Administrație publică

La etapa actuală, administraţia publică locală din Republica Moldova trece prin- tr-o etapă de reformă şi renovare. În noile condiţii politice şi administrative, trebuie schimbate atît rolul, cît şi statutul oficialilor aleşi şi al funcţionarilor publici din ad- ministraţia publică locală. Noile valori ale angajaţilor în administraţia publică locală trebuie să fie: imparţialitatea politică, loialitate, stabilitate, profesionalism, deschi- dere şi transparenţă în privinţa activităţii desfăşurate. Un rol important în această perioadă îl au normele morale, în special la nivelul, unde activitatea de administrare se intersectează cu politica publică. Aceste norme morale sînt stipulate în Legea cu privire la conflictul de interese (2008) şi în Legea privind Codul de conduită a func- ţionarului public (2008). În conformitate cu legile nominalizate, orice funcţionar public şi oficial ales, care îndeplineşte atribuţii ce duc la satisfacerea unui interes ge- neral, trebuie să fie ghidat în activitatea sa de respectarea următoarelor principii ge- nerale: a) legalitate, b) imparţialitate, c) independenţă, d) profesionalism. Respectarea acestor principii va asigura creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din cadrul administraţiei publice locale, menţinerea la nivel înalt a prestigiului funcţiei publice, crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi func- ţionarii publici, pe de o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice, pe de altă parte.

În activitatea sa, oficialii aleşi din cadrul autorităţilor administraţiei publice trebuie să respecte Constituţia Republicii Moldova şi actele normative în vigoare. Autorităţile administraţiei publice locale sînt constituite în vederea soluţionării problemelor şi promovarea intereselor tuturor cetăţenilor din comunitatea ce o admi- nistrează. În acest context oficialii aleşi trebuie:

• să ia decizii şi să întreprindă acţiuni în mod imparţial, nediscriminatoriu şi echi- tabil;
• să nu acorde prioritate unor persoane sau grupuri în funcţie de rasă, naţionalitate, origine etnică, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială;
• să aibă un comportament bazat pe respect, exigenţă, corectitudine şi amabilitate în relaţiile cu cetăţenii şi cu colegii;
• să nu influenţeze şi să nu impună persoanele fizice sau juridice să adopte compor- tamente ilegale, folosindu-se de poziţia sa oficială.

Apartenenţa politică a oficialilor aleşi nu trebuie să influenţeze comportamen- tul şi decizia acestora. Astfel oficialii aleşi nu trebuie:

• să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice şi a altor organizaţii social-politice;
• să utilizeze resursele publice pentru susţinerea concurenţilor electorali;
• să facă agitaţie în favoarea oricărui partid.

Oficialii aleşi trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile cu responsabilitate, compe- tenţă, eficienţă, promptitudine şi corectitudine.

Administraţia publică locală trebuie să furnizeze cetăţenilor informaţii privind activitatea şi planurile sale şi să permită accesul liber la informaţiile cu caracter pu- blic existente în instituţiile publice. O bună comunicare a administraţiei către cetă- ţeni necesită timp şi resurse, dar se regăseşte în încrederea şi înţelegerea publică.

Informarea se poate face folosind canalele de comunicare oferite de masa-me- dia: ziare, emisiuni de radio şi televiziune, anunţuri publice etc. Informarea se mai poate face folosind întrunirile publice cu caracter oficial sau neoficial, contactele cu diversele asociaţii şi organizaţii, contactele directe cu cetăţenii.

Fluxul de informaţii de la administraţie la cetăţeni este de maximă importanţă, iar lista categoriilor de informaţii accesibile cetăţenilor include:

• Informaţii despre cum este organizată administraţia şi despre cum funcţionează;
• Informaţii despre serviciile pe care administraţia le furnizează comunităţii;
• Informaţii referitoare la întrunirile în şedinţă a autorităţilor administraţiei publice;
• Informaţii financiare (de exemplu, executarea bugetului local: venituri, cheltuieli). În procesul de activitate, oficialii aleşi din rîndul autorităţilor locale pot  reprezenta autoritatea publică locală în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţămînt, conferinţe, seminare şi alte activităţi. În aceste circumstanţe ei trebuie să aibă o conduită care să nu prejudicieze imaginea ţării şi a autorităţii locale pe care o reprezintă. În deplasările de serviciu şi în cadrul delegaţiilor, oficialii aleşi trebuie să aibă un comportament corespunzător regulilor de protocol şi să respecte legile ţării gazdă.

