Pin It

Conducerea statală este un termen general care semnifică că astfel gen de activitate este o parte componentă a conducerii sociale, dar se deosebeşte de conducerea obştească, efectuată de diferite organizaţii private şi grupuri de cetăţeni, partide organizaţii obşteşti.

Pentru a înţelege semnificaţia noţiunii de conducere statală este necesar de pornit de la următoarea premisă (axioma): că orice activitate umană constă din decizie, executarea deciziei şi controlul executării. În esenţă pe această bază este creat şi aparatul de stat constituit dintr-o totalitate de organe (autorităţi) ce exprimă puterea de stat şi efectuează conducerea statală a societăţii şi respectiv divizarea puterii:

  1. Organe care iau decizii în numele membrilor societăţii, stabilesc norme generale de conduită publică (organe legislative - Parlamentul);
  2. Organe care execută aceste decizii sau asigură executarea lor şi aplică normele de conduită în practică (organe executive);
  3. Organe care verifică cum se execută deciziile, se respectă normele generale de conduită, soluţionează conflictele (litigiile) apărute şi aplică sancţiuni (pedepse) pentru cei ce încalcă normele generale (organe judecătoreşti) sau nu execută deciziile.

Puterea de stat este unică în manifestările sale. Manifestările principale:

  1. legislaţie;
  2. executarea sau asigurarea executării legislaţiei;
  3. justiţie.

În majoritatea statelor contemporane conducerea statală se întemeiază pe principiile teoriei separării puterilor în stat care porneşte de la:

  1. puterea de stat într-o societate democratică nu poate aparţine unei singure persoane sau organ de stat, deoarece este pericolul unui regim antidemocratic (art. 2, alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova - nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.);
  2. conducerea statală trebuie să fie exercitată pe baza unor specializări funcţionale care în acelaşi timp să nu afecteze unitatea ei;
  3. conducerea statală serveşte ca bază pentru funcţionarea subiectelor care exprimă o ramură sau alta a puterii de stat.

Toate organele de stat (autorităţi publice) colaborează (conlucrează) între ele pentru a asigura unitatea puterii de stat şi în acelaşi timp se bucură de o anumită independenţă funcţională.

În concluzie, conducerea statală în statele contemporane se realizează prin intermediul puterii legislative, puterii executive şi puterii judecătoreşti, care sunt separate (independente) şi care (concomitent) colaborează între ele în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei (art. 6).