După aprobarea bugetelor locale urmează etapa executării acestora în sensul încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor derulate prin intermediul unităţilor teritoriale ale trezoreriei statului. Procesul bugetar este dominat, ca importanţă, de gestiunea banului public care îşi are corespondent în ultima etapă a acestuia, execuţia balanţelor financiare operative[1].

            Execuţia bugetelor publice poate fi definită ca etapă decisivă a procesului bugetar ce exprimă ansamblul de măsuri, metode, tehnici şi procedee pe care cei implicaţi în relaţiile specifice le folosesc în legătură cu realizarea indicatorilor finanţelor publice prevăzuţi şi aprobaţi prin balanţele financiare operative ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale.          Execuţia bugetelor locale reprezintă o fază decisivă a procesului bugetar, deoarece de nivelul veniturilor colectate prin bugetele locale depinde capacitatea autorităţilor publice locale de a efectua cheltuielile necesare furnizării serviciilor publice locale.

            Activitatea bugetară la nivel local şi implicit execuţia bugetelor locale se realizează în legătură cu activitatea bugetară la nivel naţional cunoscând aceleaşi etape şi proceduri, desfăşurându-se pe baza aceloraşi principii, dar privite prin prisma specificităţii activităţii administraţiei publice locale. Execuţia bugetelor locale se desfăşoară ca şi execuţia bugetului de stat pe parcursul unui an de zile şi are ca actori principali ordonatorii de credite bugetare.

Potrivit Legii finanţelor publice locale execuţia bugetelor locale trebuie să respecte următoarele principii[2]:

 - creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar;

 - cheltuielile de personal aprobate nu pot fi majorate prin virări de credite bugetare;

 - virările de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificaţiei bugetare şi de la un program la altul se aprobă de autorităţile deliberative, pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite, şi se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor;

 - virările de credite bugetare în cadrul aceluiaşi capitol bugetar, inclusiv între programele aceluiaşi capitol, legii bugetului de stat sau legii de rectificare, sunt în competenţa fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, şi se pot efectua înainte de angajarea cheltuielilor;

 - propunerile de virări de credite bugetare sunt însoţite de justificări, detalieri şi necesităţi privind execuţia, până la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare, precum şi a programului de la care se disponibilizează şi, respectiv, a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare şi a programului la care se suplimentează prevederile bugetare;

 - autorităţile administraţiei publice locale pot să prevadă şi să aprobe vărsăminte din secţiunea de funcţionare pentru secţiunea de dezvoltare numai dacă au asigurate integral veniturile necesare acoperirii cheltuielilor secţiunii de funcţionare;

 - pe parcursul execuţiei bugetare, ordonatorii de credite asigură în totalitate cheltuielile secţiunilor de funcţionare ale bugetelor respective;

 - în situaţia în care secţiunea de funcţionare înregistrează deficit în cursul anului, ordonatorul principal de credite propune autorităţii deliberative rectificarea bugetului local, inclusiv prin diminuarea sumelor reprezentând vărsăminte din secţiunea de funcţionare către secţiunea de dezvoltare, cu condiţia ca sumele respective să nu facă obiectul unor angajamente legale;

 - în situaţia în care, în execuţie, se constată că sumele reprezentând vărsăminte din secţiunea de funcţionare către secţiunea de dezvoltare sunt mai mari decât sumele aprobate prin rectificarea bugetară locală, sumele transferate în plus se restituie de la secţiunea de dezvoltare la secţiunea de funcţionare prin ordin de plată;

 - la sfârşitul anului, bugetul general consolidat al unităţii administrativ-teritoriale, respectiv al subdiviziunii acesteia, după caz, trebuie să îndeplinească condiţia ca suma veniturilor încasate, a tragerilor din împrumuturile contractate şi a sumelor utilizate din excedentele anilor anteriori pe de o parte, să fie mai mare decât suma plăţilor efectuate şi a plăţilor restante, pe de altă parte.

               Înainte de trecerea efectivă la execuţia bugetelor locale se realizează repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Această operaţiune este justificată de faptul că datorită specificului activităţilor şi acţiunilor social-economice, indicatorii financiari nu se pot repartiza în mod egal pe semestrele, trimestrele sau lunile anului şi deci, veniturile şi cheltuielile nu se pot realiza ori efectua în mod uniform în cursul anului bugetar. În acest sens există instituţii a căror activitate se desfăşoară într-un ritm relativ constant în tot cursul anului (transporturi, telecomunicaţii, industrie) dar şi în cazul acestora cu diferenţieri ale volumului producţiei de la un  trimestru la altul. De asemenea există instituţii unde diferenţele de la un trimestru la altul sau de la o perioadă la alta sunt mai mari (construcţii, comerţ). În fine există şi instituţii la care specificul activităţii impune efectuarea de cheltuieli în unele trimestre ale anului urmând ca producţia şi respectiv veniturile să fie realizate în alte trimestre.

               În cazul instituţiilor publice finanţate de la bugetul local, pot exista instituţii cu un ritm constant de efectuare a cheltuielilor (organele administraţiei publice locale) precum şi instituţii care au cheltuieli mai mari în unele trimestre şi mai mici în altele (învăţământ, cultură)

               Aceste situaţii se vor reflecta desigur în procesul de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor, determinând unele dereglări în execuţia echilibrată a bugetelor locale. Repartizarea pe trimestre se face în scopul stabilirii unui echilibru în cadrul fiecărui trimestru între veniturile şi cheltuielile bugetare şi pentru a se evita eventualele diferenţe între volumul veniturilor şi cel al cheltuielilor. De asemenea, atunci când situaţiile concrete permit, unele categorii de cheltuieli se pot trece în trimestrele următoare, în care există posibilităţi de acoperire prin veniturile ce se vor realiza.

Veniturile şi cheltuielile aprobate în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

              

 

[1] Tatiana Moşteanu, Buget şi trezorerie publică, Editura universitară, Bucureşti, 2004, p. 122

[2] Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, art. 49 modificat prin OUG nr. 63/2010, art. 1, alin. 25