Oficialii aleşi nu trebuie să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri sau alte avantaje care îi sînt destinate personal sau familiei. Ei pot accepta, conform nor- melor de politeţe şi de ospitalitate unanim recunoscute, semne de atenţie şi suve- nire simbolice a căror valoare nu depăşeşte un salariu minim pe ţară, conform legii privind codului de conduită al functionarului public din 2008.

În caz că oficialului ales i s-a propus un avantaj, el trebuie să informeze comisia de etică a consiliului local ori direct autorităţile competente.

În exercitarea mandatelor sale, aleşii locali trebuie să atragă o atenţie sporită situaţiilor de conflicte de interese care pot periclita activitatea autorităţilor publice. Conflictul de interese se referă la situaţiile de conflict dintre interesul public/datoria faţă de public a alesului şi interesele sale personale, pe care le deţine în calitate de persoană privată, care ar putea influenţa necorespunzător exercitarea atribuţiilor şi responsabi- lităţilor sale oficiale25.

Conflictul de interese este generat de interesele personale ale oficialilor aleşi. Noţiunea de interes personal trebuie înţeleasă într-un sens mai larg şi se referă atît la beneficiile personale financiare sau de altă natură obţinute de alesul local în mod direct sau indirect în urma îndeplinirii atribuţiilor sale, cît şi de persoanele sale apro- piate. Legea cu privire la conflictul de interese din 2008 defineşte cîteva categorii de persoane apropiate: soţul (soţia), persoanele înrudite prin sînge sau adopţie (părinţi, copii, fraţi, surori, bunici, nepoţi, unchi, mătuşe) şi persoanele înrudite prin afinitate (cumnat, cumnată, socru, soacră, ginere, noră). Situaţiile de conflict de interese im- plică şi cazurile în care relaţiile de afiliere/asociere a oficialului ales au potenţialul să influenţeze în mod necuvenit exercitarea atribuţiilor oficialului ales.

Apariţia conflictelor de interese în procesul de executare a mandatului de oficial ales este inevitabilă. Din acest motiv identificarea cazurilor de conflicte de interese şi tratarea lor corectă este deosebit de importantă pentru asigurarea corectitudinii, legalităţii, imparţialităţii şi legitimităţii procesului de luare a deciziilor publice. Înşişi aleşii locali poartă responsabilitate pentru modul în care activităţile lor private le afectează îndeplinirea responsabilităţilor lor de aleşi locali şi trebuie să evite, în măsura în care este posibil, apariţia situaţiilor de conflict de interese şi/sau să contribu- ie la identificarea şi rezolvarea acestora în beneficiu public. Prin urmare, legislaţia în vigoare cu privire la conflictul de interese obligă oficialii aleşi:

- să ia decizii şi să facă recomandări ţinînd cont de interesul public şi să renunţe la interesul personal;

• să se abţină de la participarea la luarea sau executarea deciziilor ce vizează in- teresele personale sau de apartenenţa lor la anumite organizaţii. De ex: oficialul ales nu poate participa la procesul de votare a numirii în funcţie a conducătorului unui serviciu, dacă acesta este o rudă a oficialului;
• să facă public orice interes personal (activităţile profesionale, calitatea de mem- bru în diferite organizaţii, relaţiile cu organizaţiile internaţionale etc.) prin depu- nerea în scris a declaraţiei de interese secretarului consiliului/şeful de resurse umane.

Oficialii aleşi nu au dreptul:

• să utilizeze sau să admită utilizarea informaţiei de serviciu în interese personale;
• să facă uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege;
• să folosească direct sau indirect, orice bun proprietate publică în interese per- sonale (de exemplu folosirea autoturismului de serviciu pentru alte calatorii decît cele de serviciu etc.);
• să facă uz de avantajele funcţiei oficiale pentru a-şi satisface interese proprii.

Tratarea şi soluţionarea conflictului de interese se efectuează de către oficialul ales şi de către conducătorul autorităţii administraţiei publice şi, după caz, de către Comisia Principală de Etică.