Constituţia României reglementează această materie în Secţiunea I, a cap. V Administraţia publică, din cadrul Titlului III - Autorităţile publice (art.116-119).
In sistemul constituţional actual, administraţia publică centrală de specialitate are două componente, şi anume:
- administraţia publică subordonată Guvernului, alcătuită din structuri administrative subordonate direct acestuia sau aflate în subordinea ministerelor;
- autorităţile administrative autonome, constituite conform art.116 alin.3 din Constituţie.
Administraţia ministerială desemnează structurile administrative subordonate direct Guvernului, numite ministere sau purtând alte denumiri: agenţii, departamente, oficii, comitete, consilii etc., indiferent dacă cei care le conduc fac sau nu parte din Guvern (potrivit art. 101 alin.(3) din Constituţie, Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică).
În Capitolul V al Titlului III din Constituţie sunt avute în vedere autorităţi publice care desfăşoară exclusiv o activitate de natură administrativă. Aşa cum s-a arătat, Guvernul, emite pe lângă acte de guvernare specifice executivului, şi acte administrative, realizând administraţie statală, ca dimensiune a administraţiei publice.
Administraţia publică centrală de specialitate se realizează numai ca administraţie statală, iar structura acesteia cuprinde autorităţi guvernamentale subordonate şi autorităţi autonome. Cele guvernamentale, la rândul lor, se împart în două categorii, după cum raporturile de subordonare faţă de Guvern sunt directe sau indirecte (prin intermediul unui minister).
Oricât de multă autonomie ar avea autorităţile administrative autonome centrale, acestea fiind autorităţi de stat, actele lor fac obiectul acţiunii în justiţie, conform dispoziţiilor art. 52 din Constituţie şi ale Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
- Ministerele
Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.
Ministerele se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituţiei şi Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.
Numărul, denumirea şi competenţa ministerelor nu sunt stabilite în mod expres nici prin Constituţie şi nici printr-o lege cadru. De la un guvern la altul acestea pot să varieze, în funcţie de obiectivele urmărite de guvernul respectiv, de cerinţele sociale pe care trebuie să le satisfacă statul în acea perioadă.
Ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, la învestitură.
Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Ministerele au personalitate juridică şi au sediul în municipiul Bucureşti.
- Organizarea ministerelor
Rolul, funcţiile, atribuţiile, structura organizatorică şi numărul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanţa, volumul, complexitatea şi specificul activităţii desfăşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În fiecare minister se organizează cabinetele demnitarilor, cu personal propriu, căruia nu i se aplică prevederile legii privind statutul funcţionarului public. Ministerele pot înfiinţa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curţii de Conturi.
Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice, care funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale.
Înfiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale, obiectul de activitate, structura organizatorică, numărul şi încadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor şi funcţiile de conducere ale acestora se aprobă prin ordin al ministrului, respectiv al conducătorului organului de specialitate în subordinea căruia aceste servicii sau organe îşi desfăşoară activitatea.
Ministrul numeşte şi eliberează din funcţie conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului. Conducătorii serviciilor publice descentralizate se numesc şi se eliberează din funcţie de către ministru, cu avizul consultativ al prefectului.
- Atribuţiile generale ale miniştrilor
Miniştrii îndeplinesc în domeniul lor de activitate, următoarele atribuţii generale:
- organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituţiilor publice şi a agenţilor economici;
- iniţiază şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern;
- acţionează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrată celei de dezvoltare economico-socială a Guvernului;
- fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
- urmăresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat;
- reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte şi cu alte înţelegeri stabilite în acest scop, şi dezvoltă relaţii de colaborare cu organe şi organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale ce interesează domeniul lor de activitate;
- iniţiază şi negociază, din împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului, în condiţiile legii, încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale propun întocmirea formelor de aderare la cele existente;