Pin It

Orice planificare strategică trebuie să prevadă, în linii mari, următoarele activităţi:

  • de pregătire – cercetarea mediului, consultarea actorilor sociali şi colectarea propunerilor;
  • de elaborare a proiectului planului strategic – analiza situaţiei din comunitate, trasarea strategiei;
  • ulterioare – discutarea în cadrul audierilor publice a planului şi adoptarea lui, actualizarea periodică.

În Republica Moldova planurile strategice au fost elaborate în conformita-      te cu modelele propuse de organizaţii internaţionale donatoare, care au finan-     ţat proiecte în cadrul cărora au fost elaborate planuri strategice ale localităţilor (modelul Bryson adaptat şi promovat de USAID, modelul de planificare strategică elaborat de Institutul Afacerilor Culturale din Olanda şi altele). Deoarece concep- tul de planificare strategică a cunoscut o răspîndire largă în ţară, mai multe orga- nizaţii internaţionale (PNUD, USAID, Ambasada Olandei etc.) şi locale (Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, Centrul Naţional de Asistenţă şi Informare a ONG-urilor„Contact”, Centrul de Consolidare a Administraţiei Publice, Business Consulting Institute ş. a.) acordă asistenţă comunităţilor în desfăşurarea acestui proces.

Pentru a elabora un plan strategic orientat spre dezvoltarea durabilă a comu- nităţii, e necesar să parcurgem următorii paşi:

Pasul 1. Iniţierea şi acordul asupra procesului de planificare strategică

La acest pas se conştientizează nevoia de planificare. Pentru aceasta, se efectu- ează analiza preliminară a factorilor interesaţi, adică analiza tuturor categoriilor de persoane, grupuri şi organizaţii care ar avea pretenţii la atenţia, resursele, activităţile şi rezultatele administraţiei publice locale. Această etapă se referă mai mult la plani- ficarea procesului de planificare strategică.

Ca factori interesaţi pot fi atît actorii interni (autorităţile publice, agenţii econo- mici, cetăţenii, ONG-urile din localitate, biserica, managerii instituţiilor publice, gru- purile comunitare, grupuri religioase locale, fermieri locali, organizaţii profesionale, personalităţi remarcabile ale comunităţii etc.), cît şi actorii externi (Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finanţelor, alte ministere, servicii, birouri, agenţii, consiliul ra- ional, organizaţiile donatoare, diferite asociaţii obşteşti, etc.)

Acţiuni necesare:

  • analiza actorilor sociali;
  • organizarea de către administraţia publică a unei mese rotunde cu participarea liderilor comunitari pentru discutarea viziunilor asupra dezvoltării comunităţii;
  • constituirea unui grup de planificare strategică (17-21 persoane).

Grupul de planificare strategică va organiza şi va realiza elaborarea nemijlocită a proiectului planului strategic.

Pasul 2. Identificarea mandatului administraţiei publice locale

Grupul ales va identifica mandatul autorităţilor locale. Mandatul reprezintă îndatoririle autorităţilor publice expuse în documentele formale (legi, ordonanţe, regulamente, politici, programe guvernamentale, planurile de activitate a consiliilor precedente). Pe lîngă îndatoririle formale, există şi îndatoriri informale (contractele politice şi sociale nescrise, promisiuni electorale etc.).

În aceast scop, vor fi cercetate cel puţin următoarele documente: Legea Republicii Moldova privind administraţia publică locală, Legea Republicii Moldova privind descentralizarea administrativă, Legea Republicii Moldova cu privire la dezvoltarea  regională,  Programul  de  activitate  a  Guvernului  pe  anii  2011-2014

„Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”, Strategia Naţională de Dezvoltare, Planul de Acţiuni „Republica Moldova - Uniunea Europeană”, Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Corupţiei, Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale„Moldova electronică”, strategiile de dezvoltare a raionului şi altele.

Cercetarea cadrului normativ va permite identificarea priorităţilor naţionale în planul strategic şi conturarea corectă a mandatului consiliului local.

Pasul 3. Clarificarea misiunii şi valorilor promovate

Misiunea, asociată cu mandatul, oferă motivul existenţei administraţiei publice. Într-un fel, acestea prezintă justificarea socială a existenţei autorităţilor publice din punct de vedere al necesităţilor sociale şi politice. Pentru administraţia publică loca- lă, misiunea constă în satisfacerea cît mai deplină a interesului public. Deci la pasul respectiv, grupul de planificare strategică trebuie să clarifice interesul comunităţii şi valorile în baza cărora va fi satisfăcut acest interes. Valorile reflectă nişte decizii luate privind comportamentul nostru, cînd decidem că un lucru e mai important decît altul.

