Potrivit Constitutiei, provinciile cu particularitati istorice, etnice, culturale si economice se pot organiza in Comunitati Autonome, in urma unui referendum national. Comunitatile Autonome dispun de urmatoarele organizatii autonome:

  • Adunarea Legislativa;
  • Consiliul de Guvernare;
  • Tribunalul Superior de Justitie.

 

            Adunarea legislativa (Parlamentul Comunitatilor autonome): se alege prin sufragiu universal, pe baza unui sistem de reprezentare proportional, fiecare Adunare legislativa fiind diferita din punct de vedere numeric in functie de populatia comunitatii respective. Pragul electoral difera si el de la o comunitate la alta, de exemplu 3% in Andaluzia, in timp ce in Canare pragul electoral este stabilit la 5%. Functiile Adunarii legislative:

  • Functia de reprezentare a cetatenilor din comunitatea respectiva;
  • Functia legislativa;
  • Functia de control, sustinere si formare a Consiliului de Guvernare;
  • Functia de cooperare cu celelalte institutii publice (inainteaza propuneri legislative Congresului Deputatilor, numeste membrii Curtii de Conturi etc).

           

            Consiliul de Guvernare. Are functii executive si administrative in cadrul Comunitatii si este compus din consilieri si  Presedintele Comunitatii, cel din urma fiind figura cea mai proeminenta a executivului, fiind ales de catre Adunarea legislativa dintre membrii acesteia si numit de rege. Functiile cele mai importante ale Presedintelui:

  • Presedinte al Consiliului de Guvernare;
  • Reprezentantul suprem al Comunitatii - acesta reprezinta Comunitatea Autonoma in relatiile cu celelalte insitututii ale statului, o reprezentare simbolica si juridica[1], deoarece ii revine Adunarii legislative reprezentarea cu un caracter politic;
  • Reprezentantul ordinar al statului in Comunitatea Autonoma.

 

Tribunalul Superior de Justitie. Acest tribunal este responsabil cu organizarea juridica a teritoriului comunitatilor autonome, insa nu poseda competente in ceea ce priveste sistemul juridic, acesta fiind unic in toata tara[2].

 

Repartizarea competentelor

 

In ceea ce priveste competentele unei comunitati autonome, acestea sunt de doua feluri, si anume competente specifice si competente impartite intre stat si comunitatile autonome. De altfel, o regula pentru delimitarea competentelor statului de cele ale comunitatilor este aceea ca domeniile care nu au fost atribuite prin Constitutie in mod expres statului le pot reveni comunitatilor autonome.

Comunitatile Autonome isi pot extinde competentele prin vointa statului, care prin intermediul legilor organice, poate delega o serie de atributii acestor comunitati.

 

Controlul asupra activitatii comunitatilor autonome se realizeaza de catre Tribunalul Constitutional (in legatura cu constitutionalitatea dispozitiilor emise de catre comunitatile autonome), Curtea de Conturi (in ceea ce priveste aspecte bugetare si economice), Delegatul Guvernului (are raspunderea de a conduce administrarea statului in teritoriul comunitatii respective si o coordoneaza cu administratia proprie a comunitatii) si de catre Guvern (in ceea ce priveste exercitarea functiilor delegate).

Comunitatile Autonome se autofinanteaza, ele fiind independente din punct de vedere financiar, iar in functie de taxe, valori patrimoniale recuperate si operatiuni de creditare isi stabilesc nivelul veniturilor.

 

[1]  Ioan Alexandru, Sisteme politico-administrative europene, Bucuresti, 2007.

 

[2] Plumb Ioan, Studiu privind comunitatile autonome ale Spaniei, Bucuresti, 2004.