Pe parcursul evoluţiei istorice a societăţii au fost expuse o multitudine de teorii referitoare la originea statului, printre care evidenţiem următoa­rele:

  • Concepţia teologică stabileşte o legătură între apariţia statului şi voinţa lui Dumnezeu. în miturile străvechi ale popoarelor Orientului, Egip­tului, Greciei persoana cîrmuitorului suprem este de provenienţă divină. Potrivit părerilor evreilor antici, Dumnezeu se află în relaţii contractuale cu toţi oamenii. Catolicismul modern atribuie o geneză divină ideii statului şi principiilor puterii, deşi consideră că actele concrete ale exercitării ei au un caracter trecător;
  • Teoria patriarhală vede în puterea de stat o tutelă părintească ce rezultă din unirea ginţilor în triburi, a triburilor în comunităţi, în state, încă gînditorul antic chinez Confucius (551-479 î.Hr.) a expus concepţia patriarhal-paternalistă a statului, potrivit căreia statul este o familie mare. El îi chema pe cîrmuitori să-şi întemeieze relaţiile cu supuşii lor pe prin­cipiile virtuţii. Statul este o formă dezvoltată a puterii patriarhale care se exercită în numele tuturor şi spre folosul comun;
  • Concepţia contractuală, conform căreia statul este un produs al acordului între guvernanţi şi supuşi încheiat în scopul organizării vieţii so­ciale. în teoria sa, Mo-Ţzî apără principiul egalităţii naturale a oamenilor şi ideea statului contractual, la baza căruia se află concepţia despre aparte­nenţa puterii supreme a poporului. Democrit şi Epicur considerau că pen­tru menţinerea unităţii statului este nevoie de umanismul cetăţenilor, de compasiune şi ajutor reciproc, frăţie.

Thomas Hobbes consideră că pînă la apariţia statului a fost dezastru, un război al tuturor împotriva tuturor. Pentru a se salva, oamenii au în­cheiat un contract social între monarh şi supuşii sai în conţinutul căruia ultimii ar renunţa la toate drepturile lor şi la întreaga libertate naturală în folosul monarhului, căruia îi recunosc o putere nelimitată. Purtătorul su­veranităţii nu este poporul, ci monarhul.

În viziunea lui John Locke, prin contract social oamenii au jertfit nu toate, ci doar o parte a drepturilor lor iniţiale în interesul asigurării celei­lalte părţi.

Prin urmare, concluzionăm că Thomas Hobbes şi John Locke au ex­primat mult mai amplu ideea contractului social, considerînd că statul este rezultatul unui acord original, încheiat între guvernanţii suverani şi supuşii lor şi un organ de conciliere generală a oamenilor care în starea lor firească se ă:lă într-un conflict permanent.

O viziune mult mai progresistă o are Jean Jacques Rousseau, susţinînd în lucrarea sa „Contractul social" că puterea monarhului este dependentă de poporul care i-a acordat-o, fară a renunţa la libertatea sa inalienabilă. Poporul are dreptul să se răscoale dacă monarhul uzurpă această putere.

Teoria cuceririi (sau „teoria violenţei"), apărută în sec. XIX, şi al cărei întemeietor a fost L.Gumplovici. El considera că statul a apărut ca rezultat al înrobirii grupurilor slabe de către cele mai organizate şi mai pu­ternice;

  • Teoria psihologică deduce formarea statului dintr-o idee de ordin psihologic. Părtaşii acestei teorii susţin că în societate există două categorii de oameni: unii, din punct de vedere psihie, sînt predispuşi să conducă, iar alţii - să fie conduşi. Şi anume tendinţa oamenilor de a trăi în comun, trăirile lor psihice au jucat un rol important în evoluţia statului;
  • Teoria social-economică (materialistă) are o largă circulaţie. Unul dintre reprezentanţii ei timpurii, Platon, deduce originea statului din divi­ziunea muncii, din separarea activităţii de conducere a societăţii. Marxis­mul explică apariţia statului prin dezvoltarea producţiei, diferenţierea pa­trimonială şi de clasă, prin tendinţa clasei dominante din punct de vedere economic de a-şi consolida situaţia şi sub aspect politic;
  • Teoria juridică a "statului-naţiune", elaborată de Carre de Mal- berg, afirmă că "statul este personificarea juridică a unei naţiuni". Această teorie este dezvoltată şi în operele lui Esmein şi ale juriştilor germani Gie- rke, Jellinec, Lobând.

O largă circulaţie o au explicaţiile materialiste privind formarea sta­tului. Immanuel Wallerstein consideră statul ca avînd un rol funcţional in dezvoltarea sistemului lumii capitaliste. El susţine că avîntul iniţial al restauratorilor ordinii" din sec. XV a fost rezultatul crizei feudalismului, deoarece aceştia reacţionau la recesiunile, foametea şi epidemiile de ciumă care au cuprins Europa în sec. XIV.

Wallerstein caracterizează dezordinea din sec. XIV ca fiind rezultatul presiunilor economice, iar instaurarea în sec. XV a ceea ce avea să devină o nouă ordine - care nu implică nici colapsul total al economiei mondiale şi nici transformarea acesteia într-un imperiu mondial - este considerată o premisă obligatorie pentru revigorarea economică. "Economia mondială ca­pitalistă pare să fi necesitat şi să fi facilitat acest proces secular de centralizare şi control intern sporite, cel puţin în cadrul statelor celor mai importante."

Astfel "statele puternice" erau necesare pentru dezvoltarea economică şi, prin urmare, în perioada modernă timpurie, asistăm la naşterea unor state centralizate, absolutiste în cea mai mare parte. Faptul că statele şi sistemul statelor erau privite ca fiind utile, necesare pentru refacerea economică şi dezvoltarea economiei mondiale este considerat o explicaţie suficientă.