Administrație publică

Procedura în contenciosul administrativ poate fi divizată în mai multe etape cum ar fi:

1. examinarea prealabilă a cazului;
2. adresarea şi examinarea cazului în instanţa de contencios administrativ;
3. emiterea hotărîrii asupra cazului de către instanţa de contencios administrativ;
4. calea de atac sau recursul;
5. executarea hotărîrii.

Examinarea prealabilă a cazului. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ solicită, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel.Termenul de 30 de zile nu se extinde asupra actelor administrative cu caracter normativ, adică pentru actele cu caracter normativ nu sunt prevăzute careva termene de prescripţie.

Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel.Organul emitent este în drept: (a) să respingă cererea prealabilă; (b) să admită cererea prealabilă şi, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ.

Organul ierarhic superior, la rândul său, este în drept: (a) să respingă cererea prealabilă; (b) să admită cererea prealabilă şi să anuleze actul administrativ în tot sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu acordul său.

Adresarea şi examinarea cazului în instanţa de contencios administrativ. Cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de procedură civilă.Reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii sau primirii acesteia de către organul respectiv, actul administrativ contestat ori, după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a cererii prealabile.Reclamanţii sunt scutiţi de plata taxei de stat

Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel, şi acest termen curge de la: (a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; (b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; (c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat şi avocatul parlamentar sesizează instanţa de contencios administrativ în termenele prevăzute de legile organice cu privire la activitatea acestora.Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd.

Astfel termenul de 30 de zile este termen de prescripţie şi persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.În cazul în care persoana vătămată într-un drept al său a cerut anularea actului administrativ fără a cere şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care persoana în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.În cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administrativ, cererea de despăgubiri este adresată instanţei de drept comun competente în termenul general de prescripţie, prevăzut de Codul civil nr. 1107-XV din 6 iunie 2002, adică 3 ani.

Cererea de chemare în judecată poate fi formulată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice pîrîte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în cazul în care se solicită despăgubiri.În cazul în care acţiunea se admite, funcţionarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică respectivă.Funcţionarul public acţionat astfel în justiţie poate chema în garanţie superiorul său ierarhic care i-a ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii, acesta fiind introdus în proces ca terţă persoană.

De asemenea reclamantul poate solicita instanţei de contencios administrativ, concomitent cu înaintarea acţiunii, suspendarea executării actului administrativ contestat.În cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ şi din oficiu.Insă până la soluţionarea definitivă a cauzei nu poate fi suspendată executarea deciziilor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare şi a hotărîrilor Curţii de Conturi.

Judecătorul decide primirea cererii de chemare în judecată sau respingerea acesteia în termen de 3 zile de la data depunerii, în condiţiile Codului de procedură civilă.In cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune:

1. înmînarea copiei cererii de chemare în judecată şi a copiilor actelor anexate la cerere pîrîtului;
2. prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare în judecarea pricinii;
3. citarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări, care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol.

Pîrîtul este obligat să prezinte instanţei documentele solicitate la prima zi de înfăţişare, în caz contrar i se aplică o amendă judiciară.Aplicarea amenzii judiciare nu scuteşte pîrîtul de obligaţia de a prezenta documentele solicitate.

Emiterea hotărîrii asupra cazului de către instanţa de contencios administrativ.!! rezultatul judecării acţiunii instanţa de contencios administrativ, conform principiilor, prevederilor procedurii civile şi a normelor materiale, adoptă una din următoarele hotărîri:

• respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie;
• admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ, sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii;
• admite acţiunea şi constată circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau a consiliului raional, după caz.

Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:

1. este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;
2. este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei;
3. este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia, cu anumite excepţii menţionate mai jos.

In cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.Mărimea prejudiciului moral se stabileşte independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Instanţa de contencios administrativ adoptă hotărîrea în condiţiile Codului de procedură

civilă.

Recursul.Hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs (respectiv în curtea de apel sau Curtea Supremă de Justiţie), în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii.Recursul suspendă executarea hotărîrii.Recursul se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă.Instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept:

1. să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe;
2. să admită recursul şi să modifice hotărîrea primei instanţe;
3. să admită recursul şi să dea o nouă hotărîre fără a restitui pricina spre rejudecare, anulîndhotărîrea primei instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate în instanţă de recurs şi dacă circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat;
4. să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în primă instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de recurs;
5. să admită recursul şi să caseze hotărîrea primei instanţe, luînd spre examinare pricina dacă constată că este competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în recurs;
6. să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute de lege

Dacă se constată mai multe motive întemeiate dintre care unele ţin de modificare, iar altele de casare, instanţa de recurs, pentru a asigura o judecată unitară, casează integral hotărîrea atacată.

Executarea hotărîrii.Hotărîrile judecătoreşti irevocabile constituie titluri executorii.Instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărîriipîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului pentru controlul executării hotărîrii şi, în caz de necesitate, pentru executare silită.Hotărîrea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat - în cel mult 30 de zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă.în cazul neexecutării în termen a hotărîrii, conducătorul autorităţii publice în a cărei sarcină a fost pusă executarea acesteia poate fi tras la răspundere în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Actul administrativ anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care hotărîrea instanţei de contencios administrativ devine irevocabilă.Ţinînd cont de unele circumstanţe concrete şi de eventualitatea survenirii unor urmări juridice negative, instanţa de contencios administrativ poate stabili, prin hotărîrea sa, că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării actului administrativ (adică cu efect de rezoluţiune).