1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Reducerea la sursa –orice technica, proces sau activitate care fie elimina/continuu, fie reduce deseurile la sursa-tinte spre managementul deseurilor prin minimalizarea volumului si/sau toxicitatea, cu accentuarea inlocuirii, in prevenirea deseurilor. Succesul deplin al reducerii deseurilor incepe oblgatia spre politici de reducere si tinte. Reducerea maxima a deseurilor este de cel mai mare interes pentru instalatiile industriale, in sensul conservarii resurselor si energiei si de protejare a sanatatii publice si a calitatii mediului ambiant. In intreprinderile de productie, dezvoltarile tehnologice si de proiectare constructiva, pot reduce rata materiala a deseurilor, creste durata de viata a produsuilui si reduce utilizarea energiei si a materialelor de ambalaj. In comert, dezvolta reducerea procedurilor de birou, utilizarea hartiei si altor consumabile prin:

  • Reducerea volumului ambalajului care este utilizat pentru diferite produse.
  • Reducerea volumului ratei materialelor cerute pentru fabricarea produsului.
  • Utilizarea produselor care sunt mai durabile, reparabile sau reutilizabile.
  • Reutilizarea materialului/produsului de mai multe ori.

6.1.1.Reciclarea si asanarea

            Asanarea este definita ca procesul  inlaturarii materialelor de la fluxul deseurilor si prepararea lor pentru reciclare. Reciclarea este colectarea, separarea, curatarea si reprocesarea acestui material asanat spre a obtine conversia acestuia spre un nou material destinat pietii. Materialele comune reciclabile includ aluminiul, sticla, hartia si plasticul.

 Reciclarea plasticului. Deserile din material plastic sunt clasificate in doua mari categorii:

  • Deseul din plastic post-industrial: material care rezulta prin variate proceduri in ansamblurile industriale si este fie un amestec de materiale fie este separat.
  • Deseul din plastic post-consumator: produsele care au fost separate si retinute din restul deseurilor solide, pentru colectare si utilizare.

In mod curent, exista trei metode utilizate obisnuit pentru reciclarea plasticului: (a) reciclare mecanica, (b) reciclarea materii prima si(c) reciclarea chimica.

  1. Reciclarea mecanica

 

Reciclarea mecanica este procedura unde tot deseul din plasticare a fost recuperat si separat din gramada de deseuri solide, este supus unei proceduri de recuperare si dupa aceea este utilizat din nou in producerea de produse noi, similare sau diferite fata de produsul initial.

  1. Reciclarea materie prima. Termenul reciclare materie prima cuprinde reciclarea chimica, dar este adesea aplicata pentru depolimerizarea poliolefinelor si poliolefine de substitutie –mari molecule compuse primar din elementele carbon si hidrogen la fel ca polietilena- intr-o varietate de mici hidrocarboni intermediari. Acesti hidrocarboni intermediari nu sunt altfel decat chimicalele care intra in vcomponenta uleiului de motor sau benzina. In asemenea cazuri , polimerii pot fi depolarizati termal direct inapoi spre monomeri intr-o inalta rata de producere, rezonabila. Exemple sunt polistirenul spre stiren si polimetil metacrilatul spre metil metracrilat.
  2. Reciclarea chimica Termenul reciclare chimica este cel mai adesea aplicat pentru depolimerizarea unor polimeri de condensare sau aditie inapoi la monomeri(blocurile de baza construite din care se fac materialele plastice). Exemple de aceste tipuri de plastice sunt poliesterii, poliamidele8ex. Nailonul utilizat in tesaturi) si poliuretanul(ex. Spuma la scaunele masinilor).
  3. Consideratiuni asupra reciclarii plasticului. Exista diverse probleme tehnice si economice in reciclarea plasticelor, impartite in doua categorii generale: (a) identificarea, segregarea/sortarea si recoltarea in statii centrale; (b) valoarea economica a recuperarii. Din nefericire, reciclarea plasticelor va avea aproape intotdeauna anumite dezavantaje in comparatie cu nereciclarea plasticelor, deoarece:
  • Plasticele reciclabile pot fi contaminate de non-plastice, adica diferiti polimeri constituind produsul original- egal cu un singur polimer cuprins in interior care are diferente in greutatea moleculara
  • Amestecarea la un loc a pigmentilor sau colorantilor de diferite culori.
  • Controlul calitatii- plasticele schimba putin sau mult propietatile fata de fabricatia si utilizarea initiala.
Loading...