Pin It

Administraţia publică are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele generale ale societăţii organizate în stat şi care sunt formulate în legi de către organele puterii legiuitoare, precum şi executarea hotărârilor judecătoreşti, date în temeiul legii.[1]

Caracterizând administraţia publică drept o activitate în principal organizatorică, se desprinde poziţia sa de intermediar între planul conducerii politice şi planul în care se realizează valorile politice, deciziile politice.

Administraţia publică, în statul de drept, reprezintă principala pârghie prin care se realizează valorile stabilite la nivelul palierului politic[2]. Ea trebuie să fie continuă, omniprezentă, promptă şi energică, deoarece reprezintă necontenit statul, atât în interior cât şi în exterior. Noţiunea de administraţie are mai multe accepţiuni, în limbajul curent, a administra înseamnă a conduce, a organiza, a dirija activităţi publice şi particulare.

Administraţia constă într-o activitate raţională şi eficientă de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare în scopul obţinerii unor rezultate maxime cu eforturi minime.

Complexitatea cerinţelor sociale, ridică în faţa administraţiei o serie de probleme, care trebuie rezolvate. Societatea cunoaşte un proces continuu de multiplicare şi diversificare a sarcinilor administraţiei, care impune necontenite îmbunătăţiri şi perfecţionări în structura şi activitatea administraţiei, prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne. Doctrina consideră că în conţinutul complex al administraţiei se cuprind imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla[3].

Noţiunea de administraţie este mai largă decât aceea de administraţie publică, ea cuprinzând şi administraţia particulară. Ca orice activitate umană, atât administraţia publică cât şi administraţia particulară urmăresc un scop, utilizând anumite mijloace.

Spre deosebire de administraţia privată, administraţia publică urmăreşte satisfacerea interesului public, a utilităţii publice, a binelui comun, în mod dezinteresat, inclusiv prin realizarea de servicii publice.

 

Scopul activităţii administraţiei publice este atât satisfacerea, în mod regulat şi continuu, a unor cerinţe esenţiale, comune întregii colectivităţi umane, care exced prin amploarea lor posibilităţile particularilor, cât şi satisfacerea unor cerinţe care, prin natura lor, sunt nerentabile şi nimeni nu s-ar oferi să le asigure.

Noţiunea de administraţie publică este susceptibilă de a căpăta două sensuri: unul material şi unul formal[4].

In sens material, administraţia publică reprezintă o activitate de organizare a executării şi de executare în concret a legii, realizată prin acţiuni cu caracter de dispoziţie sau acţiuni cu caracter de prestaţie, de către autorităţile care compun acest sistem în vederea satisfacerii intereselor generale, scop care organizează şi asigură buna funcţionare a serviciilor publice şi execută anumite prestaţii către populaţie[5].Prin activităţile executive cu caracter de dispoziţie se organizează executarea legii, stabilindu-se reguli de conduită pentru terţi. Aceste activităţi se realizează prin acte juridice, operaţiuni administrative, fapte materiale înfăptuite de titularii funcţiilor publice din sistemul organelor administraţiei publice.

Administraţia publică, ca activitate excede sfera organelor care alcătuiesc sistemul de organizare respectiv, aceasta putând fi regăsită şi în sistemul puterii legiuitoare sau judecătoreşti, precum şi în cel al unor organizaţii nestatale care organizează executarea şi execută în concret legea[6]

În sens formal, structural sau organic administraţia publică poate fi înţeleasă ca un sistem de organe ( ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice), cuprinzând diverse structuri administrative care realizează activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legii.

Administraţia publică, în sensul de sistem de organe ale statului, este alcătuită din: Preşedintele României, Guvern, ministere şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, serviciile lor descentralizate în judeţe, prefectul şi autorităţile administraţiei publice locale[7].

Pentru A. Iorgovan, administraţia publică reprezintă ansamblul activităţilor Preşedintelui, Guvernului, autorităţilor administraţiei autonome centrale, autorităţilor administraţiei autonome locale si, după caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în


regim de putere publică, se aduc la îndeplinire publică legile sau, in limitele legii, se prestează servicii publice[8].

Domeniul administraţiei publice locale este reglementat în primul rând în Constituţie (art.120.123), care conţine dispoziţii cu rang de principii de bază, în Legea generală a administraţiei publice locale nr.215/2001[9], precum şi în numeroase legi speciale, dintre care amintim doar Legea prefectului nr. 340/2004, Legea nr .393/2004 privind statutul aleşilor locali, Legea nr.67/2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei locale.

 

[1]   '*** Curs de drept administrativ, SNSPA, coordonator loan Alexandru, Editura Economică, 2002, p. 402

[2]   Emil Bălan, Elemente de drept administrativ, Ed. Trei, 1999, p.9

[3]    Mihai T. Oroveanu, Tratat de Drept administrativ, Editura Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir", Bucureşti, 1994, p. 15.

[4]   Al. Negoiţă, Drept administrativ, Ed. „Sylvi", Bucureşti, 1996, p. 5

[5]A. Trăilescu, Tratat elementar de drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p. XV

[6]   Al. Negoiţă, Drept adminstrativ si ştiinţa administraţiei, Ed. AtlasLex, Bucureşti, 1993

[7]   A. Trăilescu, Tratat elementar de drept administrativ, Ed. ALL BECK, 2002, p. XV

[8]   A. Iorgovan, Drept administrative. Tratat elementar, voi. I, Ed. Hercules, 1993, p. 85-86

[9]    Publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificările şi completările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2001; Legea nr. 738/2001; Legea nr. 216/2002; Legea nr. 161/2003; Legea nr. 141/2004; Legea nr. 340/2004; Legea nr. 393/2004; Legea 286/2006.