Administrație publică

Reformele administrativ-teritoriale se află pe agenda politică a mai multor țări europene. Propunerile de reformă administrativ-teritorială au la bază o ideologie (opinii, tradiții, preferințe politice, economice și sociale) și niște interese. Despre cât de utilă este o asemenea reformă se poate discuta din mai multe puncte de vedere. Având în vedere faptul că sistemul actual de administrație publică este depășit și incapabil să facă față rigorilor timpului, majoritatea experților subliniază faptul că fără un sistem de administrație publică reformat, modern și descentralizat, fără o autonomie și democrație locală reală și conformă standardelor europene, nu poate fi asigurat niciun progres real și durabil în niciun alt domeniu de importanță vitală pentru Republica Moldova, inclusiv în cele ce vizează consolidarea instituțiilor democratice, lupta cu corupția, justiția, mediul de afaceri și dezvoltarea economică, protecția drepturilor omului etc.

Tributară a sistemului sovietic, administraţia publică locală din Republica Moldova a fost pe parcursul a mai multor decenii o administraţie supracentralizată. Odată cu implementarea  reformelor democratice a devenit imperios necesară și  reforma administraţiei publice locale. Această reformă a fost determinată de necesitatea schimbării structurii, rolului și funcţiilor administraţiei publice locale.

Organizarea și funcționarea administrației publice locale reprezintă unul dintre domeniile complexe, dar, totodată, restanțiere din cadrul procesului de reforme. Deși este un domeniu extrem de important în contextul modernizării și dezvoltării țării, importanța acestui domeniu, a fost întotdeauna în umbră și subestimată, în raport cu alte domenii precum justiția, drepturile omului, dezvoltarea economică etc. În rezultat, din cauza unui sistem politic, administrativ, financiar, economic extrem de centralizat, reformele din Republica Moldova nu avansează simțitor în domeniul administrației publice locale.

În ultima jumătate de secol, tendința europeană generală a fost de a reduce numărul autorităților administrației publice locale prin fuzionarea localităților învecinate în unități administrativ-teritoriale mai mari. Astăzi o primărie din Uniunea Europeană însumează în medie circa 5550 de locuitori, iar mai multe studii de specialitate indică un prag adecvat de minimum 5000 de locuitori pentru o administraţie locală, care ar permite folosirea eficientă a resurselor și prestarea adecvată de servicii publice.

Comunitatea experților a propus, în anul 2010, două scenarii de reformă administrativ-teritorială. Varianta de reformă într-un singur nivel prevedea crearea a peste 100 de unități administrativ-teritoriale în locul raioanelor și comunelor existente. Primăriile nou create, rurale și urbane, ar urma să fie  suficient de mari pentru a avea capacitatea de a prelua competențele de la al doilea nivel (actual). Localitatea reședință a primăriei din cadrul unității administrativ-teritoriale (oraş sau sat) trebuie să aibă peste 1500 de locuitori; distanța maximă care trebuie parcursă din orice localitate până la localitatea reședință să nu depășească 20 km; veniturile proprii pe cap de locuitor al eventualului sat-reședință trebuie să fie mai mari decât media pe țară. Trăsătura principală a sistemului cu un singur nivel este faptul că unităților administrative le este încredințat un volum semnificativ de servicii publice. Din acest motiv, ele trebuie să fie suficient de mari pentru a produce economii de scară şi o capacitate suficientă pentru a gestiona eficient serviciile descentralizate.[1]

Varianta în două nivele seamănă cu modelul implementat în R.Moldova în anul 1999, de împărțire pe județe mari, la primul nivel și comune mici formate din 2-3 localități rurale, la nivelul doi. În ceea ce priveşte al doilea nivel s-a propus ca actualele regiuni de dezvoltare (Centru, Nord, Sud, Chişinău, UTA Găgăuzia şi Transnistria) să devină regiuni administrative. Astfel, va fi evitată dublarea eforturilor de planificare şi dezvoltare, precum şi irosirea unor resurse suplimentare. În acest context, ar fi necesar să se revizuiască hotarele administrative ale regiunilor pentru a reflecta schimbările apărute în rezultatul fuzionării localităților care aparțin unor regiuni de dezvoltare diferite într-o unitate administrativ-teritorială nouă.[2]

