Conform art. 52 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldovacetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
Reieşind din prevederile legislaţiei în vigoare, cetăţenii şi alte persoane fizice se pot adresa autorităţilor publice nu doar cu reclamaţii sau cereri, dar şi prin alte forme legale pentru a obţine informaţii sau contribui la îmbunătăţirea procesului de administrare.
Prin petiţie se înţelege orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri.
Astfel principalele forme ale adresărilor care formează noţiunea generică de petiţie ar fi: cererea, reclamaţia, propunerea, sesizarea, cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri.
Petiţia se depune în scris sau în formă electronică în limba de stat sau într-o altă limbă în conformitate cu Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova.Petiţiile trebuie să fie semnate de autor, indicându-se numele, prenumele şi domiciliul.Petiţiile în formă electronică conţin informaţii privind numele, prenumele, domiciliul şi adresa electronică a petiţionarului.Petiţia în formă electronică trebuie să corespundă cerinţelor faţă de documentul electronic, inclusiv aplicarea semnăturii digitale, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Petiţiile ce nu întrunesc condiţiile menţionate se consideră anonime şi nu se examinează.Fac excepţie petiţiile ce conţin informaţii referitoare la securitatea naţională sau ordinea publică, care se remit spre examinare organelor competente.
Petiţiile, ce ţin de problemele securităţii naţionale, de drepturile şi interesele legitime ale unor grupuri largi de cetăţeni, ori care conţin propuneri privind modificarea legislaţiei, deciziilor organelor de stat, se adresează Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.In celelalte cazuri petiţiile se adresează organelor sau persoanelor oficiale, de a căror competenţă nemijlocită ţine soluţionarea lor.
Conform legii, în general petiţiile se examinează de către organele corespunzătoare fără întârziere sau în termen de 15 zile de la data înregistrării, dacă nu necesită o studiere şi examinare suplimentară sau în termen de 30 de zile - dacă necesită o studiere şi examinare suplimentară.In cazuri deosebite, termenul de examinare poate fi prelungit de către conducătorul organului corespunzător cu cel mult o lună, fapt despre care este informat petiţionarul.Petiţiile prin care se solicită o informaţie oficială se examinează în termenele stabilite în legislaţia privind accesul la informaţie.
Dacă petiţia ţine de competenţa altui organ, ea se expediază acestui organ în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării petiţiei, fapt despre care este informat petiţionarul.Legea interzice remiterea petiţiilor organelor sau persoanelor oficiale, acţiunile ori deciziile cărora sunt atacate.
Rezultatul examinării petiţiei se aduce la cunoştinţă petiţionarului în scris sau în formă electronică, iar cu consimţământul lui - oral.Răspunsul trebuie să fie bazat pe materialele examinării şi să conţină trimiteri la legislaţie.În cazul când cerinţele expuse în petiţie sunt recunoscute legale, organul sau persoana oficială, care au adoptat decizia despre satisfacerea lor, sunt obligate să ia măsuri în vederea compensării prejudiciilor materiale, în condiţiile legii, să soluţioneze problema responsabilităţii persoanelor vinovate de încălcarea legii.
Petiţionarii, care consideră că drepturile lor sunt lezate şi nu sunt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale care au examinat petiţia, au dreptul de a se adresa în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, dacă, conform legii, se adresează direct în instanţă, sau de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă, sau, în caz dacă în intervalul menţionat nu au primit răspuns - din ziua când trebuiau să-l primească.Petiţionarul depune în instanţa de contencios administrativ, concomitent cu cererea, şi răspunsul organului sau persoanei oficiale, care i-au refuzat restabilirea dreptului.În cazul când petiţionarul nu a primit nici un răspuns în termenele stabilite, el va menţiona acest fapt în cererea depusă, iar instanţa de contencios administrativ va cere răspunsul respectiv.Instanţa de contencios administrativ examinează cererea conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
Petiţiileadresate a doua oară, care nu conţin argumente ori informaţii noi, nu se reexaminează, fapt despre care este informat în scris sau în formă electronică petiţionarul.
Prin urmare, petiţiile au o deosebită importanţă pentru întărirea legalităţii, disciplinei şi perfecţionarea activităţii autorităţilor publice, deoarece aceste autorităţi sunt obligate prin lege să reacţioneze la aceste petiţii şi să înlăture încălcările şi obstacole în realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor şi altor persoane fizice.