Statul regional este o structura de stat intermediara intre statul unitar si cel federal[1]. In statul regional exista o singura Constitutie, aceea a statului central, care determina statutul si atributiile organelor regionale. Definitia statului regional vizeaza in mod expres Spania si Italia.

 

Regionalismul institutional – implica o descentralizare politica. Competentele mari ale regiunii sunt garantate prin Constitutia statului unitar. Caracteristici ale regionalizarii politice:

  • Comparativ cu descentralizarea regionala, fata de care are in plus unele competente:

- detin puterea legislativa atribuita unei adunari regionale (sau consiliu regional), ale caror competente sunt garantate prin Constitutie;

- exercitarea competentelor se realizeaza de catre un organ executiv, similar unui guvern regional;

- afecteaza structura statului, modificand Constitutia.

  • Diferentieri fata de statul federal:

- regiunile nu reprezinta state, acesta isi mentine integritatea, ramane stat unitar;

- regiunea nu are Constitutie proprie, spre deosebire de regiunile din cadrul statului federal;

- puterea juridica este unica la nivelul statului central;

- regiunea nu participa prin reprezentanti la exercitarea puterii legislative nationale;

- regionalizarea politica poate afecta doar o parte a teritoriului, sau intreg teritoriul, dupa caz;

- influenteaza structurile statului si este caracteristica statelor regionale.

Regionalizarea politica se regaseste in organizarea teritoriala a statului.

 

 

 

 

 

 

Caracteristici ale conceptului de autonomie:

 

  1. Autonomia nu este suveranitate - deoarece ca un teritoriu sa fie recunoscut entitate autonoma este nevoie de integrarea respectivului teritoriu intr-un stat. Autonomia reprezinta o putere limitata ce se realizeaza prin organizatii secundare sau derivate, spre deosebire de suveranitate, care face parte din organizatiile primare si originare.
  2. Capacitatea de autonormare - presupune crearea propriilor ordine si regulamente, integrandu-le in ordinul juridic al organizarii originare.
  3. Capacitatea de actiune in plan executiv - fiecare entitate autonoma, atunci cand adopta optiuni strategice diferite, isi gestioneaza direct propriile interese, prin delegare sau transfer.
  4. Responsabilitatea in ceea ce priveste gestiunea - fiecare entitate are capacitatea de a decide in raport cu propriile interese.

 

Competentele autoritatilor publice regionale, in majoritatea statelor europene, se refera la:

  • adoptarea bugetului propriu al regiunii;
  • administrarea patrimoniului regiunii;
  • organizarea si conducerea serviciilor publice de interes regional;
  • stabilirea impozitelor si taxelor regionale;
  • adoptarea unor programe si prognoze de dezvoltare economico-sociala a regiunii;
  • administrarea retelei rutiere si a transporturilor de interes regional;
  • protectia mediului, a solului, a faunei si a florei, precum si a parcurilor si rezervatiilor naturale de pe teritoriul regiunii;
  • competente care le sunt delegate in mod expres de catre stat.

 

[1] Alina Profiroiu, Stiinta administrativa, Bucuresti, 2007, p.112