La formularea misiunii şi identificarea valorilor o să ne ajute răspunsul la urmă- toarele întrebări:

Tabelul 3. Clarificarea misiunii şi valorilor promovate

Misiunea

Valorile

Cine sîntem noi şi ce sarcini îndeplinim?

Care sînt principalele nevoi sociale sau profesio- nale pe care trebuie să le satisfacem?

Ce trebuie să facem pentru a anticipa şi a satisfa- ce aşteptările actorilor  sociali?

Care sînt particularităţile ce ne deosebesc de alţii?

Cum dorim să activeze administraţia publică locală? Cum trebuie să interacţioneze funcţionarii publici cu comunitatea?

Ce relaţii ar trebui să fie între funcţionarii publici din cadrul APL?

În ce fel dorim ca populaţia să se manifeste civic? Cum trebuie să ne tratăm reciproc?

 

Exemple de formulare a misiunii:

  • „Misiunea administraţiei publice este să asigure educaţia copiilor, protecţia per- soanelor în etate şi prosperitatea economică şi socială a comunităţii noastre ca un exemplu pentru întreaga Moldovă”.
  • „Misiunea comunităţii locale este să stimulăm şi să încurajăm creşterea şi dez- voltarea economică în baza căreia să putem oferi tuturor cetăţenilor noştri cele mai bune servicii publice posibile.”

Clarificarea misiunii şi valorilor este necesară pentru a stabili viziunea strategică pentru comunitate.

Pasul 4. Stabilirea unei viziuni strategice la nivel de comunitate

Formarea unei viziuni„asupra succesului” este determinată de echilibrul dintre aspiraţiile comunităţii şi ceea ce pot realiza cetăţenii. Viziunea strategică poate fi definită ca o descriere în prezent a unui viitor mai bun. Ea poate fi considerată drept o„fotografie” a viitorului pe care dorim să-l realizăm pentru noi şi pentru generaţiile viitoare.

Exemple de viziuni strategice:

  • „Obiectivul de bază al administraţiei locale Lăpuşna este ridicarea nivelului de trai al populaţiei. Bunăstarea, sănătatea şi educaţia se află în acelaşi raport cu durabilitatea, ca şi protecţia mediuliu înconjurător şi dezvoltarea economică. Totodată, un nivel de trai decent al populaţiei favorizează atît creşterea econo- mică, cît şi soluţionarea problemelor de mediu”;
  • „În 10 ani oraşul Tighina va fi un centru industrial şi comercial înfloritor, o des- tinaţie turistică atractivă. Va fi un mediu curat şi sigur, cu un şomaj mai mic de 10% şi cu peste 90% din rezidenţi trăind în locuinţe dotate cu servicii accep- tabile; cu un standard general de viaţă care poate fi menţinut. Democraţia şi toleranţa vor constitui un mod de viaţă bine stabilizat”.

Consultînd actorii comunitari în cadrul unei şedinţe, grupul de planificare stra- tegică va formula viziunea strategică a localităţii sale.

Pasul 5. Evaluarea mediilor externe şi interne pentru a identifica punctele forte şi punctele slabe, şansele, oportunităţile şi riscurile

La acest pas, grupul de planificare strategică va efectua analiza de diagnostic (cunoscută sub denumirea de analiză SWOT) în baza datelor colectate. Analiza de diagnostic se va baza pe analiza social-economică a comunităţii, a profilului econo- mic al comunităţii (numărul de întreprinderi, climatul de afaceri, mărimea firmelor, producţia, pieţele de desfacere, accesibilitatea la resursele naturale etc.) şi a calităţii vieţii din localitate.

Primal etapă a analizei constă în cercetarea punctelor forte (tari) ale organului administraţiei publice locale şi ale localităţii. Punctele tari sînt determinate de fac- torii interni, care ţin de buna funcţionare a autorităţii, de calitatea serviciilor oferite, profesionalismul funcţionarilor publici şi aleşilor locali, atitudinea faţă de cetăţeni a personalului primăriei şi altele.

