Funcţionarii publici, au unele obligaţii comune cu cele ale salariaţilor pe bază de contract individual de muncă, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, respectarea disciplinei muncii, ridicarea nivelului de cunoştinţe etc..
Funcţionarii publici au însă şi obligaţii legate de profesia pe care o exercită şi de funcţia pe care o ocupă (art. 41 şi urm. din Legea nr. 188/1999): Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea, îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.
Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor. Funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege.
Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi politice în timpul programului de lucru. Funcţionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice.” (art. 42 din Legea nr. 188/1999).
Cea mai importantă obligaţie este cea de subordonare a funcţionarilor ierarhic inferiori faţă de funcţionarii ierarhic superiori (art. 43 din Legea nr. 188/1999).
Legat de obligaţia de subordonare, funcţionarii publici trebuie să execute ordinele funcţionarilor superiori cu excepţia celor care sunt ilegale.
Un astfel de ordin nu trebuie executat de funcţionarul ierarhic inferior. Trebuie să fie arătat în scris, celui care l-a emis sau superiorului ierarhic al emitentului, motivul pentru care refuză să execute ordinul respectiv.
Dacă funcţionarul public care a dat dispoziţia stăruie în executarea acesteia, va trebui să o formuleze în scris. În această situaţie, dispoziţia va fi executată de cel care a primit-o (art. 43 alin. 2 din Legea nr. 188/1999).
În cazul în care execută un ordin ilegal, fără a respecta dispoziţiile amintite, funcţionarul este ţinut să răspundă, în oricare dintre formele de răspundere juridică, alături de emitentul actului.
O altă obligaţie este aceea de a păstra secretul de stat şi de serviciu (art. 44 din
Legea nr. 188/1999), atât în interiorul instituţiei în care lucrează, cât şi în afara acesteia: “Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public.”
Corelată cu această obligaţie este şi aceea de discreţie profesională, de confidenţialitate în raport cu colegii de serviciu, în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei.
O altă obligaţie este aceea de a avea o comportare corespunzătoare, nu numai în interiorul instituţiei, ci şi în afara ei, comportare care să asigure prestigiul funcţiei (art. 41 din Legea nr. 188/1999).
Această obligaţie presupune şi pe aceea de a nu avea îndeletniciri în afara serviciului care să fie contrare funcţiei pe care o îndeplinesc.
Prin urmare, funcţionarii publici sunt obligaţi să-şi consacre activitatea profesională pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin potrivit funcţiei încredinţate în vederea realizării obiectivelor instituţiei în care sunt numiţi şi servirii binelui public.
De asemenea, sunt obligaţi să-şi îndeplinească cu corectitudine, fidelitate şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu prevăzute în legi şi regulamente.
Au, totodată, datoria să furnizeze publicului, în cadrul serviciului, informaţiile cerute, cu respectarea obligaţiei de păstrare a secretului de stat, a celui profesional (de serviciu) şi a obligaţiei de discreţie profesională.
“Este interzis funcţionarilor publici ca direct sau indirect să solicite, să accepte sau să facă să li se promită pentru ei sau pentru alţii, în considerarea situaţiei lor oficiale, daruri sau alte avantaje “(este vorba de infracţiunile de luare de mită şi primirea de foloase necuvenite).
La numirea într-o funcţie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, declaraţia de avere. Declaraţia de avere se actualizează anual, potrivit legii. (art. 46 alin. 2 din Legea nr. 188/1999).
Totodată, funcţionarilor publici le este interzis să primească cereri a căror
rezolvare nu intră în competenţa lor şi care nu le sunt repartizate de şefii ierarhici, ori să intervină pentru soluţionarea lor, interdicţie prevăzută de disp. art. 47 din Legea nr. 188/1999 (este vorba de infracţiunea de abuz în serviciu şi de cea de trafic de influenţă).
Funcţionarii sunt obligaţi să colaboreze la aducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi să se suplinească în caz de absenţă în cadrul specialităţii lor, cu obligarea păstrării discreţiei profesionale sau a secretului de serviciu.
Funcţionarii publici sunt obligaţi să urmeze forme de perfecţionare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau alte instituţii abilitate potrivit legii, a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an.
Conform Art.481-Legea nr.188/1999 “Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai, regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii.”