1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Este o republica parlamentara, este impartita in 20 de regiuni, acestea fiind cele mai mari subdiviziuni ale statului. Fiecare regiune cuprinde 2-3 provincii, in total existand 50 de provincii.

Regiunile se bucura de autonomie administrativa si de dreptul de a emite acte normative in anumite domenii.

Autoritatile administratiei publice ale regiunilor pot organiza servicii publice cu caracter regional, politia locala, invatamantul profesional, asistenta medicala, comertul local, reteaua de biblioteci publice, turismul regional. Legile autoritatilor administrative regionale trebuie sa fie in concordanta cu legile statului italian.

Fiecare regiune are buget si mijloace financiare proprii, pe care le constituie din impozitele si taxele regionale, din veniturile obtinute de la intreprinderile regionale care sunt administrate de organele de conducere ale regiunii. Si subventiile de la stat contribuie la formarea bugetului regiunilor.

Constitutia distinge atat regiuni cu statut de drept comun, cat si regiuni cu statut special.

            Statutele de drept comun determina, conform dispozitiilor constitutionale, forma de guvernare si principiile fundamentale de organizare si functionare a regiunilor.

Conform Constitutiei Italiei, fiecare regiune are un statut care stabileste normele referitoare la organizarea interna a regiunii, precum si regulile cu privire la exercitarea dreptului de initiativa, dar si cele referitoare la referendum, in conformitate cu dispozitiile constitutionale.

            Statutul regiunii trebuie adoptat de catre Consiliul regional cu majoritate absoluta a membrilor sai. Statutul este supus referendumului popular intr-un interval de trei luni de la publicarea sa. Textul supus referendumului trebuie aprobat cu majoritatea voturilor valabile ale electorilor.

            Regiunile cu statut special sunt: Sicilia, Sardinia, Trentino-Aldo Adige, Friuli-Venetia Giulia, Valle d’Aosta.

 

Regiunile sunt alcatuite din urmatoarele organe:

  • Consiliul Regional (Consiglio regionale);
  • Adunarea Regionala (Giunta);
  • Presedintele Adunarii (Presidente della Giunta).

 

Consiliul regional este puterea legislativa regionala, el mai exercita si alte atributii conferite prin Constitutie si prin lege. Consiliul are dreptul de a face propuneri legislative Camerelor Parlamentului Italiei si alege, din membrii sai, un presedinte si un Birou.

 

Adunarea Regionala este organul executiv al regiunii si poate institui o motiune de cenzura impotriva presedintelui adunarii. Adoptarea motiunii de cenzura prin apel nominal si majoritate absoluta a voturilor Cosiliului va antrena demisia executivului si dizolvarea Consiliului regional.

 

Presedintele Adunarii este reprezentantul regiunii, conduce politica Adunarii Regionale si este responsabil pentru aceasta. Presedintele Adunarii este cel care promulga legile si elaboreaza regulamentele regionale. Functiile administrative delegate de stat regiunii sunt exercitate de catre Presedinte, in conformitate cu instructiunile date de Guvernul italian.

            Presedintele este ales prin sufragiu universal direct, exceptie facandu-se atunci cand prin statutul regiunii se impun altfel de alegeri[1].

            Presedintele este cel care numeste, respectiv revoca pe membrii Giuntei. De asemenea, Presedintele raspunde in fata Consiliului regional.

 

                        Repartizarea competentelor

            Repartizarea competentelor in Italia este asemanatoare statului federal, art. 107 din Constitutie mentionand:”Puterea legislativa este exercitata de catre stat si de catre Regiuni cu respectarea Constitutiei, ca si a constrangerilor ce decurg din ordinea comunitara si din obligatiile internationale”. Exista trei categorii de competente in Italia :

  • Competente legislative exclusive ale statului. Acestea sunt in numar destul de redus, dintre cele mai importante mentionam:
    • Politica externa si relatiile internationale;
    • Apararea si securitatea nationala;
    • Securitatea si ordinea publica;
    • Sistemul judiciar si justitia administrativa;
    • Sistemul educational etc.
  • Competente concurente. Articolul 117 din Constituie denumeste domeniile de concurenta comuna, si anume:
    • Relatiile internationale ale regiunii cu Uniunea Europeana;
    • Comert extern;
    • Sanatate;
    • Retele de transport si de navigatie etc.
  • Competente legislative exclusive ale regiunilor. O gama larga de domenii a caror reglementare revine exclusiv regiunilor:
    • Urbanism;
    • Agricultura si paduri;
    • Turism si industria hoteliera;
    • Alimentatie;
    • Asistenta sociala;
    • Muzee etc.

 

 

Provinciile si comunele

Legea nr. 142/1990 a prevazut dreptul provinciilor si comunelor de a avea statut propriu.

Comunele si provinciile trebuie sa-si infiinteze organe obligatorii. Provinciile isi instituie un organ executiv si un presedinte al provinciei, iar comunele un consiliu si un primar.

Provinciile dispun de un Consiliu provincial si de un presedinte ales. Consiliul provincial este ales pentru 5 ani si alege un organ executiv colegial - Giunta provinciale[2]. Provinciile sunt insarcinate sa realizeze legatura dintre regiuni si comune, acestea jucand un rol de asistenta tehnica si administrativa pe langa comune.

Comunele sunt conduse de un Consiliu Comunal si de un primar. Consiliul comunal este ales de catre primar pentru un mandat de 5 ani. Primarul este seful executivului comunal. Acesta este ales direct de catre cetateni in comunele care au mai mult de 15.000 de locuitori.

Teritoriul comunei este determinat prin legi regionale, potrivit unei proceduri fixate pe legislatia regionala. Comunele au posibilitatea de a se asocia in vederea realizarii unor activitati specifice, asocierea realizandu-se in baza unor conventii.

 

[1] Ioan Alexandru, Sisteme politico-administrative europene, Bucuresti, 2007.

[2]  Ioan Alexandru, Sisteme politico-administrative europene, Bucuresti, 2007.

Loading...