A doua etapă constă în analiza punctelor slabe. Punctele slabe sînt determi- nate de factorii interni cum ar fi: bugetul mic de care dispune administraţia publică locală, insuficienţa de personal, neprofesionalismul cadrelor, organizarea slabă, in- suficienţa informaţională şi altele.

La etapa a treia se efectuează analiza oportunităţilor, ele fiind determinate de factori externi cum sînt, spre exemplu, situaţia bună în ce priveşte finanţările publi- ce, care permite alocarea de fonduri conform necesităţilor, constituirea unei zone economice libere, valorificarea aflării în zona de frontieră etc.

Şi ultima etapă prevede analiza tuturor ameninţărilor, pericolelor şi riscurilor care derivă tot din factorii externi. Spre exemplu, climatul politic sau cel economic pot avea repercusiuni grave asupra exercitării atribuţiilor specifice administraţiei publice locale.

Tabelul 4. Analiza SWOT

Puncte tari

Resurse, capacităţi care ajută administraţiei locale să-şi  îndeplinească misiunea

 

Exemplu: angajaţi profesionişti; membri loiali; asigurare corespunzătoare cu tehnologii performan- te, mediu ecologic deosebit etc.

Puncte slabe

Lipsa de resurse, capacităţi care împiedică sau limitează abilitatea autorităţii locale de a-şi îndeplini misiunea

Exemplu: personal calificat insuficient; lipsa de spirit de iniţiativă; echipament uzat moral; buget mic etc.

Oportunităţi

Potenţiale asistenţe, alianţe, factori politici, ajutor, resurse şi tendinţe care vor ajuta sau ar putea ajuta comunitatea

 

Exemplu: amplasare geografică favorabilă; prezenţa căii ferate; susţinerea consiliului  raional;

creşterea natalităţii etc.

Ameninţări

Potenţiale tendinţe, factori politici, deficienţe de mediu care ar împiedica administraţia publică să-şi realizeze misiunea

 

Exemplu: amplasarea localităţii în zona alune- cărilor de teren, zonă seismică activă, interesul scăzut din partea investitorilor străini  etc.

 

analiza de diagnostic scoate în evidenţă toate problemele ce există în localitate. aceste probleme pot fi grupate în domenii, care ulterior vor dicta direcţiile strategice de  dezvoltare.

analiza de disgnostic contribuie la formarea unei viziuni comune asupra dezvoltării localităţii şi elaborarea strategiilor de    dezvoltare.

 

După analiza SWOT, purcedem la utilizarea practică a rezultatelor acestei cerce- tări. Este necesar de determinat dacă punctele tari sînt utilizate suficient de corect pentru a profita de o oportunitate şi pentru a învinge ameninţările. De asemenea, este necesar de a stabili dacă punctele slabe„reuşesc” sau nu să slăbească organiza- ţia, irosind oportunităţile. Toată atenţia se concentrează asupra punctelor unde este nevoie de acţiune.

Pasul 6. Identificarea chestiunilor strategice

Altfel zis, aceasta este etapa identificării acelor domenii de probleme, soluţio- narea cărora ţine de viziunea strategică. Ele sînt determinate de politicile de bază şi de problemele de management care afectează mandatele, misiunea, valorile admi- nistraţiei publice locale; nevoia de a regîndi programul şi priorităţile la nivelul servi- ciilor; implicaţiile financiare majore ale mandatelor şi politicilor viitoare şi altele.

Cercetătorii planificării strategice sugerează că problemele strategice în formă scrisă trebuie să includă următoarele trei elemente:

  • o descriere clară, dar scurtă, a problemei, este preferabilă o întrebare la care autoritatea administrativă poate răspunde concret;
  • o listă de factori care fac din problemă o provocare fundamentală pentru APL, (cum ar fi misiunea, mandatele, valorile şi rezultatele importante din analiza de diagnostic strategic);
  • enunţarea consecinţelor posibile, dacă problema nu este soluţionată.

Exemple: Cum poate administraţia publică locală fortifica baza economică a localităţii?

Cum să ameliorăm situaţia ecologică în localitate? Cum să păstrăm mediul ambiant în localitate?

Răspunsul la întrebări va orienta grupul de planificare strategică spre identifica- rea problemelor prioritare concrete pentru localitate şi spre formularea strategiilor pentru soluţionarea acestora.

Pasul 7. Formularea strategiilor şi acţiunilor pentru soluţionarea proble- melor strategice

Strategia reprezintă matricea scopurilor, obiectivelor, politicilor, programe- lor, acţiunilor, deciziilor şi alocărilor de resurse, care defineşte ce este, ce face şi de ce face administraţia publică locală anumite acţiuni.

