Administrație publică

Conform art.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003, Cariera în funcţia publică

cuprinde ansamblul situaţiilor juridice şi efectele produse, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport, în condiţiile legii. Modalităţile de dezvoltare a carierei în funcţia publică sunt promovarea într-o funcţie publică superioară şi avansarea în gradele de salarizare.

Pentru învestirea cu o funcţie publică, persoana care aspiră la aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii (Art.49- Legea nr. 188/1999):

1. are cetăţenia română şi domiciliul în România;

În prezent, această condiţie rezultă din dispoziţiile art. 16 (3) din Constituţie unde se arată că funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară.

Conţinutul disp. art. 16 (3) din Constituţie referitoare la cetăţenia română exclusivă şi la domiciliul în ţară vizează atât funcţiile publice cât şi demnităţile publice, deopotrivă pe cele civile şi militare, şi se referea atât la ocuparea şi promovarea, cât şi la exerciţiul propriu-zis. Această condiţie este de altfel în legătură cu obligaţia constituţională de fidelitate faţă de ţară şi cu limitele în care funcţionarul public îşi poate exercita dreptul la opinie.

1. cunoaşte limba română, scris şi vorbit;

Această condiţie are la bază reglementarea prevăzută în art. 13 din Constituţie potrivit căreia în România limba oficială este limba română, şi că nu se poate vorbi de funcţii publice în afara oficialităţii.

1. are vârsta de minim 18 ani împliniţi;

Legiuitorul a prevăzut expres împlinirea acestei vârste, considerând că în acest moment o persoană fizică are discernământul faptelor sale. Cu toate acestea nu este suficient ca o persoană să fi împlinit vârsta de 18 ani sau mai mult, ci să aibă efectiv discernământ şi să nu fie declarată interzis- judecătoreşte, pentru că în acest ultim caz, deşi vârsta de 18 ani îndreptăţeşte persoana la deplină capacitate de exerciţiu, în realitate nu o are.

1. are capacitate deplină de exerciţiu;

O altă condiţie este ca persoana să aibă capacitatea deplină de exerciţiu pentru exercitarea drepturilor şi obligaţiilor, capacitate pe care o dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani. Prin lege specială se poate prevedea însă o vârstă mai mare, pentru ocuparea unei funcţii publice.

1. are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, stare de sănătate atestată pe bază de examen medical de specialitate.
2. îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică respectivă.

Pentru a avea un “corp al funcţionarilor de profesie” în administraţia publică, trebuie ca funcţionarul public să aibă studii în specialitatea funcţiei şi nu “studii”, fie că sunt superioare sau medii. În prezent, pentru unele funcţii publice se cer studii superioare, pentru altele studii medii sau generale, iar pentru alte funcţii se cere o anumită specialitate cum ar fi arhitect, inginer, economist, jurist etc. Condiţia studiilor superioare administrative în condiţiile în care au fost create instituţii de învăţământ superior în profilul administraţie publică, de nivel universitar, de lungă şi scurtă durată, precum şi instituţii de învăţământ postuniversitar cu durata de până la 2 ani. Instituţiile menţionate sunt atât de stat cât şi particulare, dar autorizate de stat.

1. Îndeplineşte condiţiilor specifice pentru ocuparea funcţiei publice

Pentru a fi numit într-o funcţie publică se poate cere, potrivit legii, îndeplinirea şi a altor condiţii specifice cum sunt cele referitoare la vârstă, aptitudini, efectuarea unui stagiu de specialitate, cunoaşterea uneia sau mai multor limbi străine, să nu facă parte din partide politice, etc.

1. nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciu, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals sau a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
2. nu a fost destituită din funcţia publică în ultimii şase ani.
3. j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.

Prin poliţie politică se înţelege conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 187/1999^[1] “toate acele structuri ale securităţii, create pentru instaurarea şi menţinerea puterii totalitar- comuniste, precum şi pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

Ocuparea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs (Art. 49¹- Legea nr. 188/1999)

Condiţiile de participare şi procedura de organizare a concursului vor fi stabilite:

• de către comisia de concurs prevăzută la art.19¹ alin.(2) - Legea nr. 188/1999, pentru înalţii funcţionari publici;
• de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante, cu excepţia funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu;
• de către autorităţi şi instituţii publice din administraţia publică centrală şi locală, pentru ocuparea funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu, precum şi pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie şi respectiv, funcţiile publice specifice vacante, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
• de către Institutul Naţional de Administraţie, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pentru admiterea la programele de formare specializată în administraţia publică, organizate în scopul numirii într-o funcţie publică.

