1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Există numeroase motive pentru modernizarea structurală şi funcţională a administraţiei publice din România, plecând de la necesitatea funcţionării mai eficiente a instituţiilor guvernamentale până la aspiraţia de a deveni membru al Uniunii Europene.

În vederea realizării, atât a obiectivelor Programului de Guvernare pe perioada 2001-2004 prezentat în decembrie 2000 şi acceptat de Parlament, cât şi a obiectivelor care rezultă pentru România, în calitate de ţară candidată în procesul de aderare la Uniunea Europeană, s-a impus accelerarea procesului de reformă legislativă şi instituţională în administraţia publică.

        În procesul de elaborare a strategiei de reformă în administraţia publică au fost avute în vedere următoarele principii:

        Separarea funcţiilor politice de cele administrative;

        Crearea şi consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră, profesionist şi neutru politic;

        Definirea clară a rolului, responsabilităţilor şi relaţiilor între instituţii;

        Legitimitate şi administraţie corectă. Administraţia bazată pe lege trebuie să asigure proceduri adecvate şi corecte, respectarea valorilor sociale, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

        Adoptarea deciziilor de autorităţile cele mai apropiate de cetăţeni sau de problema la care se referă;

        Autonomia decizională;

        Transparenţa actului de guvernare şi a celorlalte acte administrative, ceea ce va permite participanţilor să urmărească procesele administrative şi să obţină informaţii referitoare la drepturile lor în relaţiile cu sectorul public;

       Simplificarea procedurilor administrative;

       Respect faţă de cetăţean;

       Delegarea unor competenţe şi deconcentrarea unor servicii;

      Orientarea interesului pentru rezultate bazate pe eficienţă, eficacitate şi calitate a serviciilor. Eficienţa şi eficacitatea se îmbunătăţesc atunci când creşte implicarea funcţionarilor publici, când responsabilităţile sunt transferate la nivelurile inferioare ale administraţiei, odată cu stabilirea sistemului de responsabilităţi, pe fiecare nivel;

       Protejarea drepturilor indivizilor. Funcţionarii trebuie să se comporte politicos şi să acţioneze eficient în relaţiile cu cetăţenii.

       Principiile menţionate formează baza pentru restructurarea propusă şi presupun, atât metode moderne de management public, cât şi noi forme de organizare instituţională.

În acest mod, reforma devine un proces amplu, cuprinzător, care schimbă modul de abordare a principalelor probleme cu care se confruntă administraţia publică din România.

SCOP:

      - Scopul reformei este acela de a determina natura problemelor existente în diferitele sale domenii, de a propune soluţiile optime şi de a descrie principiile de implementare a acesteia.

      - Scopul reformei administraţiei publice la nivel local este de a crea administraţii capabile să-şi îndeplinească funcţiile de aşa manieră încât să pregătească condiţiile şi să asigure dezvoltarea economică, socială şi organizaţională într-un anumit spaţiu.

       Strategia reformei administraţiei publice concepută de minister şi apoi folosită într-un mod sistematic de către acesta poate deveni un instrument care să ajute la coordonarea cooperării dintre diferite instituţii guvernamentale şi poate asigura eficienţa pe termen mediu şi lung.

OBIECTIVE:

 

  1. Restructurarea profundă a administraţiei publice centrale şi locale

- se are în vedere un larg proces de modernizare şi adaptare a administraţiei publice la realităţile economiei şi societăţii româneşti, răspunzând în acelaşi timp structurilor similare din ţările Uniunii Europene şi din alte state dezvoltate şi menţinând totodată elementele tradiţionale valoroase ale administraţiei publice româneşti;

- se urmăreşte întărirea, la nivel central, a abilităţilor strategice capabile să ghideze evoluţia statului şi să îi permită să reacţioneze adecvat, simplu şi cu costuri scăzute la schimbările externe şi diversele interese;

- proiectarea unui model organizaţional general al structurilor administrative din cadrul puterii executive;

- reducerea cheltuielilor guvernamentale;

- dezvoltarea capacităţii de gestionare a autorităţilor locale.

