1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Raspunderea administrativa ca institutie a dreptului administrativ, spre deosebire de raspunderea civila si cea penala,  consacrata  in anumite forme inca din antichitate, este relativ tanara[1].

         Aceasta opinie este sustinuta si de catre autorii[2] din Republica Moldova, care mentioneaza ca raspunderea administrativa are aproximativ doua secole de cand a fost instituita in urma revolutiilor burgheze, franceze, ca raspundere a administratiei pentru daunele aduse particularilor prin activitate ilicita.

         Multa vreme, raspunderea specifica dreptului administrativ era interpretata traditional prin referire la notiuni si institutii specifice dreptului civil, sau, dupa caz, dreptului penal.

         De exemplu, raspunderea cu caracter patrimonial a administratiei publice era calificata prin referire la raspunderea civila delictuala, abatarile administrative savarsite de personalul din administratie reprezentau incalcari ale dreptului muncii, sanctionate ca atare.

         Practic, formele de raspundere specifice dreptului administrativ nu si-au conturat multa vreme identitatea,  existand si in prezent autori care le contesta si controverse , la nivel doctrinar, dar uneori si legislativ si jurisprudential, cu privire la existenta lor si regimul juridic care le guverneaza[3].

         Initial, raspunderea administrativa s-a angajat ca raspundere pentru prejudiciul cauzat particularilor din culpa organelor administratiei publice[4].

         Actualmente, in unele state europene autoritatile publice centrale si locale, functionarii publici, serviciile publice si in general statul poarta raspundere in conditiile legii pentru pagubele cauzate cetatenilor. Asadar, esenta raspunderii administrative consta in atragerea la raspunderea administrativa a autoritatilor publice statale si cele publice nestatale, pentru pagubele aduse particularilor.

         In acest context, suntem de acord cu V. I. Prisecaru, care mentioneaza ca in evolutia ei, raspunderea administrativa s-a angajat  si pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa organelor administratiei publice, iar, ulterior, s-a admis si angajarea raspunderii administrative a functionarilor publici. Astfel incat, in prezent, in Franta, statul, serviciile publice si functionarii publici raspund, in conditiile legii, pentru pagubele cauzate particularilor.

         Raspunderea administrativa este explicata de catre unuii teoreticieni ai dreptului public[5] pornind de la concepul de constrangere.

         Astfel,  constrangerea administrativa reprezinta ansamblul de masuri (acte juridice, operatiuni administrative, fapte materiale), dispuse catre autoritatile administratiei publice in temeiul legii, cu folosirea puterii de stat si, daca este cazul, impotriva vointei unor persoane, pentru a preveni savarsirea unor fapte antisociale, a apara drepturile cetatenilor, precum si pentru a sanctiona incalcarea normelor de drept administrativ.

         Daca prin constrangerea administrativa se urmareste autoreglarea sistemului social, raspunderea urmareste restabilirea ordinii normative incalcate, precum si condamnarea faptei negative si a autorului acesteia.[6].

         Regimul sovietic, nu a cunoscut raspunderea administrativa si in general justitia administrativa, sub nici o forma.

         Raspunderea organelor statale pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa autoritatilor administratiei publice, nu a existat nici in alte republici  unionale, care intrau in componenta U.R.S.S. .

         In alte tari din fostul lagar socialist, cum ar fi Romania, Ungaria, Polonia, si-au pastrat institutul de raspundere a organelor administratiei publice pentru prejudiciile cauzate particularului din culpa organelor statale.[7]

         Acest fapt, nici intr-un caz nu se poate justifica prin faptul ca au lipsit litigii dintre administratie si administrati sau prin neexistenta abuzurilor din partea organelor statale

         In tara noastra, raspunderea administrativa a fost instituita pentru prima data, prin art. 33 din Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864. Astfel, potrivit acestui articol, in materie contencioasa, cand se atinge interesul unui particular sau persoane juridice, hotararea Consiliului obtine repararea pagubei cauzate de catre administratie.

         Angajarea raspunderii administrative a organelor administratiei publice a fost consacrata si prin legile de organizare si reorganizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 1905, 1910 si 1912.

Consacrarea angajarii raspunderii administrative a organelor administratiei publice s-a facut prin art. 99 si 107 din Constitutia din 1923, iar procedura de solutionare a conflictelor juridice in care se putea angaja raspunderea administrativa a organanelor administratiei publice a fost stabilita prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925.

