Sidebar Menu

loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Numirea în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici se face în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. (1). (Art. 52 Legea nr. 188/1999).

Numirea în funcţiile publice pentru care se organizează concurs în condiţiile art. 491 alin. (2) lit. b) şi d) se face prin actul administrativ emis de către conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Numirea în funcţiile publice pentru care se organizează concurs în condiţiile art. 491 alin. (2) lit. c) - Legea nr. 188/1999 se face prin actul administrativ emis de către conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.

Funcţionarul public este numit de către autoritatea publică, competentă potrivit legii şi investit în mod legal cu atribuţiile unei funcţii publice, cu o activitate pe care să o desfăşoare în scopul asigurării funcţionării continue a unui serviciu public.

Funcţionarii publici sunt investiţi în funcţie printr-un act administrativ de numire, unilateral. Funcţionarul public este investit cu atribuţiile care îi determină competenţa, nu de către cel care l-a numit, ci de către lege, care organizează funcţia în vederea satisfacerii unui interes general. Legea organizează funcţia cu atribuţiile stabilite pentru aceasta şi oricare persoană, care întruneşte condiţiile legii, poate aspira la accesul şi exercitarea funcţiei respective.

Prin individualizarea efectuată la investirea în funcţia publică, dreptul său la funcţia publică poate fi apărat de titular în conformitate cu prevederile legale. Astfel de drepturi sunt publice, iar funcţionarul le deţine pe durata exercitării funcţiei, fiind conferite în interes general, cu scopul de a acorda titularului funcţiei garanţii în îndeplinirea atribuţiilor sale. Funcţionarul public poate, să-şi apere drepturile conferite de lege în condiţiile procedurii contenciosului administrativ.

Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii. Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe durată nedeterminată. Prin excepţie, funcţiile publice pot fi ocupate pe perioadă determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.

Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii. Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public.

La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public depune jurământul de credinţă în termen de trei zile de la emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă. Jurământul are următoarea formulă: “Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase. Refuzul depunerii jurământului prevăzut la alin. (6) se consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică.

Загрузка...