Descentralizarea în administraţia publică este un sistem opus centralizării, care permite colectivităţilor locale şi serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul statului, să rezolve singure problemele locale, fără funcţionarii numiţi de centru, de către cei aleşi de populaţia unităţii administrativ-teritoriale.
Descentralizarea poate fi definită ca transferarea diferitelor atribuţii adminis- trative de către puterea centrală pe plan local, în avantajul reprezentanţilor aleşi de către cetăţeni.
În acest regim juridic, autorităţile locale nu mai sînt subordonate ierarhic celor centrale, iar actele lor nu mai pot fi anulate de acestea din urmă, ci de către autorităţi ale puterii judecătoreşti ori în cadrul unui sistem jurisdicţional special constituit (contenciosul administrativ).
Gradul descentralizării administrative depinde de numărul serviciilor publice ce ţin de competenta autorităţilor locale. Transferul lor este legat însă de nivelul de dezvoltare economico-socială a unităţilor administrativ-teritoriale. Cu cît o locali- tate este mai dezvoltată din acest punct de vedere, cu atît mai mult locuitorii săi au nevoie de mai multe servicii publice mai desăvîrşite şi mai calitative, pe de altă parte, gradul dezvoltare socio-economice a localităţii îşi pune amprenta pe posi- bilitatea acoperirii costurilor pe care le presupun aceste servicii, inclusiv pe calita- tea, operativitatea şi eficienţa lor. Aici e cazul să menţionam că aplicarea concretă a acestui principiu consacrat de Constituţia Republicii Moldova şi de Legea nr.436-XVI privind administraţia publică locală este pe deopotrivă o problemă juridică, politică, economică şi socială.
Una este cert, într-un regim administrativ descentralizat, resursele materiale şi financiare, forţa de muncă pot fi folosite mai eficient şi fac să apară şi spiritul de iniţiativa individuală, de libertate şi interes pentru binele obştesc.