Prin Constitutia Romaniei[8] si prin Legea contenciosului administrativ din Romania nr. 554/2004, modificata si completata prin Legea 262/2007 pentru modificarea Legii 554/2004, raspunderea administrativa a capatat o reglementare noua si superioara. Superioritatea noii reglementari, a raspunderii administrative, consta in aceea ca, in statul Roman de drept, raspund pentru faptele lor, asa cum vom dezvolta, statul, organele administratiei publice si celelalte servicii publice administrative, functionarii publici si particularii (persoane fizice sau juridice)[9].

In Republica Moldova, raspunderea administrativa, in opinia noastra, a fost instituita prin art. 53(1) al Constitutiei Republicii Moldova[10], care pevede ca persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica printr-un act administrativ, sau prin nesolutionarea in termenul  legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si reparararea pagubei. Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000[11], din Republica Moldova se identifica cu acelas scop.

Sustinem pe deplin ideea autorilor[12] privind deosebirea calitativa a Legii contenciosului administrativ din Romania, fata de Legea  contenciosului administrativ din Republica Moldova, cu privire la pretitionare[13] si capitolul douazeci si patru din Codul de procedura Civila, care reglementau solutionarea litigiilor dintre administratie si cei administrati intr-o cu totul alta conceptie decat cea care este prevazuta in legea contenciosului administrativ.

 Cu toate ca mai exista exceptari numeroase de la controlul judecatoresc al actelor administrative, a crescut totusi considerabil aria actelor care pot face obiectul actiunii in contencios administrativ.

 Astfel s-a intins sfera actelor ce fac obiectul actiunii in justitie si, de asemenea, includerea in cadrul contenciosului administrativ a actelor administrative jurrisdictionale care, sub imperiul Legii cu privire la petitionare, erau excluse de la acest control.

Actualmente, in literatura de specialitate, exista mai multe definitii privind raspunderea administrativa, asa de exemplu, prof. Ilie Iovanas, sustine ca raspunderea administrativa poate fi definita ca fiind forma condamnarii statale, ce consta intr-o obligatie de a suporta si a executa o privatiune represiva (patrimoniala sau de natura morala), care intervine atunci cand au fost incalcate obligatiile ce constituie continutul unui raport de drept administrativ, al carui regim juridic de stabilire concreta este prevazut de normele dreptului administrativ.[14]

Deci, raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice este consacrata de normele dreptului administrativ prin care se stabilesc sanctiuni distincte si o procedura concreta de aplicare a lor in caz de comportament neadecvat normelor de drept administrativ.

 

         Profesorul Mircea Preda, defineste raspunderea administrativa ca o forma a raspunderii juridice care intervine atunci cand incalcandu-se normele dreptului administrativ, s-a savarsit o abatere administrativa.[15]

Autorii Maria Orlov si Stefan Belecciu, precizeaza ca raspunderea administrativa ca o forma derogatorie  de la raspunderea civila si cea penala (in cazul contraventiei), este o categorie complexa, constituind o problema neelucidata pe deplin in literatura juridica.[16]

Antonie Iorgovan, in opera sa, indica: “Pe cand, dreptului administrativ  i-a fost, ii este si-i va fi (cat timp vor dainui ramurile de drept) proprie raspunderea (organelor odministratiei de stat, organismelor nestatale, functionarilor publici si, respectiv, cetatenilor) pentru incalcarea obligatiilor din raportul administrativ de subordonare”[17]

Raspunderea administrativa semnifica acea forma de raspundere juridica instituita prin normele dreptului administrativ care intervine in cazul comiterii unei fapte ilicite din spatiul  dreptului administrativ.

Astfel, putem spune ca raspunderea administrativa este o raspundere autonoma care contine un sir de particularitati distincte si presupune aplicarea sanctiunilor administrative de catre subiectele puterii executive, asupra persoanelor care au savarsit abateri administrative, in baza si modul stabilit de legislatia administrativa.[18]

Analizand definitiile mai multor autori, privind raspunderea administrativa, concluzionam urmatoarele:

         1) Deoarece raspunderea administrativa ca o institutie a dreptului administrativ, relativ este tanara la acest moment constituie o problema neelucidata pe deplin, in literatura de specialitate, atat in Romania cat si in Republica Moldova.