  1. Schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetăţean

- se urmăreşte consolidarea şi lărgirea cadrului de participare a societăţii civile la procesul decizional;

- se are în vedere asigurarea transparenţei actelor administrative şi comunicarea operativă cu cetăţenii.

  1. Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare

- se va urmări accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor publice şi preluarea atribuţiilor de administrare şi finanţare a unor activităţi de către autorităţile administraţiilor locale;

- se are în vedere transferarea către autorităţile publice locale a activităţilor şi resurselor corespunzătoare de la bugetul de stat pentru finanţarea unor servicii publice destinate comunităţilor locale: sănătate cultură, poliţie comunitară, pompieri, apărare civilă;

- aşezarea pe baze noi, echitabile a impozitelor şi taxelor locale.

  1. Demilitarizarea treptată a unor servicii comunitare

- preluarea evidenţei populaţiei şi organizarea acesteia ca serviciu comunitar de către consiliile locale şi consiliile judeţene (cartea de identitate, cartea de alegător, întocmirea listelor electorale permanente, permise auto, certificate de înmatriculare, etc.);

- transferarea în subordinea prefecturilor a activităţii de eliberare şi evidenţă a paşapoartelor simple, organizarea unui serviciu public judeţean specializat;

- organizarea unor servicii comunitare pentru situaţii de urgenţă (incendii, inundaţii, grindină, cutremure, îngheţ), care vor prelua atribuţiile actuale ale unităţilor de pompieri şi apărare civilă;

- înfiinţarea la nivelul fiecărei unităţi administrative - comună, oraş, municipiu - a poliţiei comunitare pentru ordinea publică, prin preluarea unor atribuţii specifice de la inspectoratele de poliţie.

  1. Depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic

- se va aplica cu stricteţe Legea privind statutul funcţionarului public;

- se va urmări gestionarea coerentă şi corectă a carierei funcţionarului public prin salarizare corespunzătoare, stimularea şi asigurarea unor condiţii normale de lucru în scopul respectării principiului stabilităţii şi continuităţii în muncă.

  1. Stoparea birocraţiei în administraţia publică

- se va avea în vedere raţionalizarea procedurilor administrative şi introducerea echipamentelor şi tehnologiilor informatice;

- introducerea conceptului de informatizare a administraţiei publice;

- generalizarea utilizării sistemului de ghişeu unic.

  1. Coerenţa actului administrativ; perfecţionarea managementului în administraţie

- eficientizarea raporturilor dintre administraţia publică centrală şi locală, dintre autorităţile publice judeţene şi cele din comune, oraşe şi municipii;

- aplicarea unitară şi eficientă a sistemului de norme şi reglementări în administraţia publică centrală şi locală;

- crearea unui sistem informaţional integrat al administraţiei publice centrale şi locale;

- fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe studii şi expertize, constituindu-se oficii sociologice de coordonare metodologică la nivel central, precum şi în cadrul consiliilor judeţene.

  1. Aplicarea unor politici raţionale de dezvoltare şi modernizare a localităţilor rurale şi urbane

- acordarea statutului de comună unui număr de peste 1.000 de sate care îndeplinesc criteriile legale, asigurându-se astfel apropierea autorităţii administrative de cetăţean;

- organizarea ca oraşe a unui număr important de comune care, prin dotările tehnico-edilitare (alimentare cu apă, gaze, canalizare, telefonie), îndeplinesc statut de localitate urbană;

- pregătirea condiţiilor pentru organizarea administrativ-teritorială în conformitate cu standardele Uniunii Europene.

