Administrație publică

Politicile publice sînt elaborate nu numai de Guvern sau de Parlament, ci şi de alţi factori de decizie, cum ar fi consiliile locale, consiliile raionale, consiliile de admi- nistrare ale unor organizaţii şi întreprinderi, consiliile pedagogice şi altele.

Politicile publice pot fi divizate în:

1. a) politici naţionale (elaborate de Parlament, Guvern, ministere);
2. politici regionale sau teritoriale;
3. politici locale (elaborate de consiliul local, ONG );

Astfel, în sens larg, politicile publice pot să:

• interzică comportamente ce pun societatea în primejdie (de exemplu, pedep- sesc crima şi corupţia);
• protejeze activităţi, cetăţeni sau lucruri (de exemplu, protejarea minorităţilor sau a monumentelor şi altele);
• promoveze (de exemplu, încurajează agroturismul prin micşorarea impozitelor);
• furnizeze beneficii directe cetăţenilor (de exemplu, şcolarizarea şi asistenţa me- dicală gratuită) etc.

Obiectivele politicilor publice. Politicile publice, în linii generale, urmăresc realizarea următoarele obiective:

• Promovarea unor bunuri publice: apărarea, securitatea, infrastructura urbanisti- că, sănătatea, educaţia, cultura, ştiinţa etc.;

• Protecţia şi securitatea socială a segmentelor populaţiei care, dintr-un motiv sau altul, sînt în dificultate. Se au în vedere două componente distincte: sistemul asigurărilor sociale şi sistemul asistenţei sociale;

1. Dezvoltarea socială, adică asigurarea unor condiţii sociale care sînt considerate a fi importante pentru societate în procesul de dezvoltare a ştiinţei şi culturii, a sistemului educaţional, de promovare a familiei, a îngrijirii copilului, de difuzare a culturii, de creştere a solidarităţii sociale, colaborare internaţională ş. ;

• Bunăstarea colectivă a comunităţii – toţi membrii colectivităţii trebuie să dispună de un stoc minim de bunuri şi servicii, considerat a fi decent, normal, minimal.

Procesul politicilor publice. Procesul integral de elaborare şi implementare a unei politici publice poate fi descompus în următoarele etape şi anume:

1. înscrierea în agendă;
2. identificarea problemei;
3. diagnosticul situaţiei;
4. definirea scopului şi obiectivelor politicii;
5. evaluarea şi testarea soluţiilor alternative;
6. adoptarea variantei de politică aleasă;
7. implementarea politicii publice;
8. monitorizarea şi evaluarea politicii

Înscrierea în agendă. Agenda publică (sau sistemică) constă din toate proble- mele care sînt obiectul unei atenţii largi a publicului sau sînt conştientizate de ac- torii politici şi solicită acţiune. Înscrierea în agenda sistemică este caracteristică mai ales perioadei electorale, cînd toate formaţiunile politice analizează problemele existente în teritorii, pentru a construi mesajul politic electoral.

Dintre componentele agendei publice, numai unele ajung să intre în aten-     ţia executivului; acestea alcătuiesc agenda formală. Agenda formală (sau insti- tuţională) este lista subiectelor sau problemelor la care oficialii executivului sau persoanele asociate strîns cu aceştia acordă o atenţie serioasă la un anumit mo- ment.

Stabilirea agendei este procesul prin care consiliul local, analizînd cerinţele diverselor grupuri din cadrul populaţiei, traduce aceste cerinţe în probleme care necesită soluţionare.

Etapa de identificare a problemei este fundamentală. De ea depinde linia de ac- ţiune care va fi aleasă de administraţia publică. Identificare problemelor predeter- mină structurile şi actorii competenţi pentru formularea (definirea), elaborarea şi implementarea politicii publice.

În activitatea sa de zi cu zi, alesul local întîlneşte numeroase probleme ce afec- tează localitatea sau locuitorii ei. Preocuparea cea mai importantă este alegerea problemei specifice potrivite, spre care se va concentra energia consiliului local.

O problemă este o stare de lucruri care afectează în mod defavorabil o comu- nitate. Ea poate fi o parte a unei probleme mai largi. O problemă specifică este un caz asupra căruia consiliul local îşi poate concentra activitatea şi pe care îl poate rezolva.