Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţilor locale respective.

Fundamentarea şi aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilităţile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

În fundamentarea cheltuielilor ce se înscriu în bugetele locale trebuie să avem în vedere următoarele criterii:[1]

  1. a) baza legală a cheltuielilor–nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local sau finanţată prin acesta dacă nu este reglementată prin lege şi fără asigurarea resurselor financiare corespunzătoare;
  2. b) limitele maxime ale cheltuielilor–cheltuielile aprobate prin bugetele locale sunt limite maxime ce nu pot fi depăşite, modificarea lor fiind posibilă doar prin virări de credite sau rectificări bugetare conform legii;
  3. c) destinaţia cheltuielilor-cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destmaţie precisă şi limitată;
  4. d) documentele de justificare-efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază. de documente justificative;
  5. e) analiza şi studierea comparativă a cheltuielilor-aceasta se va efectua atât pe total, cât şi în structură, la un moment dat şi în dinamică. Astfel, propunerile de cheltuieli prevăzute în bugetele locale vor fi rezultatul evaluărilor directe, prin efectuarea de calcule pentru fiecare categorie de cheltuială, în cadrul fiecărui capitol;
  6. f) analiza preţurilor şi tarifelor-este necesară o analiză a diferitelor bunuri şi servicii care au consecinţe directe asupra dimensiunii şi evoluţiei cheltuielilor bugetare locale. Acesta reprezintă în ultimul timp factorul ccl mai imprevizibil în evoluţia diferitelor categorii de cheltuieli, întrucât işi pune amprenta caracterul inflaţionist al economiei naţionale;
  7. g) eficienţa-serviciile publice locale vor fi stabilite şi prestate urmărindu-se eficientizarea acestora (în beneficiul cetăţenilor, dar şi al administraţiei publice locale). Astfel, unele dintre acestea vor trebui gândite încă de la înfiinţarea lor doar în măsura în care se vor putea autofinanţa;
  8. h) elaborarea programelor-este necesară introducerea metodologiei întocmirii bugetului pe programe la nivelul administraţiei publice locale;
  9. i) elaborarea prognozei-este necesară întocmirea unor prognoze realiste, prin care să se analizeze pe ccl puţin 3 ani costurile integrale al serviciilor publice locale furnizate şi totodată al instituţiilor publice;
  10. j) existenţa unei baze de date-este necesară folosirea unei baze de date exacte şi pertinente, care să facă posibilă analizarea sistemului de cheltuieli publice;
  11. k) un sistem de stabilire a priorităţiIor în efectuarea cheltuielilor, atât cele operaţionale, cât mai ales cu privire la investiţii. În acest din urmă domeniu trebuie evitată începerea multor proiecte fără posibilitatea de a le finaliza, acest lucru mărind excesiv şi nejustificat preţul investiţiilor, utilitatea lor publică fiind nulă.

În concepţia actuală este necesar ca proiectarea, fundamentarea şi elaborarea bugetelor locale trebuie să se realizeze ţinând seama de:

  • cerinţele de dezvoltare economică;
  • cerinţele social-culturale;
  • cerinţele privind funcţionarea administraţiei locale.

 

[1]Parlagi Anton, Cristian Iftimoaie, Serviciile publice locale, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p.163.