         2) Timp indelungat, raspunderea specifica dreptului administrativ era interpretata traditional prin referire la notiuni si institutii specifice dreptului civil sau, dupa caz, dreptului penal, dat fiind faptul ca dreptul administrativ ca ramura distincta a dreptului national ia nastere mai tarziu, ca rezultat al democratizarii statului roman si celui moldovean.

         3) Raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice intervine acolo si atunci cand se incalca normele dreptului administrativ.

         4) Raspunderea administrativa este una din formele de condamnare a statului.

         5) Raspunderea administrativa este angajata ca o raspundere pentru acele prejudicii cauzate oamenilor particulari din culpa autoritatilor publice.

         6) Un loc aparte in raspunderea administrativa il ocupa functionarul public.

In final, la aceasta etapa, ne-am propus sa injghebam o definitie a raspunderii administrative.

         In opinia noastra, raspunderea administrativa este o forma a raspunderii juridice care apare din momentul in care se incalca normele dreptului administrativ.

Vorbind despre subiectul activ si subiectul pasiv in raspunderea administrativa, mentionam ca teoria generala a dreptului a fundamentat distinctia dintre subiectul activ si subiectul pasiv a faptei, si respectiv al raspunderii.

Subiectul activ al faptei este autorul acesteia, persoana fizica sau juridica a carei fapte are statut de fapta ilicita, deci faptuitorul.

Aceasta devine in procesul de tragere la raspundere juridica, subiectul pasiv al raspunderii.

Subiectul activ al raspunderii este autoritatea publica, fata de care se rasfrang consecintele faptei si in a carei competenta intra tragerea la raspundere a faptuitorului si care, deci, aplica sanctiunea. El reprezinta, in raport cu fapta, subiect pasiv al acesteia.

Vorbind despre partile raspunderii administrative, mentionam ca acestea sunt, ca la orice tip de raspundere, subiectul  activ si pasiv al acesteia.

Subiectul activ al raspunderii administrative este autoritatea publica in a carei competenta cade sanctionarea ilicitului administrativ comis de faptuitor, cum sunt:

-    un organ administrativ;

  • un alt organ public, cum ar fi instanta judecatoreasca de contencios administrativ;
  • un functionar public;

Subiect pasiv al raspunderii este persoana prejudiciata prin fapta ilicita din abaterea administrativa, fiind un subiect colectiv sau unul individual de drept, dupa cum urmeaza:

  • un organ de stat;
  • o structura nestatala;
  • o persoana fizica;

Majoritatea autorilor autohtoni si de peste hotarile Republicii Moldova considera ca temeiul juridic ce da nastere raspunderii administrative este fapta ilicita, care aduce atingere procesului de administrare.

         Profesorul Antonie Iorgovan imparte ilicitul administrativ in trei categorii:

  1. a) ilicit administrativ – disciplinar;
  2. b) ilicit administrativ – contraventional si,
  3. c) ilicit administrativ – patrimonial.[19]

         Raspunderea administrativa se deosebeste de cea disciplinara prin faptul ca aceasta din urma ia nastere ca rezultat al incalcarii regulamentului de serviciu, aducand atingere unui raport juridic de munca, si se aplica de catre administratia (conducatorul), fata de care faptuitorul se afla in dependenta de serviciu, pe cand temeiul raspunderii administrative este abaterea administrativa prin care se incalca un raport juridic administrativ si se aplica de un sir intreg de organe, fata de care faptuitorul poate sa nu fie in nici un raport. Aceste doua forme de raspundere se dosebesc si dupa natura sanctiunii. Daca principala sanctiune administrativa este amenda, care are caracter material, atunci sanctiunile disciplinare sunt prin esenta de natura morala.

Fapta de incalcare cu vinovatie a normelor dreptului administrativ poarta numele de abatere administrativa.

     Abaterea administrativa semnifica comiterea unui fapt administrativ ilicit ce se poate realiza printr-o actiune sau inactiune.

     Abaterea administrativa este acea incalcare a legii prevazuta si sanctionata in actul normativ care o regulamenteaza.