  1. Întărirea autorităţii statului şi a răspunderilor acestuia

- respectarea strictă a drepturilor constituţionale şi legale ale autorităţilor publice - ministere şi agenţii guvernamentale, prefecturi, consilii judeţene, consilii locale şi primării;

- monitorizarea aplicării reformei administrative şi a performanţelor operaţionale ale autorităţilor publice centrale şi locale;

- întărirea controlului gestiunii banului public şi asigurarea transparenţei cheltuielilor prin informarea periodică a contribuabililor.

  1. Armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene

- asigurarea coerenţei şi stabilităţii pe termen lung a cadrului legislativ în domeniul administraţiei publice centrale şi locale;

- iniţierea unei ample acţiuni de îmbunătăţire a reglementărilor existente în domeniu şi elaborarea unor reglementări noi, bazate pe principiile prevăzute de Constituţie şi de   Carta Europeană a Autonomiei Locale: Codul de procedură administrativă; Codul administrativ; Codul electoral.

Obiectivele strategiei:

 

       Restructurarea profundă a administraţiei publice centrale şi locale;

       Schimbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetăţean;

       Descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare;

       Demilitarizarea treptată a unor servicii comunitare;

       Depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic;

       Stoparea birocraţiei în administraţia publică;

       Coerenţa actului administrativ; perfecţionarea managementului administraţiei;

       Aplicarea unor politici raţionale de dezvoltare şi modernizare a localităţilor rurale şi urbane;

      Întărirea autorităţii statului şi a răspunderilor acestuia;

      Armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii Europene.

Grupuri ţintă ale strategiei

 

        Grupurile ţintă ale strategiei sunt administraţia publică centrală şi locală.

        Pentru ca reforma în acest domeniu să aibă succes este necesar ca grupurile ţintă să îşi exprime sprijinul şi angajamentul în recunoaşterea necesităţii schimbărilor şi în implementarea acestor schimbări.

Natura reformei

 

        Aplicarea principiilor enunţate, care stau la baza procesului de reformă presupune atât metode de management public cât şi modificări instituţionale. În acest fel, reforma devine cuprinzătoare. Ea schimbă modul de lucru, atât pe orizontală (iniţiativa implică toate ministerele), cât şi pe verticală (nivelele administraţiei centrale şi locale).

Dezvoltarea organizaţională

 

        Schimbările instituţionale se bazează pe modificări în legislaţia primară şi secundară. Realizarea unei politici consecvente de informatizare a administraţiei publice va avea efecte benefice asupra procesului de schimbări instituţionale.

Schimbări instituţionale

 

       Legitimitatea acţiunii statului nu se poate rezuma la problemele de gestiune sau eficacitate, ci trebuie să aibă în vedere interacţiunile dintre nivelul global şi local, să ţină cont de accelerarea şi influenţa fenomenelor teritoriale asupra gestiunii publice şi să pună la punct strategii de inovare şi dezvoltare care vor permite serviciului public să-şi asume misiunea conferită de societate.

        Asocierea societăţii civile, dezvoltarea parteneriatului public-privat, renunţarea la gestiunea pe verticală a colectivităţilor fac necesară construirea unui nou model de elaborare a strategiei de reformă în administraţia publică, care poate juca un rol motor asupra dinamismului social şi care va deschide un nou câmp de acţiuni autorităţilor publice ancorate într-o societate civilă reactivată.

        Existenţa unei administraţii eficiente şi democratice reprezintă unul dintre cele mai importante criterii care definesc modernitatea unei ţări. În acest moment, România nu dispune de o astfel de administraţie.

        De aceea, o prioritate majoră a Guvernului României este realizarea, în câţiva ani, a unei reforme reale prin care administraţia publică din ţara noastră să se situeze la nivelul standardelor europene şi să se caracterizeze prin transparenţă, predictibilitate, responsabilitate, adaptabilitate şi eficacitate.

