Pin It

Democraţia ca regim politic a apărut în antichitate, în oraşul-stat Atena (secolul VI î. Hr) şi se baza pe participarea tuturor cetăţenilor la votarea legilor şi alegerea în funcţii publice prin tragere la sorţi. Acest tip de democraţie s-a numit democraţie directă pentru că toţi cetăţenii participau în mod direct la actul de guvernare. Democraţia modernă presupune participarea la actul de guvernare prin reprezentanţi aleşi prin vot universal, de aceea se şi numeşte democraţie reprezentativă. Se poate vorbi despre apariţia democraţiei odată cu formarea partidelor politice.

Democraţia politică moderna a luat contururile actuale în secolul al XIX-lea, bazând-se pe câteva principii fundamentale:

  • parlament reprezentativ,
  • separaţia puterilor în stat,
  • garantarea drepturilor civile.

Un număr din ce în ce mai mare de state cu regimuri democratice au luat naştere cu precădere după terminarea Războiului Rece şi căderea regimului comunist de la sfârşitul anilor '90. „Democraţia implică faptul că puterea aparţine, cel puţin în ultima instanţă, poporului, ea nefiind destinată doar unor grupuri restrânse (elitele). Este însă evident că majoritatea nu poate exercitatea puterea direct şi nemijlocit. Din acest motiv, democraţia modernă se bazează pe delegarea puterii şi conducerii de la majoritate la un grup retârans de politicieni, aleşi prin vot pe termen limitat - perioada unui mandat." (Iliescu, p. 148).

Aceşti politicieni sunt cei aleşi să reprezinte majoritatea, de unde şi denumirea democraţie'reprezentativă.

Democraţia liberă este de asemenea întâlnită şi în cadrul politicii moderne, sub forma referendumului.

Politica modernă a consacrat principiile limitării constituţionale a puterii, a separaţiei şi controlului reciproc al puterilor: legislativă, executivă şi judecătorească şi a obligaţiei puterii de a respecta drepturile şi libertăţile cetăţeneşti pentru a evita acumularea excesivă de putere a celor aleşi de majoritate. De asemenea, democraţia modernă admite principiul majorităţii, dar pentru a evita o „tiranie a majorităţii", consacră principiul respectării obligatorii a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti ale minorităţii.

Democraţia modernă nu depinde numai de aspectele sociale şi economice, ci şi de modul în care sunt constituite instituţiile. Partidul politic se constituie şi acţionează pe baza voluntariatului. Obiectivul fundamental este problema puterii. într-un stat democratic lupta pentru putere este o luptă între partide, între doctrinele şi programele politice promovate de acesta. Partidul politic este o „organizaţie alcătuită din indivizi care sunt uniţi prin aceeaşi concepţie ideologică, subscriind la un set comun de valori care acţionează pentru cucerirea puterii şi aplicarea în actul de guvernare a propriei lor politici. (Tănăsescu, p.74)

O funcţie importantă a partidului este cea politică. Acesta face distincţia între partidele aflatele la putere şi cele din opoziţie. Cele aflate la putere au un rol major în constituirea şi funcţionarea principalelor instituţii statale, iar cele din opoziţie au rolul de a obliga guvernul să-şi explice intenţiile şi acţiunile, să facă permanent cunoscute punctele de vedere ale minorităţii, să demonstreze faptul că pot exista politici alternative la orice iniţiativă guvernamentală.

O anume departajare a partidelor se face şi după plasamentul pe care îl au în sistemul de partide: „partide de extreme (de dreapta - fasciste, de stânga - comuniste), de dreapta (conservatoare, creştin-democratice etc), de centru - dreapta (unele partide liberale, populare etc ), de centru, de centru - stânga (unele partide socialiste, social-democrate), de stânga. Partidul politic este o „organizaţie al cărui obiectiv final este cucerirea sau influenţarea puterii guvernamentale, în vederea promovării intereselor politice, economice, ideologice, culturale ale unor grupuri." (Vlăsceanu, p.29)

Mai multe partide politice formează un sistem de partide. Reprezentativitatea unui partid şi a unui sistem de partide este posibilă doar într-un regim democratic. Altfel spus, doar un stat democratic poate asigura mediul propice în ceea ce priveşte reprezentativitatea partidelor politice. Regimurile dictatoriale au un sistem monopartidist. Existenţa unui singur partid duce la manipulare şi la înlocuirea funcţiilor pe care le are statul, ca instituţie politică, de către acesta. Din acest motiv, existenţa mai multor partide caracterizează regimurile democratice. într-un astfel de sistem, „partidul politic are următoarele funcţii:

  • avansează programe pentru soluţionarea problemelor existente în societate;
  • adoptă o doctrină;
  • acţionează ca factor de socializare politică;
  • asigură conducerea politică prin actul de guvernare;
  • articulează şi dă coerenţă intereselor majorităţii prin convertirea lor în acte sau politici publice- (Tănăsescu, p 112)

Participarea partidelor politice în viaţa politică a unui stat este reglementată prin lege. Un exemplu este şi situaţia României în timpul dictatutii comuniste, când singurul partid legal era cel comunist, restul fiind scoase în afara legii. Partidele trebuie să prezinte un program clar şi coerent alegătorilor, care aleg candidaţii în funcţie de acest program. Acest program politic reprezintă principalul instrument al partidului.

Partidele politice şi pluripartidismul alcătuiesc elementul central al democraţiei. Pentru a exista guvernarea de către popor şi pentru popor, democraţia reprezintă cadrul în care reprezentanţii aleşi pot conduce şi pot realiza politicile publice necesare.

Pluripartidismul poate apărea şi exista doar într-un sistem democratic şi într-un cadru legislativ care să permită înfiinţarea partidelor. în cazul dictaturilor, pluripartidismul nu-şi are locul, deoarece în acest tip de regim există un singur partid care de cele mai multe ori înlocuieşte funcţiile instituţiei statului, devenind în acelaşi timp şi cel mai important mijloc de manipulare.

Sistemele de partide şi partidele politice au o influenţă majoră asupra regimului unui stat. Unipartidismul favorizează regimurie totalitare şi dictatoriale, pe când multipartidismul este elementul de bază al democraţiei.

Concluzie:

Într-un regim politic democrat reprezentativ, partidele politice sunt vectori ai democraţiei. Aceste partide politice sunt esenţiale pentru funcţionarea democraţiei întrucât ele sunt nu numai instrumente pentru cucerirea puterii prin alegeri regulate, echitabile şi transparente, ci şi locuri unde apar idei şi propuneri concrete înainte de elaborarea programelor alternative de guvernare. Ele constituie, în acelaşi timp, mijloace datorită cărora indivizii reflectează asupra chestiunilor publice, îşi exprimă nemulţumirile lor sau îşi exprimă susţinerea actelor guvernamentale.

Bibliografie:

  1. Giddens, Anthony - Sociologie, Editura All, Bucureşti, 2000;
  2. Goodin, Robert E., Klingermann, Hans-Dieter (coord)- Manual de ştiinţă politică, Editura Polirom, Bucureşti 2005;
  3. Iliescu, Adrian-Paul - Introducere înpolitologie, Editura Big All, Bucureşti, 2005; Tănase, Florian - Doctrine şi instituţii politice, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2004;
  4. Zamfir, Cătălin; Vlăsceanu Lazăr - Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993.