     Pentru a fi in prezenta unei abateri administrative, este necesar ca actul normativ sa reglementeze:

  1. obligatia ce revine unui serviciu public administrativ, functionar public sau unui particular (persoana fizica sau juridica)
  2. sanctiunea aplicata celui care incalca – prin actiune sau inactiune – obligatia ce revine din actul normativ respectiv;
  3. organul competent sa constate abaterea si sa aplice sanctiunea administrativa;
  4. caile de atac si organele competente a le solutiona, in cazul in care cel care comite abaterea administrativa se considera neindreptatit de sanctiunea (administrativa) aplicata;[20]

Abaterea si raspunderea administrativ disciplinara se fundamenteaza pe existenta, in prealabil, a unui raport de drept administrativ, rezultat dintr-un act administrativ, in speta din actul de numire (investire) intr-o functie publica.

Prin acest act administrativ, unul dintre subiectii raportului juridic (emitentul actului) apare ca subiect supraordonat fata de celalalt subiect al raportului (persoana numita sau investita prin alegere intr-o functie publica), adica fata de functionarul public.

Daca acest act administrativ lipseste inseamna ca nu mai suntem in prezenta unui raport juridic de drept administrativ ci, eventual al unui raport juridic de dreptul muncii, care se fundamenteaza pe existenta contractului individual de munca.

Este necesar sa precizam ca problema abaterii si raspunderii administrative priveste numai functionarii publici, pe aceea care sunt parti intr-un raport juridic de drept administrativ, exercitand o functie publica prin investirea lor printr-un act administrativ, pe baza de numire sau in urma unui scrutin.

Intrucat functionarul public este “figura” centrala a raspunderii administrativ-disciplinare, vom incerca in cele ce urmeaza sa ne optim asupra a ceea ce caracterizeaza, in esenta, aceasta institutie juridica.

In sens larg, abaterea disciplinara este o forma a raspunderii juridice si priveste numai persoanele fizice, nu si pe cele juridice.

 Abateri disciplinare pot savarsi toti salariatii, indiferent daca au sau nu calitatea de functionari publici, atunci cand nu-si indeplinesc sarcinile ce le revin.         Deosebirea dintre unii si ceilalti consta, asa cum am mai aratat, in aceea ca temeiul juridic al obligatiilor care revin salariatilor il constituie contractul individual de munca, in timp ce temeiul juridic al obligatiilor care revin functionarilor publici il constutuie actul administrativ de numire (investire) in functie.

Este si motivul pentru care raspunderea disciplinara a functionarilor publici se studiaza la dreptul administrativ, iar raspunderea disciplinara a celor care nu au aceasta calitate se studiaza la dreptul muncii.

Incercand sa conturam notiunea de abatere administrativa si de raspundere administrativa, trebuie spus ca aceasta nu este, in linii generale, diferita de cea din dreptul muncii, care se refera la toti salaritatii. Deosebirea esentiala este ca aceasta priveste o persoana care detine o functie publica, fiind o institutie a dreptului administrativ, nu a dreptului muncii.

Raspunderea administrativa, ca parte a raspunderii juridice, contine un sir de particularitati generale, comune tututor formelor de raspundere juridica, dar putem desprinde si anumite criterii care deosebesc raspunderea administrativa de celelalte forme de raspundere juridica.

Dupa prof. I. Iorvanas si Emil Balan, astfel de criterii pot fi:

  • Natura sanctiunii ce se aplica faptei ilicite;
  • Natura raportului juridic al carui continut a fost incalcat;
  • Particularitatile de clificare a faptei;
  • Gradarea pericolului social;
  • Regimul juridic de sanctionare.
  • Se intemeiaza, in general, pe incalcarea unui raport de drept administrativ, dar poate fi atrasa si de abaterile administrative rezultate din incalcarea legii penale;
  • Autorul abaterii poate fi:
  • un organ al administratiei publice;
  • un functionar public;
  • un organism nestatal;
  • o persoana fizica;
  • Subiectul activ al raporturilor juridice de tragere la raspundere este intotdeauna o autoritate publica;
  • Se intemeiaza pe vinovatia (culpa) subiectului pasiv, care are capacitate juridica;

In legislatia Republicii Moldova, isi gasesc o consacrare bine determinata raspunderea administrativ – contraventionala, cea administrativ – disciplinara nu are o formulare prea clara, iar cea administrativ –patrimoniala, declarata in Constitutia  Republicii Moldova si legiii contenciosului administrativ, isi va gasi o aplicare adecvata doar in conditiile adoptarii normelor de procedura administrativa contencioasa si a instruirii magistratilor in acest domeniu.

