Prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ, prevăzute de lege, a conflictelor în care cel puţin una din părţi este o autoritate a administraţiei publice, un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ, născute din acte administrative ilegale ori din refuzul rezolvării unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
Legea contenciosului administrativ are o importanţă deosebită pentru construcţia statului de drept în ţara noastră. Prin această lege se pune la dispoziţia oricărei persoane un instrument eficace împotriva unui abuz al autorităţilor administrative, creându-se mijloace de restabilire a legalităţii încălcate, de repunere în drepturi a celor vătămaţi prin actele administrative ilegale, de sancţionare a celor care folosesc abuziv competenţa pe care o au în legătură cu emiterea actelor administrative.
se disting două categorii de contencios administrativ:
- contenciosul administrativ de anulare;
- contenciosul administrativ de plină jurisdicţie.
Contenciosul administrativ de anulare este categoria de contencios administrativ în care instanţa de contencios administrativ poate să anuleze sau să modifice un act administrativ nelegal adoptat sau emis de o autoritate publică ori să oblige o autoritate publică să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege. Instanţa de contencios administrativ din cadrul acestei categorii nu este competentă să rezolve repararea pagubelor, aceasta realizându-se într-un litigiu separat, de către instanţele de drept comun.
Contenciosul administrativ de plină jurisdicţie reprezintă categoria de contencios administrativ în care instanţa de contencios administrativ este competentă, potrivit legii, să anuleze sau să modifice actul administrativ contestat, să oblige autoritatea publică să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde repararea daunelor cauzate persoanei de către o autoritate publică prin adoptarea sau emiterea actului administrativ ori prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Cererea pentru despăgubiri se poate formula fie în cadrul acţiunii iniţiale, separat sau atunci când, la data judecării acţiunii, îi era sau nu cunoscută paguba sau întinderea ei.
Contenciosul administrativ în statul nostru este reglementat de Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000. Dispoziţiile legii respective se completează cu prevederile Codului de procedură civilă nr. 225-XV din 30 mai 2003. De asemenea unele noţiuni (cum ar fi cererea prealabilă, etc.) îşi iau începutul din Legea cu privire la petiţionare, nr. 190- XIII din 19 iulie 1994.
Prin contencios administrativ se înţelege o instituţie juridică ce cuprinde activitatea de soluţionare de către autorităţile competente, şi în special instanţele de contencios administrativ, a litigiilor juridice generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi ca putători de putere publică.
Scopul contenciosului administrativ este contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice şi asigurarea ordinii de drept.