S-a observat, pe bună dreptate, că localităţile mai mari tind să fie mai eficiente faţă de cele mai mici, ceea ce denotă faptul că o eventuală consolidare administrativ-teritorială ar avea impact pozitiv asupra eficienţei la nivel local, graţie principiului economiei de scară şi a diminuării dependenţei administrației publice centrale de Guvern. Totodată, actualul nivel de fragmentare a teritoriului Republicii Moldova, care este unul excesiv, contribuie negativ la eficienţa alocării banilor publici la nivel local. Fostele centre judeţene sunt mai eficiente decât restul localităţilor graţie concentrării infrastructurii şi a activităţii economice din perioada 1998-2002, ceea ce relevă ineficienţa măsurilor de descentralizare administrativă de până acum. Astfel, baza impozabilă, cadrul instituţional şi infrastructura nu au reuşit să se adapteze la sistemul de raioane, contribuind în majoritatea cazurilor la creşterea discrepanţei dintre responsabilităţile de jure a APL şi posibilităţile acestora de facto.[3]

Autorii studiului cu privire la opțiunile pentru reorganizarea structurii administrativ-teritoriale în Republica Moldova, realizat în anul 2015,[4]  consideră că actuala structură administrativ-teritorială a R. Moldova este extrem de fragmentată și propun organizarea unui nivel regional de guvernare (cu trei regiuni mari) în locul actualelor raioane. Totodată, pentru nivelul unu al administrației publice locale au fost identificate trei alternative de organizare: amalgamarea, cooperarea intercomunitară și descentralizarea asimetrică. Amalgamarea este un proces de comasare a mai multor unități administrativ-teritoriale învecinate într-o singură unitate administrativ-teritorială, cu o singură administrație locală. Acest proces se poate realiza pe următoarele căi:

• Amalgamarea voluntară înseamnă să se ofere unităților administrativ-teritoriale mici oportunitatea de a deveni parte sau a fi absorbite de unități învecinate, proces ce va avea ca rezultat o unitate ce va îndeplini condițiile legale minime privind viabilitatea autorităților locale, precum și alte condiții și restricții de funcționalitate.
• Amalgamarea voluntară cu o dată limită presupune că autoritățile locale pot decide liber cu cine să stabilească unități politico-administrative comune pe parcursul unei perioade date, cu o data limită scurtă. Acest model poate fi stimulativ pentru amalgamări deoarece în caz contrar autoritatea centrală va decide care UAT vor fi comasate cu un centru administrativ nou.
• Amalgamarea autorităților locale care nu îndeplinesc condițiile legale minime de viabilitate (populație mai mică de 1500 locuitori, fără capacitate administrativă). Conform datelor Ministerului Finanțelor pentru anul 2014, 255 unități administrativ-teritoriale au mai puțin de 1500 locuitori - ceea ce înseamnă 28% din totalul de 898 unități administrativ-teritoriale. O restructurare doar prin amalgamarea unităților mici va crea condiții favorabile îmbunătățirii serviciilor locale doar într-un număr limitat de localități, deoarece restructurarea nu este completă și cuprinzătoare. Există riscul ca în 4 ani populația să fie nemulțumită și să crească împotrivirea unui nou val de restructurări.
• Amalgamarea de mare eficiență (obligatorie) a nivelului întâi al administrației publice locale, însoțită de restructurarea celui de-al doilea nivel în trei guverne regionale. Amalgamarea de mare eficiență presupune amalgamarea comunităților mici în unități administrativ-teritoriale (municipalități) mari, reducând numărul total la 111 față de 898 în prezent și atingând o populație medie de 23.800 locuitori (fără Chișinău și Bălți). Acest model necesită renunțarea la raioanele existente în prezent și încredințarea noilor autorități locale a unei porțiuni semnificative a serviciilor publice. Estimările economice bazate pe acest model de amalgamare arată o reducere cu 70-80% a costurilor administrative. Acest model va necesita o perioadă de tranziție pentru a menține și apoi transforma anumite servicii administrative locale. Modelul are în vedere crearea unui nivel regional de guvernare. Cele trei regiuni propuse (Nord, Centru, Sud) au cel mai mare potențial pentru integrare regională, dezvoltare echilibrată, fezabilitate operațională, costuri administrative, birouri regionale, beneficii și finanțare UE, și îndeplinesc, de asemenea, cel mai bine criteriile UE pentru regiunile NUTS. Amalgamarea reprezintă o modalitate de a realiza economii importante, reducând cheltuielile administrative și realocând resursele eliberate în acest fel către furnizarea de servicii. Numărul mediu de angajați pentru noile primării va crește la 40 de la 5,7 cât este în prezent.[5]

