Conceptul de „autonomie locală”, definit prin art.3 din Cartea Europeană, sti- pulează: „Exerciţiul autonom al puterii locale prevede dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor respon- sabilitate şi în favoarea populaţiei o parte importantă din treburile publice”. În acest context, autonomia locală reprezintă un principiu care dă expresie descentralizării administrative şi impune cu putere imperativă implementarea acestuia. Ea se asoci- ază cu stabilirea unui statut distinct al colectivităţilor locale, la autorităţilor acestora, în raport cu administraţia centrală şi cu autorităţile care exercită funcţiile acestora în unităţile administrativ-teritoriale.
Principiul autonomiei locale nu este numai un concept teoretic şi nu are un conţi- nut abstract. El are un suport material, care se exprimă prin acţiuni practice, concrete. Autonomia locală are drept fundament economic sfera patrimonială proprie pe care autorităţile locale o gestionează ca un autentic proprietar, în condiţiile legii2
Formele de administrare, la baza cărora se află principiul autonomiei locale, prevăd dreptul cetăţenilor unei comunităţi de a-şi satisface interesele proprii de si- nestătător, liber şi autonom. Dacă acest principiu ar avea aplicare completă, ar avea drept rezultat dezvoltarea la cetăţeni a spiritului de libertate, de demnitate cetăţe- nească, de interes pentru binele obştesc, ar fi o adevărata şcoală politică. Principiul autonomiei locale este unul dintre principiile fundamentale ale oricărui regim de- mocratic, şi presupune ca autorităţile decizionale, constituite în mod democratic, să beneficieze de o autonomie largă în ceea ce priveşte competenţele, modalităţile de a le exprima şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea misiunilor lor.
Nu poate fi contestată importanţa acestui principiu în organizarea şi funcţiona- rea autorităţilor administraţiei publice locale. Drept dovadă serveşte şi constituirea Asociaţiei Mondiale pentru colectivităţile locale, numită „Uniunea Internaţională a Organelor şi Puterilor locale”(IULA), care la cel de-al 27 Congres Mondial de la Rio de Janeiro (26.09.1986) a adoptat„Declaraţia Universală cu privire la autonomia locală”. Ca şi în Carta Europeană, aici se defineşte autonomia locală ca un drept şi o datorie pentru colectivităţile locale de a încheia şi gira afaceri publice sub propria respon- sabilitate şi în interesul populaţiei locale, drept exercitat de persoane şi de organe reprezentative alese în mod liber şi de funcţionarii acestora aleşi sau desemnaţi de organele executive.
De menţionat faptul că atît Carta Europeană, cît şi Declaraţia Universală sub- liniază că principiul autonomiei locale trebuie să fie stipulat în Constituţie sau în legislaţie internă, care determină forma de guvernămînt a unei ţări, conferindu-i, astfel, garanţia statalităţii.
Principiul autonomiei locale nu presupune o independenţă totală, o izolare a autorităţilor administraţiei publice locale de autorităţile centrale. Autonomia loca- lă nu este o manieră de independenţă, care este acordată unei colectivităţi locale. Ea este puterea de decizie liberă, în facultatea de a decide într-o sferă de atribuţii locale, în care interesele locale trebuie reglate şi gestionate, dar sub controlul unei autorităţi ierarhice.
Autonomia locală nu înseamnă dreptul unei colectivităţi de a guverna singură în orice problemă, fără a ţine seama de raporturile cu colectivităţile similare, cu cele situate la niveluri superioare sau cu cele centrale.
Colectivităţile locale sînt integrate material (teritorial) şi juridic în statul suveran, care le asigură autonomia necesară gestionării treburilor lor specifice, dar numai în măsura în care aceasta se integrează în ordinea juridică a statului.
Autonomia locală mai presupune asigurarea corelării intereselor locale cu cele naţionale, respectarea componentei materiale şi teritoriale, legal, stabilite, respec- tarea şi îndeplinirea programului de guvernare, acceptat în Parlament, conform pre- vederilor art.96 din Constituţia Republicii Moldova.
Într-un sens restrîns autonomia locală constituie un complex de atribuţii spe- cifice autorităţilor administraţiei publice locale, necesare pentru administrarea unei importante părţi a treburilor publice, transmise sub responsabilitatea lor, reglemen- tate de lege şi aflîndu-se sub regimul controlului administrativ.