Funcţionarii publici din sistemul administraţiei publice au, potrivit legii, în calitate de personal al autorităţii sau instituţiei publice respective, o serie de drepturi cu caracter economic şi social privitoare la salariu, concediu, asistenţă socială şi pensie etc., drepturi care se studiază pe larg la disciplina dreptul muncii.

Funcţionarii publici au însă unele drepturi strâns legate de funcţia lor, mai ales de profesia din care face parte funcţia lor, conform disp. art. 26 şi urm. din Legea nr. 188/1999.

Dintre aceste din urmă drepturi se poate menţiona dreptul de a asigura funcţionarului public legal învestit exercitarea funcţiei sale.

Corelativ dreptului amintit îi corespund două obligaţii, una din partea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a lua toate măsurile pentru a asigura exercitarea dreptului la funcţie al funcţionarului respectiv, şi a doua din partea celorlalte persoane, din afara sistemului autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, de a da ascultare şi de a aduce la îndeplinire sarcinile pe care le trasează funcţionarii publici.

În acest scop este instituit şi dreptul la protecţia legii în exercitarea funcţiei sau în legătură cu aceasta, instituţia publică fiind obligată să asigure (funcţionarilor publici) protecţia împotriva ameninţărilor, violenţelor, factorilor de ultraj cărora le-ar putea fi victime (art. 39 din Legea nr. 188/1999).

Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice trebuie să adopte acele norme prin care să asigure salariul corespunzător şi alte drepturi pentru a crea funcţionarilor publici un trai decent (art. 29, 30-Legea nr.188/1999).

Un alt drept este acela de a se asigura ocuparea funcţiilor publice doar de persoanele care să aibă o anumită calificare profesională.

Un alt drept este cel al asigurării continuităţii sau stabilităţii în funcţie pentru funcţionarii publici din sistemul administraţiei publice (art. 4 lit. d din Legea nr. 188/1999).

Consacrarea unui astfel de drept garantează posibilitatea funcţionarilor de a nu fi înlăturaţi din funcţie cu ocazia schimbărilor politice, precum şi posibilitatea de a-şi exercita dreptul la carieră.

Un alt drept este cel privind posibilitatea ce li se acordă de a se plânge autorităţilor

şi instituţiilor competente, respectiv instanţelor de contencios administrativ, atunci când faţă de funcţionarii publici se iau măsuri abuzive cu privire la comportamentul disciplinar.

Dreptul la opinie al funcţionarului public este garantat, şi în acest context se menţionează că este interzisă orice discriminare între funcţionari pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, sex, stare materială, origine socială (art. 26 din Legea nr. 188/1999 - “Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de oricare altă asemenea natură.”).

Conform art. 261 “Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut şi care îl vizează în mod direct.”

Există totuşi o interdicţie, anume aceea care prevede că funcţionarii publici, în cadrul serviciului, trebuie să dea dovada de rezervă în manifestarea opiniilor politice care ar putea influenţa imparţialitatea lor în exercitarea atribuţiilor ce le revin.

Un alt drept este cel de asociere sindicală prevăzut în Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate (art. 27 din Legea nr. 188/1999 - “Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici, cu excepţia celor care sunt numiţi în categoria înalţilor funcţionari publici, funcţionarilor publici de conducere şi altor categorii de funcţionari publici cărora le este interzis acest drept prin statute speciale. Funcţionarii publici, cu excepţia celor prevăzuţi la alin.(1), pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora.”).

Corelat cu dreptul de mai sus, este şi dreptul la grevă ce poate fi exercitat în condiţiile Legii nr. 136/1999 referitoare la soluţionarea conflictelor colective de muncă. Astfel art. 28 prevede că “Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii, cu respectarea principiului continuităţii şi celerităţii serviciului public.”

Un alt drept este acela al cumulului de funcţii în anumite condiţii prevăzute de lege. Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul gradului. Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii. Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.(Art. 29-Legea nr.188/1999)

De asemenea, un alt drept este cel referitor la restituirea cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la indemnizaţia pentru cheltuielile de întreţinere (diurna) pentru deplasările efectuate în timpul serviciului (art. 82 alin. 2 şi art. 83 alin. 2 din Legea nr. 188/1999).

Un alt drept este cel privind alocaţia de stat pentru copii, sau dreptul la reducerea tarifelor pentru transportul în comun, în condiţiile stabilite prin hotărâre de Guvern.

Poate fi exemplificat dreptul la uniformă gratuită pentru instituţiile unde se impune acest lucru (art. 31 din Legea nr. 188/1999), dreptul la concediu anual de odihnă, la cel medical şi la alte concedii în condiţiile prevăzute de Legea nr. 6/1992 şi HG nr. 250/1992 (a se vedea şi disp. art. 33 din Legea nr. 188/1999).

De o deosebită importanţă este dreptul la perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale. În condiţiile legii, funcţionarii publici pot beneficia de concedii plătite pentru cursuri de perfecţionare sau programe de specializare în ţară sau străinătate.

Conform Art. 311 funcţionarii publici au dreptul de a-şi perfecţiona în mod continuu pregătirea profesională. Pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de perfecţionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situaţia în care acestea sunt:

  • organizate la iniţiativa sau în interesul autorităţii sau instituţiei publice;
  • urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice;
  • organizate de Institutul Naţional de Administraţie, de centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, în condiţiile legii, sau de alte instituţii similare din ţară sau străinătate.

Funcţionarii publici au dreptul la pensie pentru vechime în muncă şi limită de vârstă şi la cerere, dacă au vechimea în munca necesară. (art. 37 din Legea nr. 188/1999).

Cât priveşte dreptul la pensie de invaliditate, funcţionarii publici au un astfel de drept în cazul în care au suferit un accident de muncă, sau boală profesională, datorită unor condiţii de muncă şi igiena necorespunzătoare (art. 35 şi 36 din Legea nr. 188/1999).

Funcţionarii publici au dreptul la asistenţă medicală gratuită în instituţiile de stat, dreptul la salariu în condiţiile prevăzute de Legea nr. 40/1991, Legea nr. 154/1998, H.G. nr. 281/1993 şi alte acte normative (art. 29, 30 din Legea nr. 188/1999).

Funcţionarii publici, cu excepţia funcţionarilor publici civili din ministerele privind apărarea naţională, ordinea publică şi siguranţa naţională pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii.( Art.32*-Legea nr.188/1999)

Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.