Un alt instrument de implementare a reformei la nivelul întâi al administrației publice locale ar putea fi cooperarea intercomunitară (CIC), care ar îmbunătăți eficacitatea și eficiența de furnizare a serviciilor prin parteneriat și cooperare între autoritățile publice locale. Autoritățile locale pot pune în comun expertiza, resursele umane, financiare, precum și proprietatea de a furniza în condiții mai bune serviciile către toți locuitorii din comunitățile participante. CIC  poate acoperi funcțiile de reglementare, serviciile comunitare și infrastructura lor, utilitățile publice și infrastructura lor și chiar și funcțiile administrative generale. CIC poate fi realizată pe baza unor contracte sau acorduri între autoritățile locale, prin crearea unei întreprinderi funcționale comune – pentru unul sau mai multe servicii (multifuncțională) sau, în cazul în care legea permite, prin asociații cu personalitate juridică independentă care realizează cooperarea teritorială integrată.

O alternativă pentru nivelul întâi al administrației publice locale este descentralizarea asimetrică, care poate fi aplicată atunci când condițiile economice, demografice sau sociale ce caracterizează autoritățile locale - măsurate prin caracteristici precum populația, suprafața, starea economică sau gradul de integrare locală – sunt foarte diferite. În acest caz poate fi încercată o abordare prin care autoritățile locale vor fi tratate în mod diferențiat, ele primind seturi diferite de responsabilități, resurse și instrumente, astfel încât să poată răspunde nevoilor cetățenilor și să-și poată îndeplini cu adevărat responsabilitățile. Această abordare se numește descentralizare asimetrică. Legea 436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală alocă același set de responsabilități tuturor autorităților locale de nivelul întâi, indiferent de capacitatea lor instituțională, administrativă sau fiscală. În același timp, deși Republica Moldova este un stat unitar și legislația cere tratamentul uniform al tuturor autorităților locale, există, de asemenea, o ,,autonomie speciala” în UTA Găgăuzia, care o distinge de celelalte autorități locale. Această descentralizare asimetrică este însă limitată doar la nivelul 2 (raion).[6]

La rândul său, Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) a definitivat conceptul și viziunea unui model de reformă numit DACIA,[7]  care se bazează pe trei elemente de bază reflectate în denumire ca prioritare: Descentralizare Administrată (DA), Cooperare intermunicipală (CI) și Amalgamare voluntară (A). În opinia CALM, pentru Republica Moldova la etapa actuală este extrem de important și prioritar de a continua procesul de descentralizare administrativă, de a recupera toate restanțele în domeniul dat și de a implementa efectiv toate documentele de politici din domeniul descentralizării organizaționale, financiare, patrimoniale, sectoriale etc. În același timp, este necesar de a crea condiții legale, instituționale și financiare adecvate pentru dezvoltarea diferitelor forme de cooperare intermunicipală, inclusiv cu mecanisme financiare de stimulare. De asemenea, în această perioadă este necesar de a stimula amalgamarea benevolă a unităților administrativ-teritoriale, prin crearea unui cadru legal, instituțional și financiar corespunzător, inclusiv prin asigurarea unor fonduri importante de stimulare a acestui proces.

