătoare (din moment ce membrii ei sunt aleşi din doi în doi ani), mai fluctuantă şi mai atentă la pulsul naţiunii. Senatul are mai mult prestigiu, fiind mai conservator, mai deliberant, din moment ce senatorii sunt mai puţini ca număr, servesc termene de trei ori mai lungi şi reprezintă (în cele mai multe cazuri) un număr mult mai mare de alegători.

Senatul Statelor Unite este privit, şi în chip firesc, ca o entitate legislativă mai mult dedicată deliberărilor decât Camera Reprezentanţilor, Senatul este mai mic ca număr (100 de senatori comparativ cu 435 de reprezentativi), membrii săi sunt aleşi pe o perioadă de trei ori mai mare de timp (şase ani comparativ cu doi ani), permiţând tratări mult mai colegiale şi mai puţin confruntaţionale ale problemelor, datorită unei atmosfere care este mult mai puţin fluctuantă aşa cum este atitudinea membrilor camerei inferioare, care este puternic ancorată în părerea mereu schimbătoare a opiniei publice.

În acelaşi timp, Senatul are puteri exclusive garantate de Articolul Întîi al Constituţiei Statelor Unite ale Americii, care nu sunt oferite şi camerei inferioare a parlamentului american. Printre altele, mai importantă decât toate celelalte puteri investite, preşedintele Statelor Unite nu poate semna tratate sau stabili întâlniri importante fără sfatul şi aprobarea Senatului (aşa numita funcţie de "advice and consent").

Creatorii Constituţiei Statelor Unite au creat un parlament (Congress) bicameral pentru ca au dorit ca cele două camere ale entităţii legislative să fie capabile de a se controla reciproc. Camera inferioară, a fost concepută de a fi mult mai sensibilă la părerea opiniei publice, a fi o adevărată cameră a poporului. Camera superioară, Senatu, a fost concepută în ideea de a fi mult mai rezervată, un forum al înţelepciunii şi bunului simţ, reprezentând legislaturile diferitelor state ce alcătuiesc Statele Unite.

Constituţia prevede ca orice document ce ţine de legislaţie să fie aprobat de către ambele camere. Puterile exclusive pe care doar Senatul le are, şi care sunt enumerate concret în Constituţie, sunt considerate a fi mai importante decât cele care constituie apanajul exclusiv ale Camerei reprezentantilor. Ca atare, responsabilităţile Senatului, "Camera Superioară" a Congresului, sunt mai extensive şi intensive decât cele ale Camerei Inferioare.

Denumirea Senatului Statelor Unite a fost făcută după denumirea Senatului Romei Antice. În timp ce Senatul ocupă aripa de nord a clădirii Capitoliului Statelor Unite ale Americii din Washington D.C., capitala federală a SUA, Camera Reprezentantilor, ocupă aripa sudică a aceleiaşi clădiri.

Dispozitii finale

Parlamentul SUA – Congres – este bicameral fiind format din : Camerareprezentanţilor şi Senat.

        Camera reprezentanţilor este formată din deputaţi aleţi pe o durată de 2 ani, sunt reprezentanţii ai întregii naţiuni .

        Senatul este format din câte 2 reprezentanţi din fiecare stat membru şi sunt aleşi pe o durată de 6 ani. Senatul se înoieşte o dată la 2 ani. Reprezintă interesele statelor federale.

        Funcţiile Congresului SUA – exercită funcţie legislativă care se concretizează prin: - iniţiativă legislativă şi adoptarea legilor.

  • funcţie executivă – adoptă proiectul bugetului de stat şi al asigurărilor sociale de stat care sunt întocmite de către executiv.
  • adoptă bugetul necesar pentru desfaşurarea activităţii preşedintelui.

Senatul ratifică tratatele internaţionale încheiate de preşedinte şi confirmă

numirea judecătorilor de la C.S.J. – numiri făcute de preşedinte.

        Secretarii de stat ( l3 secretari) sunt numiţi şi revocaţi în mod arbitral de preşedinte, ei răspund numai individual în faţa şefului de stat.

        O data cu alegerea preşedintelui se alege şi vicepreşedintele.

        Curtea Supremă de justitie este formată din 9 judecători numiţi pe viaţă de preşedinte şi confirmaţi de Senat.

        Competenţele C.S.J.

  • este o instanţă de apel şi recurs împotriva hotărârilot pronunţate de instanţele inferioare, este o instanţă federală.
  • Realizează controlul de constituţionalitate al legilor (care a fost realizat pentru prima dată în SUA in anul 1803 datorită litigiului Marbury versus Madison fiind constituit şi în alte state).
  • Hotarârile pronunţate de CSJ au valoare de lege , de unde rezultă că instsnţa supremă este un organ creator de drept.

Mijloce de control juridice si politice- control realizat mai întâi de preşdinte asupra parlamentului.

Mijloace juridice

dreptul preşedintelui de a trimite „mesaje” parlamentului prin care îl influienţează.

  • dreptul de veto pe care îl ridică preşedintele când refuză să promulge o lege.

Mijloace politice

  • mass-media începând de la ziare, reviste,radio, televiziune şi amicii politici ai preşedintelui din Parlament care pot influienţa legislaţia.

Modalitaţi de control al Parlamentului asupra preşedintelui

Mijloace juridice

  • senatul ratifica tratatele încheiate de şeful de stat
  • senatul confirmă toate numirile făcute de preşedinte, a înalţilor funcţionari federali
  • confirma numirile judecătorilor de la C.S.J făcute de către preşedinte.

Mijloce politice – mass-media, mijloace ce pot fi folisite de parlament.

Modalitaţi de control a C.S.J.realizează controlul constituţionalităţii legilor adoptate de parlament, de asemenea de către printr-o hotarâre judecătorească dată de către Instanţa Supremă se poate anula o lege adoptata de parlament

       In SUA, atazi toate instanţele de judecată pot realiza controlul de constituţionalitate al legilor.

Datorita tuturor acestor prevederi luate, S.U.A. a reusit sa gaseasca acea solutie care ar pune baza unui stat democrat care ofera o libertate a individului  din toate punctele de vedere plasind in prim plan interesele cetateanului. Putem spune ca ei sunt intemeietorii democratiei de la care ca un exemplu, acest sistem democratic a fost preluat si de statele europene implementindul in mare masura in sistemul lor aducindul icet ca o norma fara de care viata individului  ar  fi limitata doar la existenta  nu si la un trai in care ar fi liber de a lua orice decizie independent  si dupa libera sa gindire.

Bibliografie

1.Constitutia SUA

2.Drept Constitutional Comparat de (Ion Deleanu)

3.Drept Constitutional al Tarilor straine de (Sergiu Carbuna  si Svetlana Agachi)

Loading...