Secţiunea a 2-a a Capitolului IV al Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, este intitulată: „Serviciile publice ale comunei, oraşului şi aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale”, iar în cuprinsul articolelor din această secţiune, sunt utilizate sintagmele „servicii publice ale comunei sau oraşului”. Este vorba despre două categorii de servicii publice locale:
- servicii publice organizate de autorităţile administraţiei publice locale;
- servicii publice subordonate autorităţilor administraţiei publice locale.
Categorii de servicii publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale pot înfiinţa servicii publice în condiţiile Legii nr. 215/2001 în orice domeniu de activitate. Pentru funcţionarea normală a oricărei comunităţi, sunt necesare o serie de activităţi specifice de interes general, cum ar fi alimentarea cu apă, transportul de energie termică, distribuirea gazelor, canalizare, salubritate etc. Aceste activităţi care satisfac interese generale trebuie asigurate de către autorităţile publice locale în virtutea faptului că ele răspund faţă de cetăţenii care le-au desemnat pentru a le reprezenta interesele.
Ca atare, serviciul public este mijlocul administraţiei prin care se prestează cetăţenilor servicii de interes general, în regim de putere politică.
În România înfiinţarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorităţilor deliberative, respectiv al consiliilor locale, iar organizarea şi funcţionarea lor constituie atributul autorităţilor executive, adică al primarilor. Totuşi majoritatea serviciilor publice locale sunt constituite prin deconcentrarea serviciilor publice ale administraţiei centrale la nivel local - teritorial, aflate sub controlul prefectului (reprezentatntul puterii centrale). Astfel, nu este vorba de o descentralizare exclusivă reală a serviciilor publice, ci mai exact de o deconcentrare a majorităţii serviciilor publice.
În categoria serviciilor publice locale se includ:
- servicii publice cu caracter statal (serviciul de pază, asigurat de corpul gardienilor publici; serviciul public de protecţie civilă, serviciul de autorizare a construcţiilor, serviciul de pază asigurat de corpul gardienilor publici).
- serviciile comunitare înfiinţate la nivel local, dar şi judeţean (serviciile privind evidenţa populaţiei, serviciile privind evidenţa paşapoartelor[1], serviciile pentru situaţii de urgenţă[2] şi serviciile comunitare pentru cadastru şi agricultură[3], poliţia comunitară care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii public).
- servicii publice de gospodărie comunală[4] (Apă şi canalizare; Producţia şi
distribuţia energiei termice; Salubritate[5], Transport public local de călători[6]; Drumuri şi spaţii verzi; Distribuţie energie electrică în localităţi; Distribuţie gaze naturale în localităţi).
- alte servicii publice locale - care nu fac parte din categoria serviciilor de
gospodărie comunală-( administrarea domeniului public );
- servicii publice comerciale (organizarea şi funcţionarea pieţelor
agroalimentare; serviciul de exploatare a parcajelor publice; licenţierea transportului privat de călători; expunerea firmelor şi reclamelor publicitare; organizarea şi funcţionarea cimitirelor; serviciul public de ecarisaj);
- serviciul public pentru activităţi culturale.
Principalele obiective şi priorităţi ale serviciilor publice locale din România
Pentru a atinge cele două deziderate fundamentale ale serviciilor publice de interes economic general sunt: calitate la standarde europene şi accesibilitate din partea tuturor consumatorilor fără discriminări de nici o natură, inclusive prin preţ. Aceste obiective pot fi realizate prin descentralizarea serviciilor publice şi creşterea responsabilităţii autorităţilor locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populaţiei.
[1] O.G. nr.84/3 august 2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, modificată de O.U.G nr.50/2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor
[2] Ordonanţa Guvernului nr. 88/30.08.2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, publicată în M.O. 544/01.09.2001, aprobată de Legea nr.363/2002 şi modificată de O.U.G. nr. 25/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă
[3] Ordonanţa Guvernului nr. 13/26 iulie 2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultura, publicată în M.O. nr. 461/13.08.2001
122
[4] Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală, împreună cu reglementările anterioare, respectiv Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor creează un cadru coerent, pe baza căruia se pot organiza şi administra serviciile de gospodărie comunală. Legea 326/2001 va fi abrogată de Legea nr.51/2006 - Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice la data de 21.03.2007
[5] Ordonanţa Guvernului nr. 87/30.08.2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor, care va fi abrogată de Legea nr.101/2006 la data de 8.05.2007
[6] Ordonanţa Guvernului nr. 86/30.08.2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor
123