Modelul de reformă a administrației publice locale propus de CALM presupune:

1. a) optimizarea/recalibrarea teritorială a serviciilor publice. În cadrul acestei direcții se propune revizuirea locului, rolului și statutului unităților administrativ-teritoriale de nivelul 2 (raioane), crearea cadrului necesar pentru stimularea amalgamării voluntare, cooperării intermunicipale, dezvoltarea și punerea în aplicare a concepției polilor de creștere și dezvoltarea instituției de delegare a competențelor/serviciilor din partea unor unități administrativ-teritoriale către altele;
2. b) implementarea măsurilor de descentralizare și consolidare a autonomiei financiare și creșterea veniturilor bugetelor locale;
3. c) măsuri de descentralizare organizațională în domeniul statelor de personal și salarizării care să asigure dreptul și libertatea deplină a APL de a avea politici proprii de cadre, în conformitate cu specificul teritoriului administrat și posibilitățile economico-financiare proprii;
4. d) măsuri de reducere a controlului politic și administrativ asupra administrației publice locale. În prezent, sistemul de control administrativ, politic, financiar etc. este unul excesiv și total depășit, constituind o barieră în activitatea APL și dezvoltarea locală.[8]

Însă redimensionarea administrativ-teritorială nu este un scop în sine, care ar soluționa toate problemele la nivel local.  Este o acțiune care trebuie să antreneze consolidarea capacităţilor administrative şi instituţionale ale autorităţilor publice locale pentru a fi în stare să presteze servicii publice de calitate populației. Astfel, contează nu atât designul reformei administrativ-teritoriale, cât capacitatea administrativă pe care urmează să o consolideze.

Optimizarea administrativ-teritorială și descentralizarea administrativă sunt obligațiile asumate de către autoritățile R. Moldova în cadrul Acordului de Asociere R. Moldova - Uniunea Europeană. Capitolul I din Titlul IV al Acordului, intitulat Reforma administraţiei publice prevede o serie de acțiuni prin care s-ar asigura dezvoltarea unei administrații publice eficiente și responsabile în R. Moldova.[9]

Republica Moldova și-a definit poziția referitor la organizarea administrativ-teritorială în cadrul Strategiei privind reforma administrației publice (2016-2020),[10] care devine un element obligatoriu în contextul procesului de descentralizare administrativă. În acest context, subliniem faptul că în calitate de obiectiv specific Strategia privind reforma administrației publice evidențiază creşterea capacităţii administrative a unităților administrativ-teritoriale, reducerea fragmentării şi raţionalizarea structurilor administrativ-teritoriale, ceea ce va favoriza autonomia locală, furnizarea eficientă a serviciilor publice, cu respectarea cerinţelor şi necesităţilor beneficiarilor, în condiţii de funcţionare democratică şi autonomă a autorităţilor locale alese.

Republica Moldova a trecut prin mai multe reforme ce au vizat administrația publică locală, care nu pot fi considerate reușite. Însă conservarea acestui status-quo la etapa actuală, sub pretextul că nu ar exista în societate un larg consens cu privire la formula reorganizării administrativ-teritoriale, doar agravează situația, căci autoritățile administrației publice locale rămân puțin funcționale. Dacă e să ne referim la autorităţile publice locale de nivelul al doilea - consiliile raionale, care se consideră că ar avea o capacitate administrativă mai mare decât autoritățile locale de nivelul unu, apoi scopule lor funcţionale nu sunt importante pentru furnizarea serviciilor, scopul lor principal fiind de a aloca resurse şi transferuri financiare de la stat către autorităţile de nivelul unu, intervenind în elaborarea şi implementarea politicilor locale. Raioanele şi-au asumat în practică un rol de nivel ierarhic superior în raport cu autorităţile locale de nivelul întâi, chiar dacă acest rol nu este prevăzut în legislaţie şi nu corespunde deja realităţilor existente. În ultimii ani raioanelor le-au fost încredinţate responsabilităţi funcţionale în administrarea unor servicii sociale importante: managementul reţelei şcolare şi coordonarea unor servicii de asistență socială. În acelaşi timp, noul sistem al finanţelor locale ia puterea pe care raioanele o aveau în a aloca resurse financiare, deoarece stabileşte cote fixe de partajare a impozitelor, formule clare de echilibrare bugetară, şi permite alocarea directă a fondurilor către autorităţile locale.[11]

Pornind de la aceste premise, devine absolut necesară  reducerea fragmentării structurii administrativ-teritoriale şi/sau dezvoltarea formelor teritoriale de alternativă de prestare a serviciilor publice.