 

Majoritatea autorilor autohtoni[21] si romani[22], mentioneaza ca in functie de fapta comisa si de consecintele sale, identificam trei mari forme de raspundere specifice dreptului administrativ[23].

  1. Savarsirea ilicitului administrativ propriu-zis, care poarta denumirea de abatere disciplinara, determina interventia primei forme de raspundere din dreptul administrativ, si anume raspunderea disciplinara.
  2. Cea de-a doua forma de ilicit administrativ poarta denumirea de contraventie si determina interventia celei de-a doua forme de raspundere specifica dreptului administrativ si anume raspunderea contraventionala.
  3. Ultima forma de ilicit este ilicitul cauzator de prejudicii materiale sau morale a carui savarsire atrage si ultima forma de raspundere apartinand ramurii dreptului administrativ si anume raspunderea adminisrativ patrimoniala.

Astfel, ca o componenta a raspunderii juridice, raspunderea administrativa cuprinde urmatoarele forme:

  • raspunderea administrativ-disciplinara;
  • raspunderea administrativ-contraventionala;
  • raspunderea administrativ-patrimoniala;

O alta opinie, o gasim la Emil Balan, care mentioneaza ca o componenta a raspunderii juridice cuprinde urmatoarele forme:

- raspunderea administrativ-teritoriala;

- raspunderea administrativ-contraventionala;

- raspunderea administrativ-patrimoniala;[24]

In acelasi timp, mentionam ca o data cu adoptarea codului contraventional, care sugereaza recunoasterea dreptului contraventional ca ramura independenta de drept. In pofida faptului ca unii doctrinari si practicieni in materie contraventionala au viziuni diferite in ce priveste recunoasterea dreptului contraventional ca ramura de drept separat. Raspunderea contraventionala s-a desprins de ramura dreptului administrativ si a devenit o institutie de sine statatoare. Incalcarile din partea cetatenilor a normelor dreptului contraventional de acum inainte, vor fi regulamentate de codul contraventional.

Asadar, raspunderea contraventionala apare in cazul in care sunt incalcate normele dreptului contraventional.

Reiesind din cele expuse, mentionam ca in opinia noastra, actualmente au ramas numai doua forme sau categorii de raspundere administrativa: raspundere administrativ-disciplinara si raspundere administrativ-patrimoniala.

Mai mult decat atat, prin adoptarea codului contraventional nr. 218-XVI din 24.10.2008, s-a incetatenit termenul de contraventie si s-a renuntat la cele de contraventie administrativa.

Astfel, s-a evitat riscul condamnarii raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativa.

In lucrarile autorilor rusi, din perioada sovietica, raspunderea administrativa este suprapusa, mai des, cu cea contraventionala, iar sanctiunile administrative sunt analizate doar prin prisma pedepselor contraventionale.

Astfel, in viziunea prof. Vasilencov, raspunderea administrativa poate fi caracterizata sub doua aspecte: in sens larg si in sens ingust (restrans).

         Sensul larg al raspunderii administrative presupune raspunderea instituita de normele dreptului administrativ, care antreneaza si alte forme de raspundere decat cea administrativa.

          Drept exemplu, autorul prezinta prevederile Codului contraventional care stabilesc raspundere disciplinara pentru contraventiile savarsite de catre militari (art. 15 CCA). Sensul larg al raspunderii administrative cuprinde, de asemenea, faptul ca sanctiunile administrative sunt prevazute si in normele altor ramuri de drept, cum ar fi: dreptul funciar, ecologic, financiar etc.

         In sens restrans sau direct, sustine autorul sus-numit, raspunderea administrativa presupune sanctiunile administrative aplicate in caz de savarsire a contraventiei.[25]

         In rezultatul cercetarilor efectuate, am ajuns la urmatoarele concluzii:

  • raspunderea administrativa este o institutie fundamentala a dreptului administrativ;
  • raspunderea administrativa este o componenta a raspunderii juridice;
  • raspunderea administrativa este o raspundere autonoma si distincta fata de raspunderea civila, penala si raspunderea disciplinara a salariatilor conform dreptului muncii;

  -   raspunderea administrativ-disciplinara a functionarului public se studiaza in dreptul administrativ, iar raspunderea disciplinara a celor care nu au aceasta calitate, se studiaza in dreptul muncii.

