Administrație publică

Controlul (supravegherea) administrativă se referă la controlul intern în cadrul administraţiei publice şi ar fi o formă deosebit de importantă de autoreglare a regimului de legalitate şi disciplină în administraţia publică.

Controlul (supravegherea) administrativă poate fi clasificat în următoarele categorii:

1. controlul general;
2. controlul departamental;
3. supravegherea administrativă.

Controlul general ţine de activitatea autorităţilor administrative care au competenţă generală cum ar fi controlul exercitat de Guvern sau de consiliile locale sau raionale.Guvernul exercită controlul asupra activităţii ministerelor şi altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate şi, de asemenea, prin intermediul structurilor Cancelariei de Stat, exercită controlul administrativ de legalitate asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale.Consiliile exercită controlul autorităţilor executive ale administraţiei publice locale.

Controlul departamental este exercitat de către organele administraţiei publice centrale de specialitate referitor la structurile subordonate lor, adică respectarea şi executarea legilor şi altor acte normative de către autorităţile, instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile subordonate lor.De exemplu, Ministerul Educaţiei exercită controlul referitor la executarea legislaţiei de către instituţiile de învăţământ.La această categorie ar putea fi menţionat şi controlul administrativ de oportunitate asupra autorităţilor administraţiei publice locale în cazul competenţelor delegate de stat.De asemenea, pe plan local serviciile publice cu competenţă de specialitate exercită controlul activităţii întreprinderilor şi instituţiilor locale.La această categorie ar putea fi inclus şi controlul interdepartamental exercitat de către organele care au o competenţă inter-ramurală.Intre aceste autorităţi şi subiectele supuse controlului, ca regulă, lipsesc relaţiile de subordonare ierarhică, cum ar fi controlul respectării standardelor şi normelor, unităţilor de măsură de către autorităţi şi organizaţii independent de ramura de activitate.

Supravegherea administrativă constă în verificarea executării diferitor norme speciale, reguli obligatorii consfinţite în legi sau alte acte normative, care acţionează în anumite domenii ale vieţii sociale (regulile circulaţiei rutiere, securităţii anti-incendiare, securităţii sanitare, securităţii muncii, reguli fiscale, reguli de audit şi altele).Subiectele supravegherii administrative sunt organele afacerilor interne, diferite inspecţii, servicii, adică reprezentanţii puterii administrative.Aceste autorităţi pot aplica faţă de funcţionarii publici, persoanele fizice, întreprinderi, instituţii şi organizaţii supuse supravegherii măsuri de constrângere administrativă.