Chiar dacă estetica mărfurilor apare ca o implicare organică a elementului estetic în producția industrială, ea nu poate eluda valoarea ansamblului decorativ și, în cadrul acestuia, a ornamentului.
Preocuparea pentru simplificarea formei, suprafețelor, volumelor, pentru claritatea și expresivitatea ansamblului, a compoziției tehnice nu înseamnă eliminarea totală a decorației, ornamentului. Dar, ornamentul capătă o valoare estetică majoră în condițiile în care nu este un adaos de prisos, nu este strident, disonant și când, dimpotrivă, corespunde unor nevoi, necesități estetice, simulând bunul gust.
Produsele industriale în care ornamentul își păstrează poziții însemnate sunt numeroase: stofele de mobilă, țesăturile, confecțiile (textile și din piele), tapetele, covoarele, tapiseriile, obiectele de argintărie, ceasurile de perete, pendulele, bijuteriile, ramele, frizele, grilajele etc.
Ornamentul poate fi: figurativ, antropomorf, zoomorf, floral, geometric, grafic, fantezist.
Ornamentele se pot combina prin repetiție, simetrie, progresie sau liber. Ele sunt adeseori distincte de la un popor la altul, constituind un simbol, cu un pronunțat caracter național.
Ornamentul are un caracter istoric. El își schimbă înfățișarea și funcțiile decorative de la o epocă la alta și are aplicabilitate în arhitectură, sculptură, pictură, grafică, în muzică, în literatură, precum și în decorarea bunurilor de larg consum.