         În fapt, este vorba de o reformă profundă. Este evident că, pentru a reuşi, reforma nu poate să se realizeze numai prin efortul şi voinţa politică a actualului Guvern. Este nevoie de un efort colectiv şi structural la nivelul întregii societăţi. Pentru a satisface această prioritate, în anul 2001, Guvernul României a adoptat Strategia privind accelerarea reformei în administraţia publică. După trei ani, se recunoaşte faptul că, rezultatele obţinute nu sunt satisfăcătoare. Obiectivele fixate atunci au fost prea ambiţioase, necesitând mijloace financiare considerabile, la concurenţă cu alte priorităţi.

         Realizarea unor obiective, de o asemenea anvergură, presupune şi o schimbare a mentalităţilor atât în actul de guvernare, cât şi la nivelul întregii societăţi. S-au înregistrat progrese reale, prin adoptarea unui pachet complex de legi privind funcţia publică, descentralizarea serviciilor publice, finanţele publice locale, lupta împotriva corupţiei şi prin înfiinţarea unor noi instituţii, care să pregătească şi să pună în aplicare reformele.

Temele reformei, pe care o propune Guvernul, au făcut obiectul unor dezbateri publice în cadrul Forumului Naţional, desfăşurat în perioada septembrie – decembrie 2003, prin nouă reuniuni regionale.

         Strategia, astfel definită şi asumată, se concentrează, pentru toate cele trei sectoare prioritare, pe următoarele aspecte: analiza diagnostic a situaţiei actuale, stabilirea obiectivelor pe termen mediu, care vizează redresarea aspectelor critice şi lansarea de acţiuni concrete în anul 2004.

         Cu toate că, în perioada 2001 – 2003, s-au desfăşurat o serie de acţiuni concrete de reformă, care s-au axat în principal pe crearea cadrului legislativ şi instituţional, necesar realizării obiectivelor generale de reformă a administraţiei publice, analizele tehnice elaborate de experţii români, cu sprijinul unor specialişti străini, au scos în evidenţă următoarele aspecte:

         Până acum, schimbările din sistemul administrativ au fost determinate în special de factori externi (restricţii financiare, etc). Astfel, logica internă a funcţionării administraţiei publice a dovedit tot mai multă lipsă de consecvenţă, iar analiza şi fundamentarea politicilor publice a fost inadecvată sau chiar a lipsit, ceea ce a condus la o diminuare a capacităţii administrative necesare pentru implementarea politicilor sau aplicarea prevederilor legale.

        În destule cazuri, autoritatea a fost folosită excesiv, reformele au fost implementate ierarhic, iar funcţionarii publici au fost consideraţi mai degrabă obiecte decât subiecte ale reformei, generându-se astfel disfuncţionalităţi în managementul resurselor umane.

Ministerele sunt preocupate foarte mult de activităţi administrative curente, acestea având mai ales rol de reglementare, iar agenda politică nu reflectă întotdeauna problemele esenţiale ale administraţiei publice.

        Deşi elaborarea politicilor reprezintă rolul principal al Guvernului, i s-a acordat o importanţă secundară şi a existat o susţinere tehnică relativă în acest sens. De asemenea, mecanismele de coordonare sunt slab dezvoltate, ceea ce diminuează coerenţa procesului decizional.

        Activităţile angajaţilor din sectorul public nu sunt planificate adecvat, nu se bazează pe programe pe termen lung, nu există o continuitate a acţiunilor şi predomină problemele curente rezolvate ad-hoc.

        În ceea ce priveşte descentralizarea şi deconcentrarea serviciilor publice, acest proces nu a fost dus până la capăt, în sensul că nu s-au transferat resursele financiare corespunzătoare şi nu s-au stabilit clar competenţele transferate şi nivelurile de descentralizare.

         Capacitatea de implementare a legilor adoptate este slabă, menţinându-se o eficienţă scăzută şi în multe cazuri politizări ale administraţiei.

         Lipsa unui sistem integrat între procesul de formare iniţială şi continuă a funcţionarilor publici şi planul de carieră al acestora a condus la lipsa de atractivitate a sectorului public pentru tineri.

Loading...