Administrație publică

Problema stimulării funcţionarilor publici urmează a fi examinată sub aspectul statutului juridic al funcţionarilor publici. Reieşind din specificul firii umane aplicarea diferitor măsuri de stimulare serveşte drept impuls ca funcţionarul public să depună noi eforturi pentru îndeplinirea sarcinilor puse în faţa lui. Astfel, factorul stimulării în ultima instanţă contribuie la o mai mare eficienţă şi calitate a activităţii serviciului public.

Salarizarea funcţionarului public (art. 39 din Legea nr. 158/2008). Retribuirea muncii (salarizarea) asigură funcţionarului public condiţii necesare pentru exercitarea independentă şi eficientă a atribuţiilor şi contribuie la completarea autorităţilor publice cu personal competent, stimulează exercitarea conştiincioasă a atribuţiilor de serviciu şi spiritul de iniţiativa.

Concediul funcţionarului public (art. 43 din Legea nr. 158/2008). Funcţionarului public i se acordă un concediu de odihnă anual, plătit, cu o durată de 35 de zile calendaristice, fără a se lua în calcul zilele de sărbătoare nelucrătoare. Concediul poate fi acordat integral sau divizat, cu condiţia ca una dintre părţi să nu fie mai mică de 14 zile calendaristice.

În cazul în care vechimea în serviciul public depăşeşte 5, 10 şi 15 ani, concediul de odihnă anual plătit se măreşte cu 3, 5 şi, respectiv, 7 zile calendaristice.

Funcţionarului public, din motive familiale şi din alte motive întemeiate, i se poate acorda, la cerere, concediu neplătit, cu o durată de până la 60 de zile calendaristice în decursul unui an.

Stimularea funcţionarului public (art. 40 din Legea nr. 158/2008). Funcţionarul public este stimulat pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, manifestarea spiritului de iniţiativă, pentru activitate îndelungată şi ireproşabilă în serviciul public.

În funcţie de nivelul executării obligaţiilor de serviciu, manifestarea spiritului de iniţiativă, operativitate, flexibilitate şi alte merite în serviciu public pot fi stabilite următoarele măsuri de stimulare:

1. măsuri de stimulare morală - mulţumire, diplomă de onoare;
2. măsuri de stimulare materială - premiu sau cadou de preţ;
3. conferirea unui grad de calificare mai înalt sau conferirea titlului onorific.

Pentru succese deosebite în activitate, merite faţă de societate şi faţă de stat, funcţionarul public poate fi decorat cu distincţii de stat în conformitate cu Legea cu privire la distincţiile de stat ale Republicii Moldova, nr. 1123 din 30.07.1992.

Măsurile de încurajare speciale se aplică conform unei proceduri specifice fiecărui funcţionar public. De ex. trecerea înainte de termen în gradul de calificare superior sau în gradul ce depăşeşte pe cel superior cu un grad.

Stimulările se aplică de către persoana/organul care are competenţă legală de numire în funcţie printr-un act administrativ.

Stimulările se înscriu în carnetul de muncă şi în dosarul personal al funcţionarului public.

Răspunderea juridică a funcţionarilor publici. Conform art. 56 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr. 158-XVI din 04.07.2008 pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei, funcţionarul public poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz, numai în temeiul şi în modul stabilit de legislaţie.

Răspunderea disciplinară este reglementată de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr. 158-XVI din 04.07.2008 (art. 57-60), legislaţia muncii, precum şi de regulamentele disciplinare în cazul anumitor categorii de funcţionari publici (militari, funcţionarii organelor de interne etc.).

Ca temei a răspunderii disciplinare a funcţionarilor publici serveşte comiterea unei abateri disciplinare, care este o faptă (acţiune sau inacţiune) ce se manifestă prin încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarul public a obligaţiilor sale de serviciu sau a disciplinei muncii şi neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.