Numirea într-o funcţie publică se face, de regulă, prin concurs, în ordinea descrescătoare a mediilor obţinute. În cazul în care, din diferite motive, pentru ocuparea unei funcţii publice vacante se prezintă un singur candidat şi urmare acestui fapt nu se poate organiza concurs, numirea persoanei se poate face şi în urma promovării examenului (sistemul concursului sau examenului sunt cele mai adecvate).

S-a apreciat astfel că modul cel mai bun de testare a cunoştinţelor şi aptitudinilor celor care doresc să ocupe funcţii publice, este concursul.

Persoanele care participă la concurs trebuie să îndeplinească condiţiile de vechime în specialitatea funcţiilor publice, prevăzute de prezenta lege. Procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor s-a stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

Principiile care stau la baza organizării şi desfăşurării concursurilor, stipulate în

art. 49¹ alin. 3 din Legea nr. 188/1999 modificată şi completată şi art.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 sunt:

1. competenţa, principiu potrivit căruia persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcţie publică trebuie să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării funcţiei publice respective;
2. competiţia, principiu potrivit căruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii publice se face prin concurs sau examen;
3. egalitatea de şanse, prin recunoaşterea vocaţiei la carieră în funcţia publică a oricărei persoane care îndeplineşte condiţiile stabilite potrivit legii;
4. profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcţiei publice se face cu respectarea principiilor prevăzute de lege;
5. motivarea, principiu potrivit căruia, în vederea dezvoltării carierei, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să identifice şi să aplice, în condiţiile legii, instrumente de motivare morală şi materială a funcţionarilor publici, precum şi să sprijine iniţiativele privind dezvoltarea profesională individuală a acestora;
6. transparenţa, principiu potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţie tuturor celor interesaţi informaţiile de interes public referitoare la cariera în funcţia publică.

Condiţiile de desfăşurare a concursului vor fi publicate în Monitorul Oficial, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. Anunţul conţine în mod obligatoriu:

1. denumirea şi sediul autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a concursului;
2. locul, data şi ora desfăşurării concursului;
3. denumirea, categoria, clasa şi gradul funcţiei publice pentru care se organizează

concurs;

1. condiţiile generale de participare;
2. data până la care se pot depune dosarele de înscriere;
3. numărul de telefon de unde se pot afla informaţii suplimentare.

Concursul va consta în selectarea dosarelor de înscriere, o proba scrisă şi o probă orală sau interviu.

Selectarea dosarelor de înscriere reprezintă o etapă eliminatorie şi constă în verificarea de către comisia de concurs a îndeplinirii condiţiilor de ocupare a funcţiei publice vacante pe baza actelor depuse şi a formularului de înscriere.

Proba scrisă constă în redactarea, în prezenţa comisiei, a unei lucrări scrise sau în completarea unui test grilă. Interviul se susţine în faţa comisiei de concurs, de regulă în aceeaşi zi cu proba scrisă, dar nu mai târziu de 3 zile de la data susţinerii acesteia. Trebuie menţionat faptul că sunt interzise adresarea unor întrebări care pot fi interpretate ca forme de discriminare. Probele scrise şi orale vor fi notate cu note de la 1 la 10 de fiecare membru al comisiei de examinare, nota finală a concursului fiind dată de media aritmetică a notelor finale acordate la cele două probe.

Pentru a fi declaraţi admişi candidaţii trebuie să obţină la fiecare probă cel puţin nota

1. Sunt declaraţi admişi, în limita funcţiilor publice vacante scoase la concurs, candidaţii care au obţinut notele finale cele mai mari, dar cel puţin egale cu nota minimă de promovare a concursului. La medii egale, comisia va stabili candidatul reuşit în raport cu datele personale cuprinse în recomandări sau cu cele referitoare la nivelul studiilor de bază sau suplimentare (doctorat, cursuri postuniversitare s. a.).

Comunicarea rezultatelor selectării dosarelor şi a rezultatelor finale ale concursului se face de către compartimentele de resurse umane prin afişare la sediul instituţiei publice şi prin scrisoare recomandată ori prin înştiinţare scrisă luată la cunoştinţă prin semnătură, în termen de 24 de ore de la data transmiterii rezultatelor de către comisia de concurs.

Candidaţii nemulţumiţi de rezultatul concursului pot depune contestaţie în termen de 5 zile de la afişarea rezultatelor la comisia de soluţionare a contestaţiilor. În cazul în care contestaţia privind rezultatele finale ale concursului este respinsă, candidaţii se pot adresa instanţei de contencios administrativ.

Concursurile organizate cu nerespectarea prevederilor H.G. nr. 1029/2003 sunt nule de drept, declararea nulităţii revenind instanţei de contencios administrativ. Persoanele vinovate pot răspunde disciplinar, material sau penal.

^[1]    Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, publicată în M.Of. Partea I, nr. 603/09.12.1999