Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice. Aceste fonduri se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor sociale atât de interes naţional cât şi local. Fondurile la care ne referim se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de cumpărare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat, centrale şi locale.[1]

            În procesul procurării şi repartizării resurselor de care au nevoie autorităţile administrative de la nivel local pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor lor, se nasc anumite relaţii de natură economică în legătură cu repartizarea unei părţi din produsul intern brut între autorităţile publice şi diferite categorii sociale. Aceste relaţii apărute în procesul de mobilizare şi repartizare a resurselor necesare autorităţilor administraţiei publice locale, în formă bănească, sunt relaţii financiare ce poartă denumirea de  finanţe publice locale. În  toate  orânduirile social-economice în care au existat, finanţele publice locale au purtat amprenta condiţiilor economice, politice şi sociale în care s-a realizat procesul constituirii şi repartizării fondurilor financiare. În concepţia modernă finanţele publice locale constituie[2] activitatea administraţiilor locale în calitatea lor de utilizatoare a unor tehnici speciale financiare, cum ar fi: bugetul, taxele, impozitele, alocaţiile, cheltuielile, împrumuturile, etc.

Finanţele publice locale sunt o parte componentă a finanţelor publice alături de finanţele publice ale administraţiei centrale de stat, care exprimă resurse băneşti la nivelul unităţilor administrativ teritoriale pentru satisfacerea unor cerinţe colective reprezentate de învăţământ, cultură, asistenţă socială, servicii publice, dezvoltare.

            Locul şi rolul deosebit pe care îl au finanţele publice locale în economia unei ţări a fost confirmat, de-a lungul timpului, de realităţile economice, întrucât ele sunt baza şi catalizatorul autonomiei şi dezvoltării comunităţilor locale.

            În sfera finanţelor publice locale se încadrează bugetele locale, finanţele instituţiilor publice locale şi alte resurse financiare mobilizate şi utilizate de către autorităţile administraţiei publice locale. Partea principală a finanţelor publice locale o reprezintă bugetul local pe care legea[3] îl defineşte ca fiind documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale. În literatura de specialitate[4] bugetul local este definit ca fiind „relaţiile financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor locale, respectiv celor aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la bugetul superior (de stat sau cel al judeţului respectiv)”. Ele se întocmesc de unităţile administrativ teritoriale în condiţii de autonomie şi reprezintă instrumente de planificare şi conducere a activităţii financiare a acestora[5].

            Bugetele locale, în calitate de parte principală a finanţelor locale reflectă cerinţele de resurse financiare necesare realizării acţiunilor sociale, culturale, economice, serviciilor publice şi dezvoltare din competenţa autorităţilor administraţiei publice, precum şi modul de procurare a resurselor financiare din cursul unui exerciţiu financiar[6]

            Bugetul local poate fi interpretat în următoarele ipostaze:[7]

  1. a) Bugetul local este un act juridic normativ în care se prevăd şi se aprobă prin hotãrâre a consiliului local sau judeţean veniturile publice, adică sursele băneşti ale unităţilor administrativ-teritoriale şi cheltuielile anuale (destinaţia veniturilor) ale unităţilor administrativ-teritoriale sau ale instituţiilor publice de interes local.

Privit ca act normativ bugetul public local este, în primul rând, act de previziune care indică sub forma unui tablou evaluativ şi comparativ resursele băneşti ale unităţii administrativ-teritoriale sau ale instituţiilor publice de interes local şi destinaţia acestora sub forma cheltuielilor. În al doilea rând bugetul local este un act de autorizare prin care puterea executivă (primarul/preşedintele consiliului judeţean) este împuternicit de puterea deliberativă (consiliul local/judeţean) să cheltuiască şi să perceapă veniturile potrivit prevederilor legale. În fine, din această perspectivă, bugetul local este un act anual, respectiv anul bugetar pentru care sunt aprobate veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi perioada în care se realizează execuţia indicatorilor bugetari (a veniturilor şi cheltuielilor).

  1. b) Bugetul public local este instrument de poIitică economică. Prin bugetul local se stabilesc, pe baza unor opţiuni de ordin economic, politic, social, financiar atât veniturile, cât şi cheltuielile. Veniturile reflectă politica fiscală propriu-zisă, care dă răspuns la întrebările: ce rol joacă impozitele şi taxele pe plan economic şi social, pe seama cui se repartizează sarcina fiscală, care din categoriile de impozit trebuie să aibă ccl mai mare randament? De asemenea, cheltuielile prevăzute în buget reflectă opţiunile economice şi politice ale consiliilor locale/judeţene.
  2. c) Bugetul public local este un sistem de fluxuri financiare legate de formarea resurselor financiare locale (impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri publice) — intrări, pe de o parte, şi de repartizarea acestora, pe de altă parte — ieşiri.

