Pin It

Administraţie publică

Dicţionarul limbii române reţine pentru verbul „a administra” explicaţia: a conduce, a cârmui, iar pentru „administraţie” – totalitatea autorităţilor administrative existente într-un stat, secţie sau serviciu, care se ocupă de problemele administrative ale unei instituţii sau ale unui agent economic agent economic[1].

În limbajul curent termenul „administraţie” este utilizat in mai multe sensuri. Astfel, prin administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activitaţii puterii executive a statului; sistemul de autoritaţi publice care înfaptuiesc puterea executivă; şi nu în ultimul rând, Administraţia, ca instituţie, scrisă cu majusculă, cuprinde deopotrivă structura şi activitatea sa şi are drept scop îndeplinirea sarcinilor primite de la puterea politică, precum şi satisfacerea intereselor generale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor,

Conceptul de administraţie publică, în orice situaţie fie ea clasică, fie modernă, reprezintă in esenţă un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de el, în fapt, de realizarea a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin acţunea puterii publice[2].

În acelaşi timp, aşa după cum se menţionează şi în literatura română de specialitate, cât şi în cea străină, administraţia publică are un dublu sens, unul de organizare respectiv unul de activitate.

În primul sens, prin administraţie publică se întelege ansamblul organelor (autorităţi, servicii, instituţii) care pe baza şi în executarea legii realizează o activitate specifică. Concepută ca un sistem de organizare, administraţia publică este alcătuită dintr-o serie de elemente componente, bine structurate, cu atribuţii diferite, care conlucreaza între ele, (de exmplu Preşedintele României, Guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, serviciile descentralizate, autoritaţile autonome ale administraţiei publice locale etc.). Aşadar, sub aspect organizatoric, administraţia publică constă într-un ansamblu de autorităţi publice prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile sau în limitele legii, se prestează servicii publice.

Cel de al doilea sens, cel material, semnifică activitatea desfăşurată de componentele administraţiei publice care are drept obiect activitatea de organizare a executării şi executarea în concret a legilor, cu o finalitate ce presupune satisfacerea unor nevoi şi interese generale ale colectivitaţilor umane prin asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prin executarea unor prestaţii către particulari, executare ce aparţine fie în exclusivitate unor organisme statale, fie alături de acestea şi unor autoritaţi autonome alese.

Evocarea celor două sensuri ale noţiunii de administraţie publică ridică în mod inevitabil, problema organismelor care o înfăptuiesc, denumite generic structuri administrative, în legislaţie şi implicit în doctrină fiind utilizată când noţiunea de autoritate a administraţiei publice, când cea de organ al administraţiei publice.

Se pot deduce cateva din trăsăturile administraţiei publice, şi anume:

- este o activitate realizată în principal de autorităţi executive şi administrative numite autorităţi ale administraţiei publice;

- este o activitate de aducere la îndeplinire a legii sau după caz, de organizare sau realizare efectivă a serviciilor publice;

- este o activitate ce se realizează în regim de putere publică, prin intermediul prerogativelor constituţionale sau legale ce fac să prevaleze interesul public.

Din punct de vedere material, administratia publica se realizeaza printr-o multitudine de forme organizatorice care alcatuiesc sistemul acesteia. Acest angrenaj este la randul sau un subsistem al organizarii sociale a societatii globale.

Volumul si diversitatea mecanismelor relationale din cadrul unei administratii publice locale, dar mai ales cele existente intre acestea si ceilalti parteneri sociali din cadrul teritoriului - mediul de afaceri, serviciile publice descentralizate, organisme neguvernamentale, diverse alte institutii etc. -, aceste aparent vizibile sisteme de legaturi difera de la o localitate la alta, natura lor fiind influentata, in afara cadrului legal care trebuie obligatoriu respectat, de complexitatea problemelor ce se cer solutionate intr-o anumita perioada de timp.

            Afaceri publice

Administraţia centrală sau locală, organismele legislative sau juridice trebuie să comunice şi să explice activitatea desfăşurată în faţa contribuabililor. Această activitate trebuie să îi ajute pe cetăţeni să beneficieze de serviciile oferite.

Banul public este gestionat prin intermediul afacerilor publice.

Autoritatea publică din stat, centrală sau locală, desfăşoară o varietate de servicii publice. Serviciul public este destinat consumului public, de el beneficiind doar acele persoane care pot contribui la finanţarea sa. Un bun sau un serviciu public este, de regulă, accesibil publicului larg şi este finanţat din fonduri publice. Conform statutului său, producerea sau executarea bunului/serviciului public nu se realizează în scopul obţinerii de profit, ci din consideraţii de strategie socială, politică, economică sau legislativă.[3]

 

[1] DEX www.dex-online-ro.ro

[2]Dana Apostol Tofan - Drept administrativ. Partea I – Universitatea “Dunărea De Jos”, Facultatea de Administraţie Publică, Galaţi, 2007

[3] E. Stoica, Descentralizarea financiară a serviciilor publice locale, Bucureşti, Editura Darco, 2004, pag. 3