Potrivit disp. art. 69 din Legea nr. 188/1999, încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie (intenţie sau culpă) a îndatoririlor de serviciu, atrage răspunderea lor disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.
Această formă de răspundere intervine pentru încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici, indiferent de funcţia pe care o ocupă, a îndatoririlor de serviciu, încălcare ce constituie abatere disciplinară. “încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora”.
În conformitate cu disp. art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, sunt abateri disciplinare:
- întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
- neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
- absenţe nemotivate de la serviciu;
- nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
- intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
- nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
- manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;
- desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
- refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
- j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
- k) stabilirea de către funcţionarii publici de execuţie de relaţii directe cu petenţii în vederea soluţionării cererilor acestora.
Sancţiunile cu caracter general prevăzute în art. 70 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 pentru săvârşirea abaterilor disciplinare amintite, sunt: a) mustrare scrisă ; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20%, pe o perioadă de 1-3 luni; c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani; d) trecerea într-o funcţie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; e) destituirea din funcţie.
Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.
Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 70 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea conducătorului compartimentului în care funcţionează cel în cauză. Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit b)-e) se aplică de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină.
Sancţiunile disciplinare pentru înalţii funcţionari publici se aplică prin decizie a primului-ministru, prin ordin al ministrului ori, după caz, al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice centrale, pentru cei prevăzuţi la art. 11 lit.g), la propunerea comisiei de disciplină.
Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces verbal.
În cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice se constituie comisii de disciplină. În funcţie de numărul funcţionarilor publici din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, comisia de disciplină se poate constitui pentru o singură autoritate sau instituţie publică sau pentru mai multe. (art.72-Legea nr.188/1999)
Pentru evidenţierea situaţiei disciplinare a funcţionarului public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administrează (Art. 741. -Legea nr.188/1999).
Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate în condiţiile legii. Cazierul administrativ este necesar în următoarele cazuri:
- desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcţionarilor publici;
- desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în comisia de disciplină;
- desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară;
- ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere;
- în orice alte situaţii prevăzute de lege.
Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează (art.75-Legea nr.188/1999):
- în termen de 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 70 alin. (3) lit. a);
- în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 70 alin. (3) lit. b)-d);
- în termen de şapte ani de la aplicarea sancţiunii prevăzută la art. 70 alin. (3) lit. e).
Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se constată prin
act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
- Răspunderea contravenţională
Acest tip de răspundere este o formă specifică dreptului administrativ şi cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementează răspunderea celor ce nesocotesc dispoziţii de drept administrativ, în raporturile dintre autorităţile publice administrative, precum şi dintre acestea şi particulari (persoane fizice sau juridice).
Condiţia esenţială pentru angajarea răspunderii contravenţionale este săvârşirea unei contravenţii.
Contravenţia este definită în art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, ca fiind fapta săvârşită cu vinovăţie care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea şi care este prevăzută şi sancţionată prin lege şi alte acte normative ale organelor anume prevăzute de lege.
Răspunderea contravenţională angajează aplicarea unor sancţiuni, precum avertisment, amenda contravenţională, închisoare contravenţională.
Potrivit disp. art. 76 din Legea nr. 188/1999, răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numit funcţionarul public sancţionat.
- Răspunderea civilă
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 188/1999 răspunderea civilă a funcţionarilor publici se angajează:
- pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;
- pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
- pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
În art. 78 din Statut se arată că repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 77 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare, funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de trei ani de la data producerii pagubei.
- Răspunderea penală
Conform dispoziţiilor art. 79 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 răspunderea funcţionarilor publici pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului, sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupa se angajează potrivit legii penale.
Acest tip de răspundere a funcţionarilor publici este cea mai gravă formă a răspunderii şi intervine pentru săvârşirea unor fapte ce prezintă un pericol deosebit şi care sunt denumite infracţiuni.
Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale. În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 49 lit. h), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.
In cazul în care un funcţionar public a fost condamnat penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca sa, conducătorul instituţiei publice este obligat să-l destituie din funcţie, aşa cum prevăd disp. art. 94 din Legea nr.188/1999.
În cazul destituirii din funcţie, funcţionarul public poate cere instanţei de contencios administrativ anularea ordinului sau a dispoziţiei de destituire din funcţie, în termen de 30 de zile de la comunicare.