Strategia privind reforma administrației publice stipulează că scopul reformei administrativ-teritoriale este de a stabili unități teritoriale capabile să furnizeze servicii de calitate cetățenilor, menținând democrația locală; de a institui un model pentru sectorul public, astfel ca să răspundă necesităților cetățenilor, să reducă disparitățile puternice dintre regiunile urbane și rurale, respectând drepturile omului, egalitatea de gen, incluziunea socială, factorii etnici. Totodată, se subliniază că redimensionarea administrativ-teritorială nu este un scop în sine, ea se va produce în contextul unor schimbări calitative majore de modernizare și eficientizare a sistemului administrației publice locale în contextul unei reforme principiale și profunde a întregului sistem administrativ, bazată pe o abordare integrată de reformare a administrației publice centrale, în corelare cu modernizarea administrației publice locale. În ceea ce privește politicile de responsabilizare la nivel local, angajamentul Guvernului în cadrul reformei de descentralizare a fost de a avansa etapizat, astfel ca transferul competențelor de la nivel central către alt nivel de administrare să fie efectuat în corelare cu activități de consolidare a capacităților administrative și instituționale ale autorităților publice locale.

      Totodată, situația actuală în sistemul administrației publice locale impune noi domenii de intervenție și activități pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice prestate la nivel local.  Modificările esențiale se referă la creșterea capacității administrative a unităților administrativ-teritoriale, reducerea fragmentării și raționalizarea structurilor administrativ-teritoriale, care va favoriza autonomia locală și furnizarea eficientă a serviciilor. Potrivit Strategiei privind reforma administrației publice, noul sistem administrativ în Republica Moldova va asigura condiţiile necesare pentru amalgamarea voluntară, cooperarea intermunicipală, delegarea anumitor competenţe/funcţii de către unele autorităţi publice locale către altele; instrumente de stimulare financiară a comunităţilor locale ce decid să se unească etc.

Potrivit planului de acțiuni privind implementarea Strategiei Naționale de Dezvoltare pentru anii 2012–2018, în anul 2016 urma să fie elaborat un studiu privind consolidarea capacităţilor unităților administrativ-teritoriale, care să prezinte modele de consolidare şi raţionalizare a structurii administrativ-teritoriale și să fie identificate opţiunile de consolidare administrativ-teritorială. În baza acestui studiu, în 2017, Cancelaria de Stat și asociaţiile reprezentative ale autorităţilor administrației publice locale urmau să elaboreze propunerile de politică publică și foile de parcurs privind raţionalizarea administrativ-teritorială[12].

Potrivit planului de acțiuni pentru implementarea Strategiei privind reforma administrației publice,[13] Guvernul planifică să implementeze reforma administrativ-teritorială până în 2019, pentru ca alegerile locale ordinare să aibă loc în noi condiții administrativ-teritoriale. În caz contrar, reforma administrativ-teritorială va fi înghețată pentru încă patru ani - până la alegerile locale din 2023.

Dezbaterile cu privire la organizarea administrației publice locale se concentrează în mare parte asupra subiectelor care vizează descentralizarea și reforma administrativ-teritorială, dar și a altor subiecte importante cum ar fi dezvoltarea regională, îmbunătățirea serviciilor publice, cooperarea dintre autoritățile locale și centrale, cooperarea intercomunitară și transfrontalieră. În acest context Academia de Administrare Publică a organizat în perioada 2016-2018 Forumul privind dezvoltarea locală și regională, care a inclus patru forumuri tematice, abordând teme actuale referitor la dezvoltarea administrației publice la nivel local și regional: Reforma administrativ-teritorială a Republicii Moldova; Dezvoltare regională în Republica Moldova; Modernizarea serviciilor publice; Strategia privind reforma administrației publice: între intenții și realizări. Aceste Forumuri au devenit adevărate platforme de discuții care i-au întrunit pe toți cei interesați de problemele dezvoltării locale și regionale.  

Participanții la forum au subliniat că este necesară urgentarea elaborării concepției reformei administrativ-teritoriale, efectuarea studiului-analiză, care se regăsește în Planul de acțiuni privind implementarea Strategiei privind reforma administrației publice, să fie concepută Foaia de parcurs pentru reforma administrativ-teritorială cu identificarea concretă a termenelor de realizare. Discutarea în cadrul forumului a problemelor ce vizează reforma administrativ-teritorială a Republicii Moldova vine să accentueze interesul sporit pe care îl manifestă autoritățile publice centrale și locale, asociațiile obștești din domeniu, mediul academic, cetățenii față de această problemă care își așteaptă soluționarea de mai mult timp.

