Cheltuielile publice locale reprezintă sumele aprobate şi efectuate din bugetele locale, din bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetele locale, din bugetele instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, din bugetele împrumuturilor externe şi interne, din bugetul fondurilor externe nerambursabile, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin bugetele respective, cu respectarea prevederilor legale.

Spre deosebire de cheltuielile bugetului de stat, cheltuielile din bugetele locale reflectă eforturile financiare realizate de organele administraţiei publice locale pentru acoperirea cerinţelor sociale, culturale, economice, a serviciilor de dezvoltare publică şi a altor cerinţe ale locuitorilor din unităţile administrativ-teritoriale care sunt în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale.

            Potrivit prevederilor O.U.G. 63/2010[1] cheltuielile din bugetele locale se împart în cheltuielile secţiunii de funcţionare şi cheltuielile secţiunii de dezvoltare Cheltuielile secţiunii de funcţionare includ: a) cheltuieli de personal; b) bunuri şi servicii; c) dobânzi; d) subvenţii; e) transferuri curente între unităţile administraţiei publice; f) alte transferuri pentru cheltuieli curente; g) asistenţă socială; h) rambursări de credite; i) alte cheltuieli; j) împrumuturi pentru instituţii şi servicii publice locale sau activităţi finanţate integral din venituri proprii.

            Cheltuielile secţiunii de dezvoltare cuprind: a) cheltuieli de capital; b) proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile de postaderare; c) transferuri pentru cheltuieli de capital; d) alte transferuri interne pentru cheltuieli de capital.

            Secţiunea de funcţionare cuprinde cheltuielile curente obligatorii pentru realizarea competenţelor stabilite prin lege specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale. Cheltuielile secţiunii de dezvoltare privesc investiţiile autorităţilor administraţiei publice locale.

            Cheltuielile din bugetele locale se grupează[2] după mai multe criterii pentru a asigura identificarea acţiunilor finanţate şi influenţa exercitată de utilizarea resurselor financiare locale.

  1. a) După clasificaţia bugetară a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale, cheltuielile sunt privite din două puncte de vedere: funcţional şi economic. Această clasificare în vigoare, cuprinsă în Anexa nr. 2 a Legii nr. 273/2006 a finanţelor publice locale poate fi adaptată şi actualizată, ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale precum şi prin legile bugetare anuale în concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice. Ea stă la baza elaborării bugetelor locale, a execuţiei acestora, şi a întocmirii contului de execuţie bugetară.

Cheltuielile care se prevăd în bugetele locale se grupează după clasificaţia funcţională astfel:

  • Autorităţi publice şi acţiuni externe;
  • Alte servicii publice generale;
  • Dobânzi;
  • Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei;
  • Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
  • Învăţământ;
  • Sănătate;
  • Cultură, recreere şi religie;
  • Asigurări şi asistenţă socială;
  • Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică;
  • Protecţia mediului;
  • Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă;
  • Combustibil şi energie;
  • Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare;
  • Transporturi;
  • Alte acţiuni economice

Aceste categorii de cheltuieli din bugetele locale la rândul lor se împart în capitole şi subcapitole. Principalele cheltuieli de la partea de „Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică” sunt:     

  1. a) locuinţe:

 - dezvoltarea sistemului de locuinţe;

 - alte cheltuieli în domeniul locuinţelor.

  1. b) alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice:

    - alimentare cu apă; 

    - amenajări hidrotehnice;    

  1. c) iluminat public şi electrificări rurale;
  2. d) alimentare cu gaze naturale în localităţi;
  3. e) alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale.
  4. b) După caracterul acţiunilor în care se concretizează cheltuielile bugetare locale, acestea sunt:

            A - Cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, subvenţii, transferuri, dobânzi;

            B - Cheltuieli de capital sau pentru investiţii;

            C - Operaţiuni financiare: împrumuturi acordate, rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane la credite;

            D - Rezerve, excedent, deficit

  1. c) După obiectivul sau domeniul funcţional cărora le sunt destinate cheltuielile din bugetele locale, acestea sunt clasificate în:
  2. Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor;
  3. Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Municipiului Bucureşti.
  4. d) După instituţiile publice cu personalitate juridică care realizează execuţia bugetară a cheltuielilor prevăzute în bugetele aprobate, cheltuielile se reflectă în:
  • Cheltuielile din bugetele comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor;
  • Cheltuielile din bugetele instituţiilor publice de interes local;
  • Cheltuielile privind serviciile publice de interes local.

Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite efectuate de ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit destinaţiei, stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

 

[1] O.U.G. nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în M. Of. nr. 450 din 2 iulie 2010, art. I, alin. 6

[2] Nicolae D. Popescu, Finanţe publice, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 229; Gabriel Popeangă, op. cit., p. 179; Gheorghe M. Voinea, Elena Rusu, Finanţele publice în ţările U. E., abordări comparative, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2008, p. 196