Pin It

Monarhia constituţională are două avantaje majore :

-asigură,ĩn principiu, o stabilitate deosebită la nivelul de vârf a sistemului

politico-administrativ ;

-funcţia de şef al statului este depolitizată ĩn cel mai ĩnalt grad posibil. Valorificarea        acestor avantaje                         depinde  de             personalitatea  monarhului, conjunctura politică, voinţa partidelor politice de a face sau nu din monarhie o chestiune politică.

Ĩn principiu, monarhia este privită cu lipsă de simpatie sau cu ĩncredere,fiind considerată ca generatoare sau salvatoare din situaţii de criză, după caz.

Pentru prima situaţie se pot da ca exemple Belgia, Italia şi Grecia(când cele două  state, ĩncă mai erau monarhii). Astfel, ĩn Belgia, fostul rege Leopold III, a declanşat a criză regală, care l-a forţat să abdice ĩn anul 1951, ca urmare a atitudinii sale pro- fasciste manifestată ĩn timpul celui de-al doilea război mondial. Tronul i-a revenit fiului său Baudoin, care a fost foarte iubit de belgieni, pâna la decesul său, ĩn anul 1993.Nici monarhia italiană nu a fost pe placul poporului, datorită compromisului făcut cu regimul fascist de către rege, Italia devenind republică ĩn anul 1947. Ĩn Grecia, monarhia a fost criticata datorită lipsei de pragmatism şi de fler, fiind abolită ĩn anul 1974.

La  polul  opus  se   află   Spania,  unde   monarhia  a     fost  considerată      ca

« salvatoare » a statului ĩn criză. Astfel, ĩn anul 1975 moare Franco, cel care se afla la putere din anul 1939, ca urmare a câştigării războiului civil, instaurând dictatura.Practic, venirea la putere a regelui a făcut trecerea de la dictatură la democraţie.Conform Constituţiei din anul 1978, este reglementat principiul autonomiei comunităţilor regionale(15). Conform acestuia, 5 comunităţi au competenţe legislatĩve, au instituţii legislative şi executive proprii, ca un stat federat( Ţara Bascilor, Catalonia, Andaluzia, Galiţia, Aragon).Ţara Bascilor este   recunoscută pentru virulenţa cu care luptă pentru autonomia deplină, ĩn sarcină mişcării teroriste ETA fiind puse peste 800 asasinate(până ĩn anul 2001). Ĩn Spania, nu exista o cartă a autonomiei comunităţilor regionale, dar le sunt recunoscute caracteristici istorice, culturale şi economice comune.

Monarhia constituţională este aplicată într-o serie de ţări ca: Marea Britanie, Belgia, Olanda, Spania etc. Astfel, potrivit uzanţelor constituţionale britanice, liderul partidului care a câştigat alegerile pentru Camera Comunelor devine automat Primul- Ministru, actul de numire al Reginei având un caracter pur protocolar. Datorită sistemului politic englez, alegerile sunt câştigate, fie de Partidul conservator, fie de Partidul laburist, astfel că, problema unui vot de încredere este lipsită de sens.

De aici nu trebuie înţeles că, Primul-Ministru nu vine în faţa Camerei Comunelor să-şi prezinte Programul de guvernare, dar această operaţie ţine exclusiv de politic şi de etica guvernării, nu de procedurile parlamentare, în sens strict juridic. Sistemul nu exclude controlul exercitat permanent de către Parlament asupra Guvernului, existând practica prezentării săptămânale a Primului-Ministru în faţa Camerei Comunelor.

În Belgia, formarea Guvernului este un drept exclusiv al suveranului. În Olanda, Primul-Ministru, precum şi ceilalţi membri sunt numiţi prin decret regal, contrasemnat chiar de Primul-Ministru, fapt care constituie o inadvertenţă juridică.

În Spania, formula de investitură a Guvernului se menţine în limitele parlamentarismului clasic şi cunoaşte trei etape:

  • propunerea candidatului la postul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri;
  • prezentarea de către candidat a programului politic de guvernare în faţa Congresului Deputaţilor şi solicitarea votului său de încredere;
  • numirea Preşedintelui Consiliului de Miniştri şi a membrilor Guvernului.