Factorii de producţie constau din potenţialul de resurse economice atrase efectiv în circuitul economic.
Punctul de plecare în analiza factorilor de producţie îl constituie resursele economice. La rândul lor, acestea se pot analiza atât ca stocuri, cât şi ca fluxuri. Legătura permanentă între cele două stări ale resurselor se realizează prin intermediul proceselor economice, în cadrul cărora ele
Teoria comportamentului consumatorului se fundamentează pe două concepte cheie: utilitatea şi utilitatea economică.
Utilitatea desemnează proprietatea anumitor bunuri şi acte umane de-a împlini una sau alta din trebuinţele indivizilor, de-a servi la creşterea şi întreţinerea bunăstării acestora. Acest concept a fost introdus pentru prima dată în ştiinţele sociale de filosoful englez J. Benthan
Societatea omenească în evoluţia ei a cunoscut mai multe forme de organizare economică, până la forma contemporană – economia de piaţă.
Satisfacerea trebuinţelor (nevoilor) societăţii s-a făcut pe parcursul evoluţiei umanităţii în două moduri:
Preocuparea oamenilor dintotdeauna de a alege resursele şi de a ierarhiza folosirea lor pentru o cât mai bună satisfacere a nevoilor a fost numită problema fundamentală (generală) a organizării oricărei economii. Această problemă se conturează prin răspunsurile pe care umanitatea le-a dat la următoarele întrebări vitale pentru societate: Ce şi cât să se producă? Cum să se producă? Pentru
Nevoile (trebuinţele) umane constau din doleanţele, resimţirile, aşteptările oamenilor de a avea, de a fi, de a şti şi a crede, respectiv de a-şi însuşi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective în funcţie de gradul dezvoltării economice la un moment dat, precum şi de nivelul de cultură şi civilizaţie al popoarelor şi indivizilor.
Multitudinea nevoilor umane şi continua lor diversificare au
Citește mai mult: Tensiunea nevoi-resurse. Raritate şi alegere
Gândirea economică se înscrie în contextul istoriei economice, reflectând stările economiei şi dinamica acesteia. Pe de altă parte, economiştii şi curentele de gândire economică au influenţat realitatea social-economică pe care au reflectat-o şi au căutat să o impulsioneze spre progres şi prosperitate. Patru au fost principalele curente de gândire economică: clasicismul, marxismul
Pe baza unui proces complex, îndelungat, s-a constituit un sistem metodologic al ştiinţei economice format, în principal, din: unitatea inducţie-deducţie; principiul “caeteris paribus”; unitatea analiză - sinteză; unitatea dintre metoda istorică şi cea logică de analiză economică; unitatea analiză calitativă - analiză cantitativă etc.
Unitatea inducţie-deducţie reprezintă o cale de cercetare
Pagina 4 din 2438