La această etapă se elaborează şi planul de monitorizare a implementării pla- nului strategic.

Scopurile reprezintă opinia generală şi exprimă rezultatul aşteptat al procesului de schimbare. Ele oferă o direcţie pentru viitoarele strategii de dezvoltare.

Exemplu: Pînă în anul 2013 oraşul Tighina va fi un oraş al turismului dezvoltat, cu întreprinderi industriale renovate şi va activa în regim de stabilitate economică şi politică.

Obiectivele reprezintă paşii intermediari ce duc la realizarea scopului.

Exemplu: Mărirea capacităţii staţiei de epurare cu 100 l/s pînă la sfărşitul anului 2013. Dacă obiectivele descriu„ce” trebuie de făcut, atunci o strategie descrie„cum” tre-

buie de făcut. Strategiile clarifică cum trebuie realizate obiectivele şi atins scopul.

Exemplu: Se vor întocmi standarde detaliate pentru curăţenia oraşului, care sa- tisfac normele sanitare şi furnizează consiliului local o bază corectă şi imparţială de

Pasul 8. Examinarea şi adoptarea planului strategic

Acest pas ţine de adoptarea de către oficialii aleşi a deciziei cu privire la planul strategic.

Proiectul planului strategic va fi consultat, în mod obligatoriu, cu populaţia lo- calităţii. Consultarea şi colectarea propunerilor de îmbunătăţire poate fi realizată prin intermediul audierilor publice. În cadrul audierilor publice membrii comunităţii pot contribui cu propuneri concrete de modificare a proiectului planului strategic. Proiectul planului strategic este pus la dispoziţia locuitorilor în locurile publice: pri- mărie, bibliotecă, şcoală etc. Toate propunerile, înaintate în cadrul acestor şedinţe publice (oral sau scris) ori după aceste audieri (în perioada stabilită), se analizează de către grupul de planificare strategică şi se introduc în varianta finală a proiectului de plan strategic, care este propusă consiliului local spre aprobare.

După consultarea cetăţenească şi producerea modificărilor, proiectul planului strategic va fi prezentat spre discutare şi avizare la comisiile de specialitate ale con- siliului local. Dacă implementarea planului strategic va fi realizată cu susţinerea mai multor actori sociali, atunci administraţia publică poate încheia contracte sociale de colaborare cu ONG-urile interesate, cu instituţiile de stat sau cu donatorii internaţi- onali etc., care, la rîndul lor, sînt aprobate de către consiliul local.

Pasul 9. Dezvoltarea unui sistem eficient de implementare

Acest pas ţine de elaborarea unui plan de acţiuni concrete – plan operaţional – pentru responsabilii de implementarea planului strategic.

Deoarece, planurile de acţiuni conţin activităţi pentru implementarea strategi- ilor pe termen scurt, ele acoperă perioade de un an sau mai puţin şi derivă comple- tamente din planul strategic.

Pasul 10. Reevaluarea planului strategic, monitorizarea lui

Planificarea strategică este un proces de natură ciclică. Este important să reve- dem, pe parcurs, ce s-a făcut şi, dacă e cazul, să iniţiem o nouă rundă de planificare strategică.

Planul strategic se actualizează anual, cu implicarea cetăţenilor, în conformitate cu schimbările ce au avut loc pe parcursul anului. Modificările în planul strategic sînt, de asemenea, aprobate prin decizia consiliului local.

Menţionăm faptul că bugetul local elaborat anual trebuie să fie în concordanţă cu planul strategic aprobat.

Nu trebuie să ne conducem de ideea că planificarea strategică ar fi un panaceu în activitatea administraţiei publice. Reuşita în activitate depinde de foarte mulţi factori. Astfel, planificarea strategică reprezintă o metodă formală de prevedere a activităţii şi rezultatelor ei.

Deseori, în realizarea planului strategic sînt comise greşeli de ordin organizaţi- onal, ce scad considerabil eficacitatea activităţii administraţiei publice. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la acest procedeu. Esenţial este să conştienti- zăm că planificarea strategică oferă administraţiei publice locale un mecanism de mobilizare, de identificare şi valorificare a surselor suplimentare pentru dezvoltarea durabilă a localităţilor noastre şi de implicare a cetăţenilor în soluţionarea proble- melor de interes local.