Conducerea, sub diverse forme, a apărut o dată cu societatea umană din necesitatea de convieţuire în comun a indivizilor. În acelaşi timp, nu putem numi conducerea din perioada prestatală ca administraţie în sensul deplin al acestui cuvânt, cu toate că esenţa ei rămâne a fi aceeaşi: de a organiza şi dirija viaţa socială spre binele şi în interesul majorităţii membrilor societăţii date, intru satisfacerea nevoilor sociale prin prestarea serviciilor de interes vital.
Societatea este un mod de existenţăîn sfera fenomenelor vieţii, iar definirea conceptului de societate subsumează două categorii de sensuri:
- cristalizăriispecifice de relaţii între indivizii umani şiinstituţii (societate capitalistă, societate rurală etc.);
- caracterul de unitate (entitate ) pe care îl dobândesc relaţiile sociale relativ hotărnicite (societatea românească, germană, europeană), tot în această categorie de sensuri se încadrează şicomunităţile mici, care sunt reprezentative pentru o zonă determinată (având deci valoare de eşantion) şi care servesc drept baze de cercetări etnografice.
Conceptul de societate, în limbajul comun nu-şi realizează operaţionalizarea analitică decât sub forma altor concepte precum: sistem social, structură socială, comunitate.
Convieţuirea în comun, din cele mai străvechi timpuri, a generat de la sine apariţia conducerii sociale ca o condiţie a supravieţuirii. Cetele de oameni primitivi, pomine în căutarea hranei (unica necesitate la acel timp), riscau să piară de foame dacă nu se găsea cineva care, având mai multă experienţă, forţă fizică sau intelect mai dezvoltat, putea să asigure această necesitate (prin prinderea unui animal, adunarea de plante şi fructe hrănitoare pentru perioada de iarnăetc.)
Statul modern, organizat în baza principiilor separaţiei puterilor, justiţieişiechităţii sociale, privit ca cel mai mare prestator de servicii are funcţiilede:
- determinare a conduitei indivizilor în societate prin stabilirea de reguli a căror respectare asigură armonia relaţiilor dintre aceştia;
- executare a funcţiilor şi sarcinilor ce-i revin statului, precum şi a obligaţiilorstabilite în relaţiile dintre stat şi persoană;
- prestare de servicii publice intru asigurarea unui nivel de viaţă decent cetăţenilor;
- înfăptuirea justiţiei în caz de încălcare de către participanţii la relaţiile sociale a normelor de drept stabilite.
Prin urmare, după cum menţionaHegel, statul nu apare numai ca o necesitate exterioară societăţii civile, ca o putere străină şi superioară acesteia, ci el este şi scopul imanent al societăţi: civile, statul apărând ca un subiect strict necesar fată de care indivizii au drepturi şi obligaţii.
O dată cu apariţiaşi dezvoltarea statului conducerea societăţii se înfăptuieşte de către un aparat specializat cu un număr relativ mare de persoane angajate în funcţiile acestuia.
Conducerea socială la diferite popoare şi la diferite etape de dezvoltare ale societăţii a fost influenţată de anumiţi factori de natură politică, economică, socială etc., care au determinat în mare măsură reuşita guvernării, iar uneori şi soarta acestor popoare.
Studierea fenomenului administrativ are o importantă deosebită pentru aplicarea practică a celor mai modeme procedee şi mecanisme de dirijare cu toate domeniile vieţii sociale, garantând şi asigurând, în acelaşi timp, drepturile şilibertăţile legitime ale particularului.
Unele din aceste mecanisme se utilizează cu succes din cele mai străvechi timpuri, şi, nu au Scut decât să se fundamenteze prin argumente incontestabile de fiecare generaţieşi de fiecare regim de guvernare.
Omul este o fiinţă socială. EI nu poate să producă tot ceea de ce are nevoie pentru existenta sa. Diviziunea socială a muncii presupune diversitatea modurilor de satisfacere a intereselor personale şi generală.
Nevoile umane pot fi îndeplinite atât prin implicarea particularilor în prestarea de servicii publice cât şi prin realizarea acestui lucra de către administraţie.
Există domenii în care particularii nu pot interveni, spre pildă apărarea, serviciile diplomatice etc. Înaceastă sferă se regăseşte una din raţiunile cart justifică intervenţiaadministraţiei.
Toate popoarele, tuturor timpurilor şi-au dorit un nivele de trai decent, însă, mijloacele prin care guvernarea a încercat să realizeze acest obiectiv au fost la toate popoarele şi în toate timpurile diferite.