Funcţionarilor publici li se pot aplica sancţiuni disciplinare pentru abaterile disciplinare (art. 57 din Legea nr. 158/2008):

1. întârzierea sistematică la serviciu;
2. absenţele nemotivate de la serviciu mai mult de 4 ore pe parcursul unei zile lucrătoare;
3. intervenţiile în favoarea soluţionării unor cereri în afara cadrului legal;
4. nerespectarea cerinţelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidenţialităţii informaţiilor de care funcţionarul public ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei;
5. refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu;
6. neglijenţa repetată sau tergiversarea sistematică a îndeplinirii sarcinilor;
7. acţiunile care aduc atingere prestigiului autorităţii publice în care activează;
8. încălcarea normelor de conduită a funcţionarului public;
9. desfăşurarea în timpul programului de muncă a unor activităţi cu caracter politic specificate la art.15 alin.(4) -„În timpul exercitării atribuţiilor, funcţionarul public se va abţine de la exprimarea sau manifestarea publică a preferinţelor politice şi favorizarea vreunui partid politic sau vreunei organizaţii social-politice."
10. j) încălcarea prevederilor referitoare la obligaţii, incompatibilităţi, conflict de interese şi restricţii stabilite prin lege;
11. k) încălcarea regulilor de organizare şi desfăşurare a concursului, a regulilor de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici;
12. l) alte fapte considerate ca abateri disciplinare în legislaţia din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.

Pentru comiterea abaterilor disciplinare, conform art. 58 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr. 158-XVI din 04.07.2008 funcţionarului public îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:

1. avertisment;
2. mustrare;
3. mustrare aspră;
4. suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în decursul unui an;
5. suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de salarizare pe o perioadă de la unu la

doi ani;

1. destituirea din funcţia publică.

Răspunderea civilă survine în cazul cauzării unui prejudiciu material serviciului public de către funcţionarul public, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu. Astfel, ca temei a răspunderii materiale serveşte cauzarea unui prejudiciu serviciului public din vina funcţionarului public. Răspunderea materială a funcţionarului public constă în repararea prejudiciului material real. Răspunderea patrimonială. Deşi în Legeacu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr. 158-XVI din 04.07.2008 această formă de răspundere materială nu este expres prevăzută, în legislaţia în vigoare este prevăzută răspunderea patrimonială solidară a funcţionarului public cu autoritatea publică.Răspunderea patrimonială survine în cazurile când funcţionarul public, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, produce daune particularilor (persoanelor fizice sau juridice), atât în cazul exercitării legale a funcţiei publice, cât şi al îndeplinirii defectuoase a obligaţiilor de serviciu sau al neîndeplinirii lor.

Răspunderea contravenţională sau administrativă este o formă a răspunderii juridice, care este reglementată conform Codului contravenţional nr. 218 din 24.10.2008. Drept temei a răspunderii administrative serveşte comiterea unei contravenţii. Abaterile contravenţionale au un grad mai sporit decât abaterile disciplinare şi un grad de pericol social mai redus decât infracţiunile.

Astfel, dacă funcţionarul public şi-a îndeplinit defectuos sau nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin în virtutea funcţiei publice deţinute şi în urma căreia s-a comis o abatere administrativă, el este supus pedepsei administrative conform prevederilor Codului cu privire la contravenţiile administrative.

Pentru survenirea răspunderii administrative (contravenţionale) a funcţionarului public sunt necesare următoarele două condiţii:

1. funcţionarul public trebuie are calitatea de persoană cu funcţii de răspundere în conformitate cu art. 16 alin. (6) al Codului contravenţional;
2. contravenţia este săvârşită în legătură executarea atribuţiilor de serviciu.

Răspunderea penală este cea mai severă formă de răspundere juridică ce se aplică

funcţionarilor publici în cazurile în care fapta funcţionarului public legată de exercitarea atribuţiilor de serviciu întruneşte elementele componenţei juridice de infracţiune,prevăzută de legea penală.

Legeacu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr. 158-XVI din 04.07.2008 în art. 59 alin.(5) prevede că în cazul în care fapta funcţionarului public conţine componentele unei abateri disciplinare şi ale unei infracţiuni, procedura cercetării de către comisia de disciplină se suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau până la data la care instanţa de judecată dispune achitarea sau încetarea procesului penal.

Ca şi în cazul răspunderii administrative (contravenţionale) pentru survenirea răspunderii penale a funcţionarului public sunt necesare următoarele două condiţii:

1. de regulă funcţionar public trebuie să fie recunoscut persoană cu funcţii de răspundere sau persoana cu înaltă funcţie de răspundere, conform art. 123 al Codului Penal.
2. infracţiunea trebuie să fie săvârşită în legătură cu neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu. Conform Legii penale (Codul penal) al Republicii Moldova în capitolul XV consacră infracţiunilor săvârşite, de persoanele cu funcţie de răspundere.