Bugetele locale asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, fundamentarea resurselor financiare, stimularea iniţiativei locale, afirmarea autonomiei locale şi exercitarea controlului asupra utilizării fondurilor locale.

Bugetul local reprezintă instrumentul principal al autorităţilor administraţiei publice locale în vederea selectării priorităţilor de finanţare in raport de strategiile de dezvoltare economico-socială ale localităţilor. Fundamentarea priorităţilor şi opţiunilor privind acţiunile social culturale, economice, serviciile publice care urmează să se finanţeze din bugetul local, precum şi măsurile necesare in vederea încasării veniturilor se realizează în procesul elaborării şi adoptării bugetului local.

Bugetul local constituie instrumentul de asigurare a autonomiei decizionale a autorităţilor administraţiei publice locale, de valorificare eficientă a resurselor locale şi de îmbunătăţire a utilizării fondurilor locale[8].

            De asemenea bugetele locale reprezintă o componentă distinctă şi autonomă în cadrul bugetului general consolidat, care are o serie de raporturi cu bugetul administraţiei centrale de stat. În acest sens Constituţia României prevede că ,,bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor”.[9]

            Interrelaţiile care apar între bugetul local şi bugetul de stat se remarcă încă din faza de elaborare a proiectului de buget local prin faptul că Ministerul Finanţelor Publice transmite anual Direcţiilor generale ale finanţelor publice şi Consiliilor judeţene, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget prognozate, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor consolidabile în vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget.

            Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete, în bugetele cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit autorităţilor administraţiei publice locale sumele aferente, în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în vederea cuprinderii acestora în proiectele de buget.[10] De asemenea volumul sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor consolidabile depinde de execuţia bugetului de stat. Aşadar, interrelaţiile dintre bugetele locale şi bugetul de stat se manifestă sub aspectul repartizării sumelor pentru echilibrare sub forma cotelor şi sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.

            Interrelaţiile dintre bugetele locale şi bugetul asigurărilor pentru şomaj se manifestă printre altele, prin finanţarea programelor pentru ocuparea temporară a forţei de muncă şi subvenţionarea locurilor de muncă.

            Bugetul comunităţii este important, iar modalitatea de alocare a resurselor limitate pentru diverse servicii oferite de administraţia locală este o declaraţie de strategie publică. Bugetele locale sunt întocmite în cadrul unui mediu financiar restrictiv, necesităţile depăşind întotdeauna fondurile disponibile. (Când un proiect primeşte fonduri, acestea sunt refuzate altui proiect). Astfel, valoarea fondurilor cheltuite pentru un proiect este măsurată nu numai prin beneficiile obţinute, ci şi  prin proiectele la care s-a renunţat în favoarea acestuia. Întocmirea bugetului înseamnă a alege între proiecte alternative.

Apreciem că rolul bugetului local s-a extins pe măsură ce administraţia locală a fost pusă tot mai mult în situaţia de a spori resursele, de a îmbunătăţi eficienţa şi responsabilitatea managerială. Factorii de decizie şi cetăţenii au nevoie de informaţii exacte şi pertinente asupra strategiilor administraţiei locale, activităţii curente, proiectelor şi cheltuielilor. Pentru a răspunde la toate aceste probleme, autorităţile publice locale trebuie să înţeleagă nevoile specifice ale comunităţii şi rolul pe care deciziile de ordin fiscal îl au în deservirea ei.

 

[1] Iulian Văcărel şi colab., Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, pp. 56-57

[2] Maurice Duverger, Finances publiques, Presses Universitaires de France, Paris, 1978, p. 31-38

[3] Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006, art.2, pct. 7

[4] Gheorghe Filip, op. cit., p. 316

[5] Gabriel Popeangă, op. cit., p.111

[6] Gheorghe M. Voinea, op. cit, p. 31

[7] Vasile Tabără, Finanţele publice şi controlul financiar în administraţia publică locală, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 20

[8]  Gheorghe M. Voinea, op. cit, p. 47

[9] Constituţia României, republicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 138

[10] Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 618 din 18/07/2006, art.37