Creînd statul pentru a-şi asigura securitatea, omul s-a aflat mereu în căutarea celei mai optime forme de stat care, avînd rolul cel mai potrivit pentru etapa respectivă, ar fi lăsat spaţiu suficient pentru libertatea indivi­duală a cetăţeanului.

Dacă urmărim evoluţia rolului statului pe parcursul secolelor, relevăm o diferenţă majoră între statul din societăţile antice şi statul modern.

În lucrarea sa „Republică" Platon a formulat postulatul unui model pur de "conducere omnibinevoitoare şi omnipotentă, care este pe cît de inac­ceptabil în termenii asumpţiilor şi valorilor moderne, pe atît de imposibil din mai multe motive, efectele coruptive ale puterii chiar şi asupra celor mai virtuoşi dintre imperatori nefiind considerate printre cele secundare".[1] Deşi despre rolul statului s-au scris multe tratate, începînd cu cele mai vechi timpuri, o studiere profundă şi consecventă a acestui subiect a înce­put doar în sec. XX, odată cu instituirea administraţiei publice ca obiect de studiu în universităţi şi asociaţii de cercetări sau profesionale.

Studierea particularităţilor rolului statului la orice etapă are tendinţa de a identifica problemele concrete ale zilei şi de a găsi căile practice pentru soluţionarea lor.

Începînd cu a doua jumătate a sec. XX, în lume tot mai mult s-a dis­cutat chestiunea despre rolul statului în contextul global, considerîndu-se că studierea mai aprofundată a acestei probleme cu implicarea circumstan­ţelor particulare ale diferitelor ţări poate conduce la concluzii mai clare în materia dată, mai ales cînd la ordinea zilei apar problemele economice.

„În general, rolul statului în dezvoltarea economică în acest context prielnic pieţei se consideră ca fiind important, dar este mai bine să fie limi­tat la asigurarea infrastructurii sociale, legislative şi economice, la crearea unui climat adecvat pentru întreprinderile private".[2] Dar, probabil, aceasta nu e suficient în cazurile în care economia e în criză, iar situaţia financiară şi socială a populaţiei - redusă la minimum. în aceste împrejurări, statul trebuie să elaboreze şi să adopte o strategie de dezvoltare orientată spre sur­sele din interior, dar cu axare asupra tuturor surselor (economice, financia­re, intelectuale, culturale). în acelaşi timp, este necesară stimularea pe orice căi a exporturilor. însă statul nu trebuie să dicteze companiilor ce să facă, dar să accelereze şi să stimuleze relaţiile de piaţă prin sporirea capacităţilor şi oportunităţilor de piaţă ale participanţilor.

Un rol important al statului, mai ales în ţările în curs de dezvoltare şi în tranziţie, este promovarea prosperării economice prin comerţ, agricultură şi infrastructura publică. Atunci cînd ţara are o nevoie stringentă de investiţii şi acestea întîrzie, trebuie înţeles ce efect descurajator asupra investiţiilor îl au drumurile proaste, grosolănia sau incompetenţa funcţionarilor, co­rupţia unor factori de decizie, comunicaţiile necalitative, lipsa unui cadru legislativ şi fiscal stabil, ineficienţa în negocieri, nerespectarea acordurilor şi condiţiilor convenite etc.

Atunci cînd aceşti factori negativi nu sînt omişi la timp, ţara devine vul­nerabilă şi neatractivă atît pentru investitorii străini, cît şi pentru cei locali, fapt ce frînează dezvoltarea şi încurajează aşa tendinţe negative ca economia tenebră, încălcarea legilor, reducerea prestigiului general al ţării.

Uneori în ţară se întreprind acţiuni pentru reevaluarea rolului statului şi revederea funcţiilor lui. în acest sens, sarcinile şi serviciile care nu mai sînt eficiente se elimină, iar contribuabilul este eliberat de cheltuielile legate de acestea.

în cazul în care statul nu este competent să intervină într-un domeniu, se cercetează dacă guvernul trebuie să fie responsabil pentru acesta. în urma unei astfel de reevaluări, unele organizaţii, care anterior aparţineau statului, pot fi transferate în sectorul privat.

 

[1] Delta-tupe Senior Civil Service for the 21st; Century I.Iehezkel Dror. International Review of Administrative Sci­ences. Vol.63, nr.l, martie, 1997, p. 19.

[2]  How did East Asia Grow so Fast? Slow Progress towards Analytical Consensus / Ajit Singh. Discussion Papers, N.92, UN Conference on Trade andDevelopment, February, 1995, Geneva., 58p.