Atestându-se progrese în implementarea reformei administrației publice centrale, participanții la Forum au semnalat că pe segmentul ce vizează administrația publică locală există restanțe majore. Din această perspectivă societatea civilă vine cu propunerea de a fixa drept obiective a reformei administrației publice locale: prioritatea intereselor omului și a comunităților locale; consolidarea democrației, autoguvernării și autonomiei locale; asigurarea realizării principiului subsidiarității; asigurarea accesului comunităților locale la servicii publice mai diversificate și mai calitative; revigorarea/repopularea comunităților rurale; creşterea nivelului de satisfacţie a populaţiei faţă de serviciile publice reformate. Totodată, în calitate de abordări ale reformei sunt propuse descentralizarea administrativă; cooperarea intercomunală și amalgamarea (voluntară) a localităților.

Totodată, s-a subliniat faptul că administraţia publică locală se confruntă cu disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte managementul serviciilor şi resurselor umane, financiare, al gestionării patrimoniului public, al comunicării şi încrederii cetăţenilor etc. O parte importantă dintre problemele cu care se confruntă autorităţile administrației publice locale ar  putea fi soluţionată prin perfecționarea cadrului legislativ și  instituțional, crearea unui sistem de atribuire/transfer al competenţelor între nivelul central și local, caracterizat prin funcţionalitate, claritate, stabilitate. Capacitatea administrației publice locale de a presta servicii publice de calitate rămâne încă neadecvată la necesităţile tot mai diverse ale comunităţilor locale, determinând un ritm încetinit în soluţionarea problemelor.

Forumul privind dezvoltarea locală și regională și-a atins obiectivul principal, acela de a iniția discuții pe problemele actuale ce vizează administrația publică locală, dezvoltarea locală și regională și a veni cu propuneri și recomandări privind soluționarea acestora, a promova contactele și dialogul dintre mediul academic, practicieni, comunitățile locale, organismele internaționale. 

[1] Studiu analitic privind structura administrativ-teritorială optimală pentru Republica Moldova. Expert Grup. Chișinău, 2010, p. 85.

[2] Studiu analitic privind structura administrativ-teritorială optimală pentru Republica Moldova. Expert Grup. Chișinău, 2010, p. 97.

[3] Eficiența autorităților publice locale din Republica Moldova: importanța și factorii determinanți, Chișinău, 2011, p. 17.

[4] Ionescu A., Drezgic S., Rusu I. Raport privind opțiunile de reformă administrativ-teritorială a Republicii Moldova, 2015,  p. 60. 

[5] Ibidem, p. 61.

[6] Ionescu A., Rusu I. Reforma administrativ-teritorială a Republicii Moldova: probleme, opțiuni și scenarii de implementare. În: Descentralizarea: calea spre modernizare a Republicii Moldova. Conferință internațională, 17-18 decembrie, 2015, p. 81-83.

[7] Grebla administrativ-teritorială în loc de o veritabilă reformă a administrației publice locale?! // http://calm.md/libview.php?l=ro&idc=66&id=3744

[8] Situația democrației locale și gradului de implementare a documentelor de politici în domeniul descentralizării din republica Moldova. Raport de monitorizare. Chisinău, 2018, p. 39.

[9] Acord de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, 2014, p. 33-34.

[10]Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei privind reforma
administraţiei publice pentru anii 2016-2020 nr.911 din 25.07.2016.  În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 256-264 din 12.08.2016.

[11] Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei privind reforma administraţiei publice pentru anii 2016-2020 nr. 911 din 25.07.2016.  În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 256-264 din 12.08.2016.

[12] Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei naționale de descentralizare și a Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de descentralizare pentru anii 2012-2018 nr. 68 din 05.04.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 143-148 din 13.07.2012.

[13]Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei privind reforma
administraţiei publice pentru anii 2016-2020 nr. 911 din 25.07.2016.  În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 256-264 din 12.08.2016.