  -  raspunderea disciplinara a functionarilor publici este diferita de cea din dreptul muncii, care se refera la alti salariati.

Deosebirea esentiala dintre raspunderea disciplinara a functionarilor publici si raspunderea disciplinara a salariatilor care nu sunt functionari publici,  este ca prima priveste o persoana care detine o functie publica, fiind o institutie a dreptului administrativ si nu a dreptului muncii iar a doua priveste o persoana particulara aflata in raportul unui contract de munca.

Trasatura caracteristica a raspunderii administrative consta in faptul ca in functie de fapta comisa si de consecintele sale, ea imbraca trei forme clasice de raspundere specifica dreptului administrativ: raspunderea administrativ-disciplinara, raspunderea administrativ-contraventionala, raspunderea administrativ-patrimoniala.

 

[1] V. I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman, partea generala, editia a II-a revezuta si adaugata, editura ALL, 1996, pg. 416;

[2] Maria Orlov, Stefan Belecciu, Drept administrative, Academia “Stefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, Chisinau 2005, pg. 136;

[3] Verginia Verdinas, Drept administrative, Editia a V-a, revazuta si actualizata, editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009

[4] Maria Orlov, Stefan Belecciu, Drept administrative, Academia “Stefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, Chisinau 2005, pg. 136;

[5] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrative, vol. II, revazuta si adaugita, editura Nemira, Bucuresti, 1996, pg. 207;

[6] Emil Balan, Institutii administrative, editura C.H. Beck, Bucuresti 2008;

[7] Maria Orlov, Curs de contencios administrative, Chisinau 2009, pg. 69.

[8] Constitutia Romaniei a fost modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, in forma republicata, art. 156);

Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003 a fost aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei.

Constitutia Romaniei, in forma initiala, a fost adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 si a intrat in vigoare in urma aprobarii ei prin referendumul national din 8 decembrie 1991;

Publicat in Monitoul Oficial cu numarul 767 din data de 31 octombrie 2003

[9] V. I. Prisecaru, Tratat de drept administrative roman, partea generala, editia a II-a revazuta si adaugita, editura ALL, 1996

[10] Constitutia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr. 1), cu modificari la data de 12 decembrie 2002;

[11] Republicat: Monitorul Oficial editie speciala din 03.10.2006, pag. 30. Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 57-58/375 din 18.05.2000;

[12] Maria Orlov si Stefan Belicciu, opt. cit., pg. 238

[13] Legea R. Moldova cu privire la petitionare, nr. 190-XIII din 19 iulie 1994. Monitorul Oficial al R.Moldova din 8 septembrie 1994, nr. 4, art. 47

[14] Ilie Iovanas, citat dupa Maria Orlov si Stefan Belecciu, pg. 137

[15] Mircea Preda, Curs de drept administrative, partea generala, Bucuresti, 1995, pg. 81

[16] M. Orlov. si S. Belecciu, opt. cit. pg. 137

[17] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrative, vol II, revazuta si adaugita,, editura NEMIRA, 1996, pg. 224

[18] M.  Orlov si S. Belicciu, opt. cit. pg. 140

[19] A. Iorgovan op. cit. vol. 3, p. 198.

[20] Valentin I. Prisecaru, Tratat de drept administrativ roman, partea generala, editia a  II-a revazuta si adaugita, editura ALL, 1996

[21] M. Orlov, Stefan Belicciu

[22] Antonie Iorgovan, Verginia Vedinas

[23] In acelasi timp precizam ca nu toti autorii contemporani recunosc cele trei forme de raspundere, a caror exisistenta, in doctrina actuala, a fost fundamentala de profesorul Iorgovan, si la a carui conceptie ne raliem. Astfel profesoara R.N. Petrescu analizeaza doar doua forme de raspundere, raspunderea contraventionala si cea patrimoniala a autoritatilor administratiei publice, pentru a recunoaste, in cadrul raspunderii functionarilor publici, existenta si a unei raspunderi disciplinare specifice acestora. A se vedea Vedinas. Pg. 248.

[24] Emil Balan, Institutii administrative, editura C.H. Beck, Bucuresti 2008

[25] Citat din drept administrative, M. Orlov si S. Belicciu, pg. 137-138

Loading...